Cum și-au cumpărat doi STUDENȚI bucureșteni, frate și soră, trei garsoniere și un apartament doar cu banii de la pușculiță
Doi studenți bucureșteni, frate și soră, au reușit să cumpere trei garsoniere și un apartament investind doar economiile pe care le-au făcut începând din copilărie. Încă de mici, Lucia și Andrei au fost învățați de părinți să aprecieze valoarea banilor. Educația lor financiară a început încă de când aveau în jur de cinci ani și totul a fost inițial ca un joc, în care cei mici au intrat repede. Banii pe care îi primeau de la cei apropiați ajungeau mereu în pușculiță, la care nu umblau decât rareori. Când au mai crescut, au rămas la fel de cumpătați și au pus deoparte banii din bursele școlare și din joburile part-time.
Lucia are 26 de ani, iar Andrei, 24 de ani. Amândoi au ales să studieze în străinătate, respectiv în Marea Britanie și Olanda. La vârsta lor, cei doi studenți au reușit să aibă o independență financiară fără să facă împrumut la bancă, fără să fi câștigat la loto sau să fi primit vreo moștenire peste noapte. Mai mult, tinerii au fost ajutați de familia lor doar cu sume de bani care le-au fost date cu împrumut.
Datorită educației financiare pe care au primit-o încă de mici, au reușit să-și achiziționeze două spații chiar în Centrul Capitalei, pe care le-au transformat în trei garsoniere, și un apartament de două camere în Giurgiu. Mama studenților, Maria Popescu, ne-a povestit cum a început totul.
”Educația financiară se poate face încă din copilărie, sub forma unui joc. Copiii pot fi responsabilizați încă de la 5-6 ani, primind anumite sarcini în gospodărie, adaptate vârstei lor, iar, pentru a avea o satisfacție imediată, pot fi recompensați cu mici sume de bani, pentru a face ordine, curățenie, cumpărături, a pune masa, a face un ceai sau pentru notele bune obținute la învățătură. Copiii noștri au apreciat valoarea banilor pentru că i-au obținut singuri, lucru care nu se poate produce când cer și obțin absolut totul de la părinți”, ne-a povestit mama celor doi tineri.
”Banii au început să rămână necheltuiți, în pușculiță”
Odată ce au înțeles valoarea banilor, atât cât putea fi apreciată la nivelul vârstei lor, Lucia și Andrei au început să pună bani la pușculiță, pe care nu i-au cheltuit însă instinctiv pe prima jucărie frumoasă pe care au văzut-o. Chiar și la vârsta lor fragedă, au înțeles că risipa banilor nu înseamnă progres, ci mai degrabă instabilitate financiară.
”Cu ocazia serbării zilelor de naștere, în loc să primească mici cadouri inutile, au primit bani, iar cu acei bani și-au cumpărat uneori o singură jucărie de calitate, în loc de mai multe, mai ieftine și fără a prezenta interes din partea lor. După câțiva ani, când și-au cumpărat toate jocurile dorite (bicicletă, consolă, balansoar, trambulină), banii au început să rămână necheltuiți, în pușculiță. La aceștia s-au adăugat bursele de la școală/liceu, banii de la colindele de Crăciun și, mult mai târziu, banii obținuți din primele salarii/internship, iar sumele încep să fie impresionante”, ne-a mai spus Maria Popescu.
Lucia și Andrei nu au fost niciodată mână largă nici atunci când și-au cumpărat haine sau și-au făcut unele mici plăceri.
”I-am învățat să cumpărăm haine și încălțăminte când începeau reducerile, cumpăram și la preț întreg, dar când era neapărat necesar. Am fixat anumite limite, nu am cumpărat niciodată din categoria de la mediu în sus. Rechizitele școlare le cumpăram în iunie-iulie. În septembrie, erau vizibil mai scumpe și de proastă calitate. I-am învățat să ne dea banii din pușculiță cu împrumut, cu dobândă, pentru a-i învăța să economisească și să-i înmulțească. Le dădeam o dobândă mai mare decât la bancă, erau copiii noștri. Nu le-am deformat gândirea, nu și-au dorit niciodată să dea bani cu împrumut altor persoane”, ne-a mai împărtășit mama celor doi studenții câteva ”lecții” din educația financiară pe care le-a oferit-o copiilor săi.
