EXCLUSIV | Expert în politici europene: ”După eșecul Schengen, bătutul în masă nu este strategia potrivită, ci perdantă. Mai avem de lucru cu Austria”
Horia Blidaru, consilier la Parlamentul European și coordonatorul Europolis Forum Bruxelles, spune, într-un interviu pentru Gândul, că nu a înțeles entuziasmul și siguranța cu care oficialii români au prezentat în 2022 aderarea României la Schengen, fără a merge mai întâi prin toate capitalele UE, chiar dacă exista un context favorabil. Expertul în politici europene consideră că, în cazul Schengen, România are argumente, dar mai este de lucrat la granițe și în relația cu Austria, singurul opozant la acest moment.
Respingerea aderării României la UE a fost folosită de naționaliști pentru a alimenta discursul anti-UE. Horia Blidaru spune însă că mesajul corect care trebuie transmis este că Uniunea Europeană și instituțiile europene susțin aderarea, la fel și toate celelalte state din UE, cu excepția Austriei.
Mai mult, spune consilierul la Parlamentul European, România este văzută ca un reper de stabilitate în UE și un pilon pentru NATO, în timp ce pe Ungaria nu se mai poate baza nimeni în Uniunea Europeană și Bulgaria traversează o criză politică de câțiva ani, iar Slovacia riscă să schimbe direcția la alegerile din toamnă.
Horia Blidaru susține că, în tot acest context, România „are șansa de a avea politicieni care înțeleg imperativul stabilității”. Această stabilitate, de care este maximă nevoie în contextul crizelor multiple, de la cea economică la cea existențială, trebuie să fie însă fructificată pentru a schimba și transforma lucrurile acolo unde este imperios necesar pentru România și pentru cetățenii ei.
Horia Blidaru, consilier la Parlamentul European și coordonatorul Europolis Forum Bruxelles
În ceea ce privește respectul față de valorile europene și asimilarea acestora, Horia Blidaru consideră că România are nevoie, înainte de toate, să construiască punți mai solide între românii de acasă și cei din diaspora.
Coordonatorul Europolis Forum Bruxelles spune că, atunci când vorbim despre valorile europene, unul dintre domeniile-cheie în care este nevoie ca statul să pluseze mult mai mult pentru a impulsiona modernizarea țării și formarea competențelor necesare este educația, unde România este de ani buni restantă, fără investiții pe măsură și perspective certe.
„Problema este cu Austria, celelalte state UE și instituțiile europene ne sunt alături”
Reporter: Cum priviți speța Schengen și care credeți că va fi scenariul/drumul pentru România?
Horia Blidaru: Este greu de înțeles de unde a pornit, astă-toamnă, entuziasmul aderării noastre la Schengen. Sigur că ne era favorabil contextul, dar nu trebuia creat valul de așteptare până la un tur al tuturor capitalelor europene. Brusc, ne-am trezit că întrebarea nu mai era dacă aderăm la Schengen, nici măcar când. Ci de ce nu se întâmplă odată.
Iar după acest eșec, nu bătutul cu pumnul în masă este strategia potrivită, dimpotrivă, este o poziționare perdantă. Da, avem argumente, dar mai avem de lucru, și la granițe, și în relația cu Austria.
Văd că unii folosesc episodul Schengen pentru a-și alimenta discursul anti-UE. Este incorect și trebuie spus răspicat: problema noastră este cu Austria, în rest, statele UE și mai ales instituțiile europene ne sunt alături.
„Între Ungaria și Bulgaria bântuite de stafia rusofiliei, România este un pilon pe care NATO și UE se pot bizui”
Cum se vede, de la Bruxelles, politica externă a României?
Politica noastră externă este apreciată la Bruxelles, pentru predictibilitatea și seriozitatea asumării angajamentelor în momente esențiale. Primul test major al României în Uniunea Europeană a fost Președinția Consiliului UE și, într-un context politic intern dificil, corpul diplomatic și nucleul instituțional au asigurat o gestionare corectă, profesionistă a mandatului României.
