Săptămâna aceasta, la Ai vreme să vorbim?, și-a făcut loc în minte și în suflet pentru noi, iubitorii de poezie și de muzică folk, artistul Cristian Buică.
De la cele mai frumoase compoziții ale muzicii folk, la cele mai frumoase amintiri din viața Cenaclului Flacăra, de la zilele în care călătorea și trăia alături de Adrian Păunescu, la prezentul care ne ține tuturor atenția trează, Cristi Buică ne-a povestit despre toate, de parcă n-am ști nimic, de parcă am vrea, după doar o oră și puțin, să aflăm totul.
Veniți la întâlnire aceasta excepțională cu cel care a compus „Destin când vine toamna”, „Stare de ploaie”, „Baladă pentru Amza Pellea” și atât de multe alte cântece care țin muzica folk vie, care îi fac pe oameni să creadă în frumosul vieții, la fiecare întâlnire cu sens. Veniți la întâlnirea aceasta, de parcă ar fi un foc de tabără în jurul căruia s-ar putea construi idealuri noi și scrie noi poezii din care să avem și mâine aer să respirăm.
„Nu, nici vorbă (n.r. întrebat dacă îi este frică de moarte). Cum o să-mi fie frică? Din contră. Singurul lucru cert din viața aceasta e moartea. Cu certitudine știm că murim într-o zi. Sună urât, dar după părerea mea, lucrurile sunt mult mai simple. Spiritul părăsește carcasa asta și se duce în alt loc. Spun un lucru pe care nu l-am prea spus, pentru că nici nu-i de vorbit despre asta. Am încetat să sufăr când am înțeles că persoana aia iubită, soția mea, nu a fost nicio secundă a mea. Avem acest sentiment al proprietății anormal, nimic nu este al nostru, că am venit pe lume goi și nu avem nimic. Deci nimic nu este al nostru”, a spus Cristian Buică în cadrul podcast-ului „Ai vreme să vorbim, cu Ana Maria Păunescu”.