Criticul de artă Pavel Șușară: ”În contextul de acum, BRÂNCUȘI ar fi socotit un retardat medieval, trebuie să renunțăm la festivism, să-i punem în valoare opera”
Criticul de artă Pavel Șușară spune, cu ocazia Zilei Naționale Constantin Brâncuși, că astfel de momente aniversare ”vin la pachet cu un fel de ipocrizie”, existând tendința de a cădea într-un festivism nelalocul său.
Constantin Brâncuși a devenit, de-a lungul timpului, un adevărat reper, la nivel internațional, iar piața de artă reacționează excepțional, artistul devenind unul dintre cei mai bine vânduți sculptori din istoria sculpturii.
Totuși, avertizează Pavel Șușară într-un interviu acordat Q Magazine, există, din păcate, ”mult balast”, ”mult amatorism” și, mai ales, ”multă ipocrizie”.
”De obicei, momentele aniversare vin la pachet cu un fel de ipocrizie. Pare, în astfel de momente, că toate sunt în regulă, suntem veseli, ne simțim bine, avem memorie bună.
Dar nu prea stau lucrurile așa în ceea ce îl privește pe Brâncuși fiindcă, în ciuda a ceea ce pare la prima vedere, e atât de mult balast, atât de mult amatorism, atât de multă ipocrizie, atât de multă aroganță identitară încât cu foarte mare greutate poți scoate partea bună din toată povestea asta”, punctează Pavel Șușară.
”Asumarea lui Brâncuși în conștiința publică nu a ajuns la nivelul la care ar merita opera. Dar consecințele artei lui Brâncuși sunt din ce în ce mai vizibile în plan internațional. Piața de artă reacționează excepțional la prezența operei lui. A ajuns să fie unul dintre cei mai bine vânduți sculptori din întreaga istorie a sculpturii”
Criticul de artă Pavel Șușară
”Nu mai putem să concepem sculptura modernă fără să avem ca referent momentul Brâncuși”
Pavel Șușară transmite, în timpul interviului, că există ”momentul Brâncuși” în istoria sculpturii, iar o ”linie” clasică a fost întreruptă chiar de marele artist.
Însă se poate vorbi și despre un ”eșec de integrare a lui Brâncuși în cultura românească”, avertizează criticul de artă.
”În ceea ce privește sculptura românească, noi nu mai putem să concepem sculptura modernă fără să avem ca referent momentul Brâncuși. Nu în sensul unei derivații directe, ci ca jalon, ca reper, pe care Brâncuși l-a fixat, l-a înfipt în istoria sculpturii și de la care lucrurile sunt privite altfel. Nu se mai poate privi sculptura în paradigma Fidias, Praxiteles, Michelangelo.
Linia asta a fost întreruptă și cel care a făcut breșa asta enormă a fost Constantin Brâncuși. Deci, 147 de ani înseamnă și o consolidare a sa în conștiința publică generală, înseamnă și un eșec de integrare a lui Brâncuși în cultura noastră. Vorbesc de o integrare profundă, nu de una declarativă prin care povestim cât de român a fost el și cât de competenți suntem noi în opera lui prin consagvinitate. Cam pe aici s-ar înscrie aniversarea lui Brâncuși, cu bune și cu rele”, continuă criticul de artă Pavel Șușară.
”Trebuie să renunțăm la festivism, la procesiunea cu colivă de ziua lui. Să-i punem în valoare opera. Să nu fugim atunci când avem posibilitatea de a îmbogăți patrimoniul Brâncuși din România”
”Ar trece cel puțin prin același tip de înțelegere și de amatorism”
Criticul de artă face și un exercițiu de imagine, spunând că dacă Brâncuși ar apărea, acum, ca un sculptor contemporan, artistul s-ar confrunta și cu amatorismul din vremea în care a trăit și a creat.
Din păcate, Brâncuși ar putea fi privit chiar ca ”un retardat medieval” în contextul actual.
”Dacă Brâncuși ar apărea astăzi ca un sculptor contemporan, ar trece cel puțin prin același tip de înțelegere și de amatorism prin care a trecut și la vremea lui, dar în mod cert nu s-ar mai găsi un context ca acela pe care l-a avut alături de Joyce, de Apollinaire, de Modigliani, Marcel Duchamp, de colecționarii americani, pentru că în Franța el a fost recunoscut mult mai târziu și nici acum francezii nu-l înțeleg.
Tare mă tem că în contextul de acum, el fiind un conservator, un antimodel în atitudine, era un credincios, cânta în biserică, avea tot felul de reflexe ale unui om spiritual, ar fi socotit un retardat medieval, într-o lume postmodernă, progresistă și eliberată de stereotipurile culturii albe și de rigiditățile de gen și de toate păcatele sexismului, misoginiei”, mai spune Pavel Șușară în interviul care poate fi citit integral pe Q Magazine.
”Brâncuși este unic pentru că a schimbat paradigma sculpturii, de la o sculptură gravitațională, materialistă, legată de masă, de tip newtonian, la o sculptură energetică, echivalentă cu lumina și cu imponderabilitatea de tip einsteinian. Brâncuși a împăcat tridimensionalul cu Vechiul Testament. Acesta e momentul unic în istoria tridimensionalului universal”
Pavel Șușară
Citește și: