22:20
Ostașule! Sau mai bine zis: Poznașule! Mă frământă un gând: cum vrei să te ia lumea în seamă când te faci de râs în fiecare zi? Te-am lăsat, m-am uitat în partea cealaltă, mi-a fost rușine de rușinea ta. Dar trebuie să recunosc: am greșit! Mai ales că n-am uitat cum râdeați voi, „intelectualilor rasați”, în campanie, de bietul Piedone. Omul cu roaba, cu casca și stația. Omul simplu care iubește oamenii și muncește pentru ei. Ați preferat să faceți blatul secolului, să îi mai dați blestematului un mandat, să ne distrugă pe mai departe orașul.
Ce nu înțeleg e cum poți face atâtea piruete pline de „suplețe”. Cât de proști îi crezi pe oameni, să se lase păcăliți iarăși de minciunile voastre băsiste? Nici eu nu sunt vreun manechin, tocmai de-aia sunt consecvent. Merg pe drumul meu drept, împreună cu oamenii care îmi sunt aproape, care mă cunosc de atâția ani, cu bune și cu rele. Nu mă vând la fiecare colț, nu am atitudine de fată în casă, supusă vreunui jupân. Tu ai ajuns să faci de rușine haina militară, cu bâlbele, prostiile și aiurelile pe care le debitezi zilnic. Haina pe care jurai să o respecți când promiteai că nu te vei implica în politică. Dar vorba ta: „Dacă-i ordin, cu plăcere!”