Bobi Apăvăloaei, directorul executiv al Direcţiei Judeţene pentru Cultură Iaşi a lăsat să se înțeleagă că soarta Bojdeucii lui Creangă era deja pecetluită chiar înainte de începerea lucrărilor de „restaurare”. Modificările, reparațiile, intervențiile nefericite repetate din ultimii 120 de ani, au făcut imposibilă readucerea căsuței la identitatea din secolul XIX. Așa că, după cum a declarat la audierile din Comisia de Cultură a Parlamentului, Bobi a recunoscut că era timpul ca monumentul să fie adus în mileniul trei, cu pavaj de calitate, încălzire prin pereți, parchet melaminat, jacuzzi ornamental în bătătură etc.
Bobi Apăvăloaei a fost audiat, marţi, la Comisia de cultură a Camerei Deputaţilor, unde a dat explicaţii despre condiţiile în care a avut loc recenta restaurare a Bojdeucii lui Ion Creangă.
Apăvăloaie a recunoscut că ar fi existat și posibilitatea ca întregul ansamblu monumental să fi fost replicat, adică demolat și refăcut din temelii conform construcției inițiale. Dar ar fi fost un fals istoric. S-a optat astfel pentru încă o mutilare a bojdeucii cu tehnica și materialele momentului.
„De ce aţi ales această cale şi de ce nu aţi ales să mergeţi la o restaurare în forma iniţială a bojdeucii, (…) fără a păstra elemente parazitare care au fost adăugate ansamblului în anii ’80?”, a întrebat deputatul Iulian Bulai.
A fost şi o propunere să demolăm totul, să facem ca în epoca lui Creangă. Or, asta ar fi fost un fals istoric, nu se poate, este împotriva a orice. Dar a fost şi această idee să aducem bojdeuca la forma din epoca lui Creangă, or asta se poate face prin demolare, nu se mai putea face prin fenomene reversibile, pentru că în ’80 s-au pus acolo centuri din beton, furcile din lemn au fost înlocuite cu elemente prefabricate, s-au folosit tencuieli din ciment aplicate peste plase de sârmă s-au întâmplat lucruri care nu mai puteau fi reversibile. Şi, atunci, singura soluţie era să revenim la acest model ‘1985’ . (…) A fost o comisie de oameni de cultură, de specialişti care au lucrat la momentul respectiv. (…) Şi în 1918, când s-a inaugurat, a fost o reconstruire acolo, a răspuns Bobi Apăvăloaei.
În legătură cu încălzirea prin perete, Apăvăloaei a justificat că este vorba „de un perete care oricum era din beton, nu din paiantă sau împletitură de nuiele”. „Sunt doi pereţi interiori care au acest sistem de încălzire care asigură o temperatură constantă în timpul iernii. Comisia nu l-a considerat greşit”, a transmis el.
Referitor la ceea ce s-a spus că ar fi un jacuzzi, el a menţionat că este vorba despre o fântână de piatră. „Este o fântână de piatră, nu este un jacuzzi. Poza este artistică. Poza este deformată şi acel lucru a fost rostogolit voit sau nu în mass-media, astfel încât şi noi am avut nevoie de câteva zile să lămurim. (…) Am invitat la acel control tehnic pe toţi participanţii la restaurare”, a mai explicat Bobi Apăvăloaei. El a menţionat că la primăvară se va completa vegetaţia. „Sper să nu puneţi tuia şi trandafiri japonezi”, a replicat Bulai. „Nu, este o vegetaţie specifică locului”, a răspuns Apăvăloaei.