Comoara din Arhivele secrete ale României. Este veche de 500 de ani și are o valoare inestimabilă. “Primul document cunoscut!” (EXCLUSIV)
În 2021 se împlinesc 500 de ani de la celebra Scrisoare a lui Neacșu de la Câmpulung către Hans Benkner, primarul orașului Brașov, practic primul document cunoscut, scris în limba română. Aceasta este, fără îndoială, comoara din Arhivele secrete ale României. GÂNDUL.RO a obținut detalii de la Cristian Anița, directorul instituției care găzduiește valori inestimabile din trecutul țării noastre.
Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung este cel mai vechi document păstrat și scris în limba română. Ea a fost descoperită în 1894 de Friedrich Stenner în Arhivele Naționale ale județului Brașov. Documentul original pe hârtie, cu pecete aplicată pe verso, se referă la mișcările militare ale Otomanilor la Dunăre și trecerea lui Mohammed-Beg prin Țara Românească.
Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung către Hans Benkner, primarul Brașovului, a fost redactată probabil în 29 – 30 iunie 1521 la Dlăgopole (numele slav al orașului Câmpulung-Muscel). În prezent, documentul se află în posesia Arhivelor Naționale ale României și are, potrivit lui Cristian Anița, directorul instituției, o valoare inestimabilă.
“Suntem în 2021, se împlinesc 500 de ani de la celebra Scrisoare a lui Neacșu de la Câmpulung, primul document cunoscut, scris în limba română, pe teritorul țării. Este celebra scrisoare a lui Neacșu de la Câmpulung către Hans Benkner, primarul orașului Brașov. Ca aspect, nu este cine știe ce pentru că, probabil, a fost scristă în grabă… Domnule primar, vezi că vin turcii și ai grijă… Dar, ca informație, faptul că e primul document cunoscut până acum scris în limba română are o valoare inestimabilă. Ca să închei, un document de la Ștefan cel Mare, scris foarte frumos, la un moment dat, cu aur lichid, pentru frumusețe și cu niște sigilii foarte frumoase, ca și conținut poate să fie foarte banal, poate să fie o întărire a vânzării unei moșii sau domnul dăruiește o moșie unui boier, nu e un act foarte spectaculos, dar arată frumos și este spectaculos ca aspect”, ne-a declarat directorul Arhivelor Naționale.
“Le considerăm comori, chiar dacă ele arată foarte urât!”
În continuare, Cristian Anița a precizat ce fel de documente găzduiește, în principal, Arhivele Naționale, multe dintre acestea fiind adevărate comori, chiar dacă nu se află într-o stare bună. În instituție se află chiar și documente din anii de domnie ai lui Ștefan cel Mare.
“La Arhivele Naționale, în mod normal, se predau cele mai valoroase documente ale unei țări, adică documentele celor mai importante instituții publice din România, se predau aici, conform legii. Evident că documentele din perioada medievală, documente pe care le avem din perioada lui Ștefan Cel Mare spre exemplu, care au și o formă deosebită, niște sigilii deosebite, dau și o valoare artistică, pe lângă una intrinsecă a informației pe care le dețin. Dar noi, în general, colectăm documente pentru informația deținută, nu neapărat pentru aspectul fizic sau pentru caracteristici fizice, care sunt mai mult apănaje ale muzeelor. Avem documente care au valoare din punct de vedere al conținutului, nu neapărat al formei, al frumuseții. Le putem considera niște comori, chiar dacă ele arată foarte urât”, a mai declarat Cristian Anița pentru GÂNDUL.RO.
Arhivele Naționale ale României, legătură strânsă cu Poliția și instanțele
Arhivele Naționale ale României se află într-o strânsă legătură cu Poliția și cu instanțele de judecată. Este și normal dacă ținem cont că instituția deține documente care sunt, de regulă, decisive în rezolvarea unui caz sau a unui litigiu în instanță.
“Da, au fost cazuri când poliția sau instanța ne-au cerut ajutorul. Începând din anii ’90, noi am fost implicați, prin partea de relații cu publicul, să oferim cetățenilor documente care să le ateste anumite drepturi. Dau un exemplu… La Arhivele Naționale din București sunt vreo 9 kilometri de documente ale fostului Tribunal Ilfov, de la 1.830 și până la 1.952. Și acolo sunt toate tranzacțiile. De imobile, de case, terenuri, etc. Și atunci, normal, vine Popescu și spune: ‘Domnule, bunicul meu a cumpărat un imobil în 1944’. Și noi îi dădeam copie după acea chestiune. Evident că instanțele, nu doar polițiștii sau procurorii, dar în special instanțele ne întrebau dacă am eliberat respectivul document”, a precizat directorul Arhivelor Naționale.
Cristian Anița: “Inclusiv Institutul Național de Expertize Criminalistice ne-a cerut ajutorul!”
Au existat, însă, și situații când anumite persoane au falsificat respectivele copii ale documentelor de care aveau nevoie în instanță. Cristian Anița a dezvăluit, totodată, că inclusiv Institutul Național de Expertize Criminalistice a solicitat dosare de care aveau nevoie în instanță.
“Au fost și cazuri rare în care documentele respective au fost falsuri. Adică oamenii au luat documentul de la noi, l-au prelucrat, mai ales acum că există posibilități tehnice, și l-au prezentat către o anumită autoritate ca și cum ar fi fost de la Arhivele Naționale. Asta se poate demonta destul de repede pentru că noi avem în afară de documentul original care este în depozit, facem și copie martor. Deci am eliberat omului o copie a documentului respective, dar una a rămas la dosar, la cererea persoanei respective. Și, automat, când vine o chestiune de acest gen, confrunți acea așa-zisă copie eliberată petentului cu copia din dosar și cu originalul aflat în depozit. Și se vede imediat problema. Inclusiv Institutul Național de Expertize Criminalistice ne-a cerut, la un moment dat, să le prezentăm dosare folosite de diverși în instanțe”, ne-a mai declarat Cristian Anița.