Condamnată după conflictul cu judecătoarea Livia Stanciu, Mariana Rarinca pierde la CEDO procesul pe care l-a intentat României

Judecătoarea Livia Stanciu a susținut, în luna iunie a anului 2014, că a fost șantajată de Mariana Rarinca, care i-ar fi cerut 20.000 de euro pentru a nu divulga presei date presupus compromițătoare despre președintele ICCJ și familia acesteia.

Mariana Rarinca a fost arestată preventiv în perioada 10 iunie – 18 decembrie 2014 și trimisă în judecată în 1 iulie 2014. Ea a fost achitată, pe 21 mai, de Curtea de Apel București, decizia fiind definitivă.

La judecarea în fond a dosarului, Tribunalul București a condamnat-o pe Mariana Rarinca la trei ani de închisoare cu suspendare.

”Ceea ce a atras, încă de la început, atenția Curții, este faptul că nici în declarațiile ulterioare persoana vătămată SLD (n.red. – Livia Stanciu) nu a adus la cunoștința organelor de urmărire penală, faptele reale sau imaginare, compromițătoare pentru aceasta și pentru soțul său S.A. cu care ar fi fost amenințată de către inculpata R.M., prin intermediul mesajelor din data de 03.06.2014, în vederea obținerii unui folos material injust”, s-a arătat în motivarea Curții de Apel București (CAB), care – pe 21 mai 2015 – a achitat-o, definitiv, pe Mariana Rarinca.

EXTERNE A nins în Deșertul Atacama, unul dintre cele mai aride locuri de pe pământ. Cum se vede din satelit

18:56

INEDIT Cum își stimulează chinezii de la Huawei angajații. Le-a construit replici ale orașelor europene pentru a le crește moralul și productivitatea

18:55

Livia Stanciu (n.red. – judecător CCR, în momentul de față) a arătat, într-o declarație, că mesajele primite pe 3 iunie 2014 de la Rarinca au determinat-o să depună plângere, ”întrucât modul de formulare ale acestora și succesiunea în care au fost trimise au indignat-o, mai ales că anterior i-a fost milă de situația personală a inculpatei”.

”Reclamanta, Mariana Rarinca, este un cetățean român care s-a născut în 1959 și locuiește la Galați (România). Cazul se referă la procedurile judiciare într-un proces pentru șantajul președintelui celei mai înalte instanțe din România. În 2014, au fost inițiate proceduri penale împotriva reclamantei de către președintele de atunci al Înaltei Curți de Casație și Justiție. La 18 decembrie 2014, reclamanta a fost condamnată pentru șantaj la o pedeapsă de 3 ani închisoare cu suspendare. Ambele părți au făcut recurs, reclamanta invocând, printre altele, părtinire din partea Direcției Naționale Anticorupție. Apelul a fost admis și reclamanta a fost achitată printr-o hotărâre definitivă. Curtea de Apel a motivat decizia prin faptul că nu a fost demonstrat că există elemente esențiale ale șantajului, iar prima instanță nu a examinat în mod corespunzător probele și argumentele reclamantului”, se precizează în decizia de astăzi a CEDO.

”Nu m-am dus la instanță pentru recuperarea datoriei deoarece nu credeam că voi câștiga”

Mariana Rarinca a spus în fața magistraților că nu a amenințat-o pe șefa instanței supreme că va merge la un post de televiziune dacă nu îi dă 20.000 de euro.

”Am spus că voi face cunoscut că este datoare la mine. Eram supărată. (…) Nu m-am dus la instanță pentru recuperarea datoriei deoarece nu credeam că voi câștiga. Eram destul de supărată la timpul ăla. Banii doream să-mi fie trimiși prin poștă cu mi-a mai trimis și altă dată. Nu aș fi divulgat presei nimic”, a mai spus Mariana Rarinca, la Curtea de Apel București.

Aceasta a mai precizat că cei 1.600 de euro reprezintă restanțele salariale pe opt luni pe care trebuia să i le achite soțul Liviei Stanciu. Rarinca a menționat că trebuia să primească câte 200 de euro pe lună salariu și 200 de lei pentru plata utilităților la cabinetul de avocatură al soțului șefei instanței supreme.

”Suma de 1.600 de euro era suma pe care se angajase să o plătească când am ajuns la Galați. Însă nu a mai plătit-o. (…) După decesul soțului, cu persoana vătămată m-am înțeles să mă ocup în continuare de probleme de facturi de la cabinet, dar și de la apartament și aici m-am înțeles la 200 de lei lunar”, a mai spus Rarinca.

”La 29 mai 2015, DNA a depus o cerere de autorizare pentru a depune  o contestație extraordinară în anulare, prin care a urmărit anularea hotărârii din 20 mai 2015 pe motivul lipsei de imparțialitate a unuia dintre membrii completului. După mai mulți pași procedurali, la care Rarinca nu a fost prezentă, cererea DNA a fost admisibilă. S-a admis recursul extraordinar pentru anulare, hotărârea de recurs a fost casată și s-a dispus reexaminarea recursului. Reclamanta a depus cerere de recurs în anulare împotriva acestei hotărâri, care a fost respins ca inadmisibil. Reclamantul a considerat că judecătorii care au admis rejudecarea recursului au fost părtinitori. Ulterior, instanța i-a respins contestațiile și a confirmat hotărârea primei instanțe. Reclamanta a formulat recurs împotriva acestei decizii contestând compunerea ilegală a completului și pentru că unul dintre judecători se antepronunțase în cauză. În 22 octombrie 2015, instanța a declarat inadmisibil recursul în anulare al reclamantei”, se mai arată în decizia CEDO.

Mariana Rarinca a contestat modul în care a fost judecată, adresându-se CEDO

Ulterior, Rarinca a contestat modul în care a fost judecată și a cerut CEDO să constate că ”i-a fost încălcat dreptul la un act corect de justiție”.

Bazându-se pe articolele 14, 17, 18 din Convenție, dar și pe articolul 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție, Mariana Rarinca a susținut că a fost și ea o victim și că i s-au încălcat drepturile prin modul în care a fost judecat cazul său. Însă judecătorii CEDO nu i-au dat dreptate, iar cererea sa a fost respinsă în unanimitate.

”Curtea a examinat aceste plângeri, astfel cum au fost prezentate de solicitant (n.red. – Mariana Rarinca). Cu toate acestea, având în vedere toate materialele aflate în posesia sa și în măsura în care intră în jurisdicția sa, Curtea constată că nu au fost încălcări ale drepturilor și libertăților prevăzute în Convenție sau în protocoalele sale. Rezultă că această parte a cererii trebuie respinsă ca fiind vădit nefondată. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă”, se precizează în decizia de azi a CEDO.