”Tentațiile erau mari”
Maria Popescu a găsit întotdeauna resurse pentru ca Lucia și Andrei să poată face noi economii pentru viitorul lor. De exemplu, când mergeau în tabere, știau că banii de buzunar pe care nu îi vor cheltui le vor rămâne tot lor la final. Astfel, părinții reușeau să le înfrâneze tendința de a cheltui bani pe lucruri inutile.
Așa arată una dintre cele trei garsoniere micuțe pe care Lucia și Andrei le dețin în Centrul Capitalei | Sursă foto: arhivă personală
Pe măsură ce au crescut, lecțiile de educație financiară din sânul familiei au fost adaptate din mers. Odată cu tentațiile firești adolescenței, a fost necesară o nouă abordare.
”Educația financiară poate fi completată cu citirea cărților scrise de Robert Kiyosaki, Iancu Guda etc. În școala generală mai ales, tentațiile erau mari, vedeau diverse lucruri la colegi, haine de firmă, telefoane scumpe, diverse jocuri. Le spuneam că ni le permitem, dar că piciorul crește și nu se justifică încălțăminte sport de 900 lei (anul 2013-2014), cumpăram de 150 lei, de firmă, și puneam și la pușculiță 100 lei. Când bicicleta rămânea mică, o vindeam și banii ajungeau tot la pușculiță”, a adăugat mama celor doi tineri.
Toate cele patru locuințe deținute de cei doi studenți sunt închiriate | Sursă foto: arhivă personală
Pe lângă cumpătare, aceasta i-a învățat pe copii și lecția generozității față de cei mai nevoiași.
”O parte din jucăriile lor mergeau la colectele de Crăciun de la școală și, mai târziu, de la liceu. Am creat un echilibru între ce oferim și ce valorificăm. I-am învățat să doneze o mică sumă de bani altor copii din familii dezavantajate”, ne-a spus Maria Popescu.
Amândoi au lucrat în perioada facultății
După ce au terminat liceul, cei doi adolescenți au plecat să studieze în străinătate, respectiv în Marea Britanie și Olanda. A fost momentul în care la economii au adăugat și salariile din joburile part-time. Lucia a avut două joburi part-time în paralel, la o firmă care testa produsele înainte să apară pe piață și la un mic local, unde pregătea preparate pentru micul dejun. Fratele ei a lucrat la un restaurant asiatic, apoi a făcut internship-ul la un lanț hotelier.
Două din garsoniere au fost amenajate cu bani împrumutați pe termen scurt de la părinții lor | Sursă foto: arhivă personală
A fost momentul în care părinții lor au considerat că sunt suficient de maturi pentru a-și pune pe picioare propria afacere.
Au investit o parte din ce au strâns încă din copilărie într-un apartament din Giurgiu, pe care l-au închiriat. Practic, investițiile s-au susținut unele pe altele. La banii din chirie au adăugat ce mai aveau din economii și ce au mai strâns între timp și din ei au cumpărat cea de-a doua proprietate, un spațiu în Centrul Bucureștiului, pe care l-au amenajat ca garsonieră. Ulterior, au mai achiziționat un spațiu central, pe care l-au transformat în alte două garsoniere.
Deoarece ei nu sunt în țară, cea care le gestionează momentan afacerea imobiliară este mama lor.
”De 4 ani, de când au imobile închiriate, nu au cheltuit nici măcar un euro pentru ei. Din când în când, îi mai întreb ce anume doresc să își cumpere din banii lor și îmi răspund să le adun banii pentru următoarea investiție. În momentul acesta, din chiria încasată ne plătesc amenajarea ultimelor două garsoniere, care s-a făcut din alt împrumut de la noi, părinții. I-am convins să sistăm trei luni plata acestui împrumut, pentru a pleca din acești bani într-o vacanță exotică, făcută și aceasta pe același principiu: cel mai ieftin zbor și cea mai decentă cazare”, și-a încheiat Maria Popescu povestea despre importanța educației financiare încă de la o vârstă fragedă, care copiilor săi le-a prins foarte bine.
CITEȘTE ȘI: