Alexandru Budișteanu, arhitectul-șef al Capitalei, care a salvat biserici de la demolare ar împlini 96 de ani pe 11 august, arată evz.ro.
Alexandru Budișteanu a făcut multe lucruri deosebite pentru România, deși a muncit într-o perioadă dificilă, înainte de Revoluția din 1989.
Alexandru Budișteanu a stat faţă în faţă cu familia Ceauşescu, între 1977 şi 1983, când a ocupat funcţia de arhitect-şef al Bucureştiului.
S-a născut în comuna Pârliţa, judeţul Bălţi, la 11 august 1928 și s-a stins în octombrie 2021, la București. Revenirea sa periodică la baştină, după anii 1990, o caracteriza astfel: „Busola mea se numeşte Basarabia şi oraşul Bălţi. Nu am uitat niciodată de acest punct de pornire. Bălţiul, oraşele basarabene în general, mă interesează, întâi de toate, sub aspectul, dacă se reîntorc sau nu în România. Înainte de a discuta despre calitatea vieţii acestora, contează în ce stadiu este procesul Unirii”.
Ca basarabean refugiat, a dovedit excelenţă în pregătirea sa intelectuală: studii superioare şi doctorale în Bucureşti şi Moscova. Între 1967 şi 1972, a fost arhitect funcţionar internaţional în secretariatul ONU de la New-York. În ultimii săi ani de viață, a fost Preşedinte Emerit al Uniunii Vorbitorilor de Limbă Engleză din România.
Între 1967 şi 1972, a activat ca arhitect funcţionar internaţional în Secretariatul ONU de la New-York. În ultimii ani de viață, a fost membru în Consiliul Ştiinţific al Institutului Naţional pentru Studiul Totalitarismului de sub egida Academiei Române şi Preşedinte Emerit al Filialei din România a Uniunii Internaţionale a Vorbitorilor de Limba Engleză; expert parlamentar în România, între 1990 şi 2000, fiind apoi consilier la doi miniştri.
A fost conferenţiar universitar la New-York şi Bucureşti, Doctor Honoris Causa al Universităţii de Stat din Bălţi. Timp de aproape 30 de ani, a acordat Premiul anual „Alexandru Budişteanu” premianţilor de onoare ai prestigiosului Liceu „Ion Creangă” din Bălţi. Înainte de a ne despărți, după un ultim clopoțel al istoricului liceu din Bălți, ne-a făcut ultimelele sale mărturii.
Istoricul Dinu C. Giurescu considera memoriile lui Alexandru Budişteanu o mărturie a felului cum Nicolae Ceauşescu înţelegea şi dirija sistematizarea urbană a Bucureştiului, în primul rând, secondat destul de des, de „Tovarăşa”.