EXCLUSIV VIDEO | La Combinatul de Utilaj Greu din Cluj, tehnologie de vârf de tip occidental a fost vândută mai ieftin ca fierul vechi. ”Se va rade tot, nu va mai fi nimic din vechiul combinat, ci se vor construi blocuri”
This browser does not support the video element.
Clujul a avut o tradiție industrială încă din secolul al nouăsprezecelea. Tradiţia industrială a zonei a început cu înfiinţarea mai multor fabrici. Criza economică de la sfârșitul anilor ’20, cele două războaie mondiale, instaurarea comunismului în România nu au reușit să diminueze forța industrială a acestui centru important al Transilvaniei. Deși era recunoscut ca un oraș mai degrabă universitar sau ca un laborator al cercetării medicale, Cluj-Napoca s-a dezvoltat industrial în anii ’70 și ’80 ai perioadei comuniste.
Industrializarea masivă a Clujului a dus la schimbarea structurii ocupaţionale a populaţiei oraşului. Dacă în 1956, numărul populaţiei ocupate în industrie era de 48%, în anul 1989, muncitorii industriali reprezentau 72%. Această creştere continuă a numărului de clujeni implicați în industrie a fost un alt episod din planul utopic al lui Ceaușescu de a industrializa forțat toată țara.
Combinatul de Utilaj Greu (CUG) din Cluj a fost una dintre cele mai mari platforme industriale din România. A fost un combinat care s-a ridicat din ordinul direct al lui Ceaușescu. În anul căderii regimului comunist, în 1989, CUG absorbise forța de muncă a peste 12.000 de angajați. În perioada sa de glorie, anii ’80, în jurul Combinatului de Utilaj Greu din Cluj gravitau ca instituții de recreere pentru muncitorimea de atunci o echipă de fotbal de divizia C şi o formaţie profesionistă de folclor și dansuri populare care făcea turnee prin toată lumea. Toate acestea sunt acum amintiri ale perioadei comuniste.
După încercări modeste de a dezvolta un combinat de proporții în 1970 la Cluj, când s-au pus bazele unei unități moderne de producție pentru echipamente energetice, în anul 1976, CUG s-a extins prin construirea capacităților pentru realizarea utilajului metalurgic. Abia în anii ’80, din ordinul lui Ceaușescu, se dezvoltă oțelăria electrică și turnătoria de oțel. Totodată, se lansează un laborator de testări mecanice și chimice ale utilajelor din oțel.
La un moment dat, CUG exporta în valoare de 10 milioane de dolari pe an. Inginerii români bine pregătiți, specializați în crearea de echipamente grele și sofisticate, au livrat componente complexe chiar pentru acceleratorul de particule de la Geneva. Combinatul din Cluj avea cea mai mare presă hidraulica din Europa și producea elice de vapoare. Cazanele industriale făcute la CUG funcționează și azi în complexe industriale din Siberia și Asia Centrală.
Puțini știu că dotările de la Combinatul de Utilaj Greu din Cluj, la momentul funcționării sale maxime, în ultimii ani ai deceniului opt, rivalizau cu cele din entități similare din Germania sau Suedia. Strungurile cu comandă numerică, mașinile cu computer integrat erau considerate la acea vreme tehnologie de vârf care făcea mai eficient procesul industrial.
Combinatul clujean, ca și alte industrii românești din timpul lui Ceaușescu, beneficiau de asemenea tehnologii de vârf. Ele erau obținute fie prin inventivitatea unor specialiști români, fie, la nevoie, prin operațiuni clandestine ale spionajului tehnologic românesc în Occident. Dezvoltat la maximă capacitate la mijlocul anilor ’80, combinatul din Cluj a beneficia de roadele primului val al automatizării și computerizării care începuse în forță în statele occidentale.
”Au vândut pe bani de nimic tot ceea ce era valoros în combinat”
După 1989, toate aceste utilaje ultraperformante au fost vândute de directorii Combinatului din Cluj, sub pretextul că nu sunt altceva decât unelte care trebuie date la casat.
Jurnalistul Liviu Man, director al Gazetei de Cluj, explică importanța Combinatul de Utilaj Greu în peisajul industrial local, dar și etapele prin care o platformă industrială performantă a orașului a fost adusă în stadiu de ruină:
”Clujul nu a fost un oraș industrial ca Brașov, Ploiești sau Pitești. A fost, în primul rând, un oraș universitar, un oraș al clinicilor universitare, dar Nicolae Ceaușescu, încă din anii ’80, a avut ideea să audă «glasul forjei» în Cluj, cum spunea el. Și a înființat Combinatul de Utilaj Greu din Cluj, CUG. Combinatul a fost înființat în 1985 și a reprezentat o platformă industrială pe care, la căderea comunismului în 1989, lucrau 12.500 de muncitori.
Ce e important de spus? CUG era un combinat supertehnologizat, pentru că a fost lansat în 1985, iar ceea ce era mai bun la acea vreme fusese ori cumpărat, ori furat din Vest de spionajul industrial al României. Și acela a fost primul șoc. Eu sunt absolvent de Politehnică în Cluj. În perioada 1983-1989, am fost student la tehnologia construcțiilor de mașini. Noi făceam practică în CUG.
Toate sculele valoroase din combinat – strunguri cu comandă numerică, mașini cu computer integrat – erau, acum mai bine de 35 de ani, o raritate. Cu asemenea tehnologii era dotat CUG la acea vreme. Toate au dispărut în primele trei luni ale anului 1990.
