Puțini știu semnificația denumirii „Crăciun” pentru cea mai mare sărbătoare a iernii, celebrată anual pe 25 decembrie. Mulți credeau că provine de la numele lui Hristos din limba latină – Cristos. Denumirea din limba engleză, „Christmas”, este o formă prescurtată a expresiei „Christ’s Mass” (Liturghia lui Hristos). Cuvântul din limba engleză este atestat ca Crīstesmæsse în 1038 și Cristes-messe în 1131.
Dar cercetătorii cred că denumirea de „Crăciun” din limb română provenea din latinescul „creatio”, care înseamnă „creație” sau „naștere”. Sărbătoarea Nașterii Domnului semnifica renașterea lumii la 4 milenii după comiterea „păcatului strămoșesc” de către Adam și Eva. Iar Hristos era menit să se nască și să moară pentru mântuire și izbăvirea lumii de „păcatul strămoșesc”.
O altă ipoteză ar fi că denumirea are avea rădăcini în limba vorbită de primii daci convertiți la creștinism care au adoptat limba latină prin procesul îndelungat de „romanizare” de după anexarea romană a Daciei în anul 106.
Sorin Paliga susține că termenul Crăciun ar fi de origine daco-tracă, având legătură cu sărbătoarea focului cu ocazia solstițiului de iarnă pe care o celebrau tracii și dacii.
Potrivit cercetătorilor Pericle Papahagi, Vasile Pârvan, Sextil Pușcariu, Theodor Capidan și Nicolae Drăganu, termenul „Crăciun” provine din limba latină , din cuvântul „calatio”, care semnifica convocarea sau adunarea oamenilor pentru a anunța un eveniment important, fie din (in)carnationem (Lexiconul de la Buda), crastinum (Hasdeu) și Christi ieiunium (Schuchardt). Tradiția la romani era să celebreze „calendae”, termenul latin pentru începutul fiecărei luni.
Cuvântul „Crăciun” este asemănător cu termenii utilizați în alte limbi slave: kračun în sârbă sau kračún în bulgară, care se referă la perioada solstițiului de iarnă. Această influență ar putea reflecta interacțiunile dintre români și popoarele slave din regiune.
În albaneză, provine de la kercu („bucată de lemn”), în italiană Ceppo („Crăciun”, dar și „creangă”/„cracă”) tot așa și în română Crăciun ar însemna „crenguță”/„crăcuță”.
O altă ipoteză ar fi că denumirea provine de la grecescul Χριστούγεννα (citit Hristúyena) însemnând Nașterea lui Hristos. Crīst (genitiv Crīstes) provine din grecescul Χριστός (Khrīstos, „Hristos”), o traducere a ebraicului מָשִׁיחַ (Māšîaḥ, „Mesia”), care înseamnă „unsul”.
Sursa Foto: Shutterstock
Citește și: Singurul supermarket din București deschis în prima zi de Crăciun, mâine, pe 25 decembrie 2024