La aproape trei ani de la izbucnirea pandemiei, procedurile și transparența achiziției de vaccinuri anti-COVID de către Uniunea Europeană sunt încă subiecte controversare, mai ales după ultimul și cel mai mare contract semnat cu compania Pfizer, pentru o achiziție de până la 1,8 miliarde de doze. În acest context, publicația americană The New York Times dă în judecată Comisia Europeană, pe motiv că nu a făcut publice SMS-urile schimbate între preşedintele acesteia, Ursula von der Leyen, şi CEO-ul Pfizer, Albert Bourla. Mesajele ar putea face lumină asupra ofertelor de cumpărare de vaccinuri COVID-19 în valoare de miliarde de euro.
După ce președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a refuzat să facă publice informațiile privind negocierile preliminare cu Pfizer/BioNTech din 2021 pentru ultimul și cel mai mare contract semnat cu compania americană, care a deschis drumul pentru o achiziție de până la 1,8 miliarde de doze de vaccin anti-COVID, tot mai multe voci au criticat-o pentru lipsa de transparență.
Potrivit informațiilor apărute în Politico, ziarul se va confrunta cu avocaţii UE în cea mai înaltă instanţă, argumentând că obligaţia legală a Comisiei era de a emite mesajele, care ar putea conţine informaţii despre acordurile sale de a cumpăra doze de COVID-19 în valoare de miliarde de euro.
Cazul a fost depus pe 25 ianuarie şi publicat luni în registrul public al Curţii Europene de Justiţie, dar nu sunt încă disponibile informaţii detaliate online.
The New York Times a refuzat să comenteze acest caz. Într-o declaraţie se arată: „The Times depune multe cereri privind libertatea de informare şi menţine un dosar activ. Nu putem comenta în acest moment cu privire la subiectul acestui proces”, susțin sursele citate.
Procesul urmează unei anchete din ianuarie 2022 a ombudsmanului european Emily O’Reilly, care a identificat administrarea defectuoasă în încercările Comisiei de a recupera iniţial mesajele, în urma unei cereri de acces public din partea jurnalistului Alexander Fanta de la netzpolitik.org. Comisia nu a cerut în mod explicit biroului personal al preşedintei să caute mesajele, a constatat ancheta ombudsmanului.
Și cotidianul german Bild a intentat o serie de procese împotriva Comisiei pentru a solicita dezvăluirea documentelor legate de negocierile pentru cumpărarea vaccinurilor COVID-19 produse de Pfizer/BioNTech şi AstraZeneca.
În timp ce mai multe dintre petiţiile sale au fost respinse de către tribunale, Bild – care la fel ca Politico este deţinută de editorul Axel Springer – a obţinut unele documente legate de discuţii, inclusiv corespondenţă prin e-mail începând din iunie 2020. Totuşi, nu există informaţii despre contactele anterioare ale lui Von der Leyen cu CEO-ul Pfizer, Bourla, ca urmare a litigiului Bild.
Situația a intrat în atenție după ce Ombudsmanul European Emily O’Reilly a reproşat Comisiei Europene că a refuzat să dea informaţii presei despre schimburile de SMS-uri dintre şefa executivului UE, Ursula von der Leyen, şi directorul executiv al companiei Pfizer, Albert Bourla, pe tema achiziţiei de vaccinuri împotriva COVID-19.
Raportul special al Curții de Conturi Europene privind achiziția vaccinurilor anti-COVID semnalează aceeași problemă pe care a ridicat-o și Ombudsmanul European, că președinta Comisiei Europene a ascuns detaliile discuțiilor purtate prin SMS cu directorul executiv al companiei Pfizer, înainte de a se încheia acordul preliminar cu compania farmaceutică americană, discuții care au deschis calea pentru contractul de până la 1,8 miliarde de doze de vaccin ARNm împotriva coronavirus, semnat în mai 2021.
Discuțiile anterioare primelor două acorduri de achiziție de vaccin încheiate de UE în noiembrie 2020 și februarie 2021 au fost purtate de o echipă formată din oficiali ai Comisiei Europene și din șapte state membre, iar rezultatele au fost prezentate unui comitet director de supraveghere a negocierilor și validare a contractelor pentru vaccinuri, format din reprezentanți din toate cele 27 de state, care au semnat acordurile.
Procedura nu a mai fost însă urmată întocmai și în cazul celui de-al treilea și cel mai mare contract al UE, semnat în mai 2021. Pentru acesta, în martie 2021, Ursula von der Leyen a purtat negocierile preliminare cu conducerea Pfizer – inclusiv prin SMS-uri cu directorul executiv al companiei Pfizer, Albert Bourla – și tot ea a prezentat rezultatele comitetului director, în aprilie.
Ce s-a discutat în acel schimb de SMS-uri între Ursula von der Leyen și CEO-ul Pfizer nu se cunoaște nici până în prezent, pentru că CE a transmis oficial că nu este obligată să păstreze SMS-urile responsabililor săi de rang înalt şi nu mai deţine acele mesaje.
Europarlamentarul francez Virginie Joron – una dintre vocile care au criticat planul Parlamentului European de a impune certificatul verde COVID, dar și alte măsuri din perioada pandemiei de coronavirus – consideră că există o evidentă lipsă de transparență în negocierea contractelor cu Pfizer/BioNTech.
„Să ne întoarcem la afacerea SMS-urilor dintre președintele Comisiei, Ursula von der Leyen, și CEO-ul Pfizer. Există o lipsă evidentă de transparență în negocierea acestor contracte. Procesele verbale ale ședințelor nu menționează un obiectiv sau o valoare țintă anume.
Curtea (de Conturi Europeană – n.r.) confirmă că, în cursul lunii martie 2021, președintele Comisiei a condus negocierile preliminare, având ca obiect contractul cu Pfizer/BioNTech. Acesta este singurul contract pentru care echipa comună de negociere nu a fost implicată în această etapă a negocierilor, contrar cu ceea ce prevede decizia Comisiei privind achiziția de vaccinuri împotriva COVID-19.
Este rolul Pfizer să-și dorească să-și vândă produsele și să ”stimuleze” marketingul. Este normal, acesta este jocul. Pe de altă parte, autoritățile publice trebuie să verifice cifrele sau studiile furnizate; pentru a detecta orice efect negativ sau lipsă de eficacitate în ceea ce privește utilizarea reală și pentru a lăsa medicii să aleagă liber între diferitele produse existente”, a spus Virginie Joron.
Europarlamentarul a vorbit despre cât de importantă este transparența atunci când vine vorba despre sume enorme pentru contractele de achiziționare a vaccinurilor, dar a punctat și cine are autoritatea de a supraveghea și monitoriza aceste achiziții. Virginie Joron susține că, în speța de față, „Comisia Europaeană a refuzat să comunice deputaților europeni contractele și a ascuns Curții alte documente.”
„Astăzi, ECDC și EMA nu sunt suficient de proactive. Ni s-a spus 95% eficiență și un produs inofensiv și putem vedea că nu este cazul. De ce în luna august, rata mortalității COVID în România a fost mai mică decât în Franța, deși francezii sunt mai vaccinați? Nu mi s-a dat un răspuns când am pus întrebarea la Bruxelles.
Potrivit tratatelor europene – articolele 287 și 319 -, Curtea de Conturi Europeană examinează legalitatea și regularitatea veniturilor și a cheltuielilor, pentru a asigura o bună gestiune financiară. Parlamentul European, la recomandarea Consiliului, dă Comisiei descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului, ținând seama de observațiile Curții. Dar, în realitate, Comisia refuză orice control: a refuzat să comunice deputaților europeni contractele și a ascuns Curții alte documente.
Având în vedere enormitatea contractelor – vorbim despre 71 de miliarde de euro și peste 10.000 de posibile decese cauzate de vaccinuri, potrivit EMA (n.r. – Agenția Europeană pentru Medicamente) – nu de cenzură avem nevoie, ci de transparență cu privire la ceea ce s-a întâmplat. Nu ne mulțumim cu răspunsul că SMS-urile nu au fost găsite”, a mai spus europarlamentarul francez.
În raportul publicat pe 12 septembrie, Curtea de Conturi Europeană a notat evoluția discuțiilor pentru semnarea contractului din mai 2021 pentru cea mai mare achiziție de vaccinuri, care a atras costuri uriașe.
Legat de acest contract, Curtea de Conturi Europeană, organismul de supraveghere a bugetului UE, a cerut Comisiei Europene să îi furnizeze informații cu privire la negocierile preliminare desfășurate în vederea încheierii acestui acord (experții științifici consultați și consilierea primită, calendarul discuțiilor, înregistrări ale discuțiilor și detalii privind termenii și condițiile convenite). Niciuna dintre aceste informații nu a fost însă pusă la dispoziția Curții.
CITEȘTE ȘI: