Criza despre care nu se vorbește (II). Închiderea mineritului din România, în cel mai nepotrivit moment. „Când noi am închis minele, cuprul era 1.200 de dolari pe tonă. Apoi a ajuns la 10.000”

Inginerul Ioan Bud, profesor universitar la Universitatea Tehnică Cluj Napoca, explica recent pentru Gândul, într-un amplu material ce poate fi citit AICI, cât de profundă este criza metalelor, mai ales în Europa, și cum suntem afectați de prețurile metalelor.

În acest context, profesorul vorbește despre închiderea mineritului din România, care s-a produs într-unul din cele mai nepotrivite momente.

Potrivit specialistului, prețul metalelor era în plină creștere. Mai mult, chiar și ce mai producem în momentul de față, vindem ca materie primă, în loc să facem produse finite.

„Metalele au început să aibă o valoare de piaţă foarte mare. Imaginaţi-vă: cuprul, când noi am închis minele, era undeva la 1.200 – 1.600 de dolari pe tonă. Apoi a ajuns la 6.000 de dolari pe tonă şi chiar la 10.000. La cupru, exploatăm la Roşia Poieni, dar îl trimitem ca şi concentrat în China şi îl cumpărăm înapoi ca şi cupru”, explică el.

Specialistul consideră că potențialul de resurse minerale ar trebui exploatat, mai ales că noile tehnologii folosite sunt mult mai prietenoase cu mediul, având exemplele țărilor nordice, singurele din Europa care mai exploatează.

Haldele de steril și iazuri, considerate deșeuri miniere, sunt încă pline de metale rare, care sunt acum la mare căutare pentru producția produselor electornice, inclusiv a telefoanelor mobile. Exploatarea lor, dar și a unor vechi galerii de mină ce pot fi redeschise, ar putea avea o însemnătate notabilă pentru economia românească. Noile tehnologii ar permite aceste exploatări în termeni mult mai prietenoși cu mediul.

Închiderea mineritului din 2005 a destabilizat destul de tare piața forței de muncă

Închiderea mineritului din 2005 a destabilizat destul de tare piața forței de muncă, cel puțin într-un județ ca Maramureșul, unde mineritul era o activitate de bază. Însă dincolo de aspectul social, închiderea mineritului a lăsat urme adânci în ceea ce privește mediul. Și nu e vorba doar de haldele de steril sau iazuri, considerate deșeuri miniere, care sunt încărcate cu metale grele și continuă să polueze. Este vorba despre vechile galerii de mină, despre care dr. ing Ioan Bud spune că acestea au fost mai degrabă „abandonate”, nu închise.

Potrivit dr. ing. Ioan Bud, profesor universitar la Universitatea Tehnică Cluj Napoca – Centrul Universitar Nord din Baia Mare, redeschiderea mineritului ar însemna o șansă pentru economia românească.

Deșeuri miniere, pline de metale rare

El spune că primul pas ar trebui să fie exploatarea acestor deșeuri miniere, care sunt încă pline de metale rare. La vremea la care minele au fost închise, aceste metale rare nu prezentau interes, însă cum tehnologia a avansat, acestea sunt acum utilizate la producerea aparatelor electronice, iar valoarea lor pe piață este foarte importantă. „Aceste depozite de deșeuri miniere încă mai au un conținut mare de metale rare, care la vremea când au fost exploatate nu prezentau interes. Ar trebui să exploatăm această resursă cum fac foarte multe țări. Inclusiv chinezii, care recuperează aur până la 0,2 grame pe tonă (de steril, n.r.). Sunt o problemă de mediu, dar pot fi valorificate”, spune dr. ing. Ioan Bud.

Mai mult, aceste deșeuri miniere sunt considerate o problemă de mediu, închiderea și ecologizarea lor fiind făcută, în multe cazuri, „fără respectarea normativele tehnice”, după cum mai arată specialistul în domeniu.

Exploatarea, înainte de ecologizare, este indicată

Deșeurile miniere, încărcate și cu metale grele, continuă să polueze pe două căi. Metalele și substanțele pe carele conțin se activează în contact cu apa (de ploaie) și se infiltrează în pământ, ajungând în pânza freatică. De aici ajung în vegetația care este consumată de animalele care sunt apoi sacrificate ș consumate de om, sau în legumele cultivate și care sunt apoi consumate de om. Tocmai de aceea spune el, aceste deșeuri ar trebui valorificate și abia apoi închise și ecologizate. „Înainte de a închide un iaz de decantare sau o haldă de steril, trebuie văzut dacă putem valorifica ceva de acolo. Abia după aceea să ne apucăm să facem lucrările acelea costisitoare, care în multe cazuri au fost făcute fără să se respecte normativele tenice”, mai arată specialistul.

Metalele rare, utilizate în producerea telefoanelor mobile

Profesorul universitar mai arată că fiecare iaz sau haldă ar trebui reevaluată, conform prețului pieței actuale, care a suferit modificări de-a lungul timpului. Astfel, s-ar putea stabili rentabilitatea acestora, înainte de exploatare.

„Este aur, argint, dar și metale rare, wolfram, germaniu, galium, telur și chiar și pământuri rare. În special metalele rare, care la vremea aceea erau considerate metale secundare și nu a fost interes pentru a le exploata”, mai menționează el.

Aceste metale rare sunt folosite acum în special în producția telefoanelor mobile, dar și a altor electronice, fiind foarte căutate pe piață. Asta ar putea duce la o creștere notabilă a economiei.

„Nu vrem să fim exportatori de materie primă. Înainte exploatam cupru și îl duceam până la produsul finit: țevi, tablă, cabluri etc. Am avut acest lanț, dar s-a distrus. Ar trebui să exploatăm resursele și apoi să găsim soluții de a le valorifica: o fabrică de cabluri, o alta de țevi etc”, mai spune profesorul.

Unele galerii de mină mai pot fi deschise

Despre vechile galerii de mină, profesorul universitar mai spune că unele pot fi redeschise. Depinde de felul în care a fost creată galeria. Însă acesta, mai spune el, ar trebui să fie pasul doi, după exploatarea acelor deșeuri miniere, care sunt pline încă de metale rare, dar și aur și argint.

„Aceste depozite ar trebui să fie exploatate și această redeschidere a mineritului, cu valorificarea acelor iazuri sau halde în care mai este resursă valorificabilă. După aceea se trece la exploatarea acelor perimetre miniere din care nu s-a extras totul. Și ar fi mult mai simplu de deschis, fără să trebuiască să pompăm apă. Deasupra nivelului unui orizont de bază, unde nu sunt acumulări de apă, acolo au rămas rezerve și acolo ar fi ușor de intrat și de exploatat. Sunt multe astfel de zăcăminte”, mai spune profesorul.

El explică apoi că unele galerii de mină sunt săpate în adânc, iar acolo apa s-a acumulat și sunt inundate. Alte, însă, sunt săpate în munte, care este deasupra orizontului de bază. Despre acestea spune că ar fi mai ușor de redescis, deoarece aici apa nu sunt acumulări de apă.

Galeriile închise continuă să polueze

„În minele închise se vor delimita două zone: de exploatare sub nivelul de bază şi deasupra acestuia. Apa din precipitaţii va pătrunde în spaţiile exploatate şi va produce reacţiile de oxidare, generând apele de mină care se vor evacua direct în natură prin galerii, iar o parte se vor acumula în subteran. Când apa acumulată în spaţiile de sub orizontul de bază atinge nivelul acestuia, se vor evacua în mediu cu toată încărcătura de metale grele”, explică el.

De asemenea, se mai referă la poluarea cu sulfuri, care nu a fost luată în calcul atunci când s-au închis minele.

„O problemă specifică mineritului nostru a fost faptul că în spațiile subterane au rămas cantități importante de sulfuri, care acum sunt foarte reactive şi devin un pericol pentru mediu. Aceste aspecte nu au fost luate în considerare atunci când s-a pus problema închiderii minelor. Soluția tehnică necesară era recuperarea unei cantități cât mai mari de sulfuri şi rambleierea cu minerale cu rol de tamponare”, mai explică el.

Mai mult, specialistul mai arată că noile tehnologii care sunt acum folosite în minerit în doar câteva țări nordice nu mai seamănă cu cele din trecut, fiind mult mai prietenoase cu mediul.