Vinovați sunt directorii care erau atunci în combinat. A fost o perioadă de un an-doi, când, practic, nu s-a mai respectat nicio lege. Directorii se comportau în combinat ca niște patroni, deși erau numai niște angajați ai statului. Pur și simplu au vândut pe bani de nimic tot ceea ce era valoros în combinat. Asta a fost o primă etapă.
A doua etapă a fost cea în care s-a dat liber la angajări. Atunci, toți directorii și-au angajat rudele, mătușile, nepoții, amantele și soțiile. Acesta este un fenomen care continuă și azi la firmele de stat. Bugetul de salarii a crescut exponențial, piețele din Europa de est au fost pierdute și combinatul a continuat în mod idiot să producă pe stoc. Marfa produsă nu mai avea căutare.
Bineînțeles, a venit scadența, intrarea în faliment. Combinatul s-a spart în vreo șapte fabrici, niște CUG-uri mai mici. După aceea, trei dintre ele au refuzionat și acum avem un combinat format din vreo patru «așchii» care și ele, ulterior, au dat faliment. Iar pe terenul pe care se afla Combinatul de Utilaj Greu din Cluj se află acum depozite en gros.
În curând va ajunge acolo un super-proiect imobiliar. Se va rade tot, nu va mai fi nimic din vechiul combinat, ci se vor construi blocuri. Se va întâmpla așa cum s-a întâmplat cu platforma de la fosta uzină Tractorul din Brașov.”
Mulți investitori serioși au refuzat cumpărarea combinatului pentru că acesta se scindase în mai multe firme private. Combinatul de Utilaj Greu a fost divizat, în 1991, în opt societăți: Fortpres, Termorom, UNIMET, TCM, PSA, Tehnomag, ERS și Fortur.
Unii ingineri care au lucrat în anii ’80 la CUG afirmă că acest combinat ar fi trebuit să se vândă integral unui investitor serios, și nu pe secții sau componente separate, cum s-a întâmplat, pentru că un combinat este un organism viu, în care componentele se ajuta reciproc.
La un moment dat, la începutul anilor 2000, o compania ucraineană – Donbass Industrial Union din Donetk -, deținută de Rinat Ahmetov, patronul echipei de fotbal Șahtior, a fost interesată de achiziționarea pachetului majoritar de acțiuni al Combinatului de Utilaj Greu. Dar, relaţia fostului manager general al CUG, Dorin Ilieş, cu partenerii ucraineni s-a pierdut în ceață.
De asemenea, celebra bază de transport a CUG a ajuns pe mâinile controversatul afacerist Ioan Bene, subiectul unor anchete penale.
”Sub pretextul că sunt «fiare vechi», vindeau utilaje valoroase. Aceasta este povestea tristă”
În 2003, combinatul clujean înregistra pierderi totale de 121 miliarde de lei, iar datoriile se ridicau la 801 miliarde de lei. Dar, nimeni nu a fost interesant să cumpere integral combinatul nici după ce APAPS a anunțat ștergerea datoriilor acestuia.
Dacă te plimbi astăzi prin curtea fostului Combinatul de Utilaj Greu, printre halele uriaşe în ruină, mai poți zări inscripțiile ruginite de timp deasupra intrărilor în spațiile în care altădată forfoteau mii de muncitori: Forja grea, Oţelăria.
Fostele hale de producţie ale combinatului au fost transformate în numeroase depozite en gros. După ce se vor rezolva zecile de conflicte judiciare legate de patrimoniul combinatului, terenul acestuia va fi valorificat de firmele locale de imobiliare.
Merita Combinatul de Utilaj Greu să dispară în jurassic park-ul privatizărilor dubioase? Era într-adevăr acest combinat, la sfârșitul anului 1989, când a picat regimul comunist, doar un ”morman de fiare vechi”, așa cum spusese un fost prim-ministru post-decembrist despre întreaga industrie din epoca Ceaușescu?
”Cel mai bun exemplu că nu era așa este Combinatul de Utilaj Greu din Cluj, unde, fiind finalizat și dat la capacitate maximă în 1985, avea ceea ce era mai performant ca tehnologie pe plan mondial în acea perioadă. Dar acolo a fost vorba despre corupția directorilor și de hoția care s-a petrecut în primii ani după 1989, atunci când tot ceea ce era valoros la nivel de utilaje era vândut la prețuri de nimic în Occident.
Au venit cei din Occident, au văzut că sunt valoroase și le-au cumpărat la prețuri și de cincisprezece ori mai mici. Iar ei, directorii, sub pretextul că vând niște «fiare vechi», vindeau de fapt niște utilaje foarte noi și foarte valoroase. Aceasta este povestea tristă a ceea ce s-a întâmplat la Cluj.
De la pandemie încoace, vedem cât de important este să poți tu singur să produci ceea ce ai nevoie, nu să te bazezi tot timpul pe China. Am ajuns să nu putem fabrica nici măcar măști, halate medicale, și alte lucruri absolut ridicole, pe care nu le-a mai putut face, ca înainte, industria românească”, a mai spus jurnalistul Liviu Man.
PE ACELAȘI SUBIECT:
EXCLUSIV VIDEO | Drumul unei industrii de la dulce la amar. Cum au dispărut 30 de fabrici de zahăr