Iar de la începutul războiului, poziția statului român este de cooperare loială, responsabilă și eficientă. Între o Ungarie pe care nu se mai poate baza nimeni în Uniunea Europeană și o Bulgarie în criză politică de câțiva ani, ambele vecine bântuite fiind de stafia rusofiliei, România este un pilon pe care NATO și UE se pot bizui.
Și Slovacia riscă să schimbe macazul la alegerile din toamnă, dacă avansul din sondaje al fostului premier Fico (Robert Fico, liderul partidului pro-rus Smer-SD, care a cerut încetarea ajutorului militar pentru Ucraina – n.r.) se va confirma la urne. O paranteză: e dezamăgitor că două partide de stânga, bulgar și slovac, membre ale Partidului Socialiștilor Europeni, au derapat grav spre naționalismul pro-rus. În acest peisaj regional, România e un reper de stabilitate.
”România s-a poziționat corect în relația cu aliații”
Reușește țara noastră să intre în zona de politică mare, cu mize majore, cu păreri pertinente la masa discuțiilor?
Etimologic, Ucraina înseamnă zonă de graniță, de la rădăcina slavonă ”krai” – margine, frontieră. Asta ca să realizăm unde suntem pe hartă și de ce curge sânge pe linia de fractură din apropierea noastră.
În Est, Polonia încearcă de ceva vreme un joc de putere. Viktor Orban (premierul Ungariei – n.r.) a vrut și el, dar nu s-a priceput, cred că este doar o chestiune de timp decontul eșecului său.
Polonia a întins coarda, uneori nerezonabil, în relația cu UE, dar s-a poziționat corect față de războiul din Ucraina, în temeiul istoriei sale cu Rusia și al amenințării directe pe care o resimte. Nu este cazul Ungariei, din păcate, în a cărei memorie colectivă se pare că republica bolșevică a lui Bela Kun de la 1919 bate amintirea revoltei anti-sovietice din 1956.
Între duplicitatea maghiară și asumarea poloneză, România s-a poziționat corect în relația cu aliații. Rămâne de văzut cum vor ști decidenții noștri să valorifice acest efort național.
Are România anului 2023 politicieni?
În acest context îngrijorător, avem șansa de a avea politicieni care înțeleg imperativul stabilității. Nu e deloc puțin lucru, cum poate părea sub presiunea grijilor de zi cu zi. Sigur că avem cu toții o așteptare ca această stabilitate să fie folosită pentru a schimba acolo unde este imperios necesar: construcția accelerată de infrastructură de transport, sacrificarea clientelei politice în favoarea competențelor, echilibrarea bugetară, modernizarea spitalelor, reindustrializarea favorizată de PNRR.
„Când ai jumătate din elevi analfabeți funcțional, este dificil să ai așteptări legate de competitivitate”
Se vorbește foarte mult în ultima perioadă despre valorile europene și despre achiesarea la aceste valori. Cât de mult contează în această ecuație factorul educație și cum arată țara noastră la acest capitol?
Noi riscăm să avem o falie între cele două Românii, cea dintre granițe și cea de dincolo de ele. O falie alimentată de propaganda antiromânească și de politicieni în goană după voturi facile. Sigur că apare inevitabil o diferență de mentalități, nivel de trai, perspective etc. Dar hai să fim inteligenți și să folosim bogățiile de resurse pe care le dau țara și diaspora.
M-ați întrebat de valori europene și v-am vorbit despre diaspora. Pentru că ea trebuie să fie prima noastră ancoră în sfera de valori a lumii civilizate. Pentru asta trebuie construite punți mai solide între românii de acasă și cei din afară.
Unul din domeniile în care statul este chemat să facă mai mult pentru a impulsiona modernizarea țării și formarea competențelor necesare este educația. Când ai aproape jumătate din elevi analfabeți funcțional, devine dificil să ai mari așteptări legate de valori europene, gândire critică ori competitivitate. Totuși, avem modelul lui Spiru Haret, care a putut la 1898 să ridice învățământul românesc din Evul Mediu la nivel european.
CITEȘTE ȘI: