Curtea Constituțională, decizie cu privire la revocarea procurorii anticorupție. Decizia a pornit de la scandalul de la DNA Oradea din 2019

Judecătorii Curții Constituționale a României (CCR) consideră că sintagma „în cazul exercitării necorespunzătoare a atribuțiilor specifice funcției”, unul dintre posibilele motive de revocare a procurorilor DNA existente în legea în vigoare, este neconstituțională.

Curtea Constituțională s-au pronunțat, miercuri, asupra contituționalității unui articol din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, pe baza unei sesizări care are punctul de pornire într-un scandal din lumea justiției de acum aproape cinci ani.

În cadrul controlului de constituționalitate a posteriori, cu majoritate de voturi, judecătorii constituționali au admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sintagma „în cazul exercitării necorespunzătoare a atribuțiilor specifice funcției”, din cuprinsul dispozițiilor art.87 alin. (8) din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, este neconstituțională.

„Procurorii numiți în cadrul Direcției Naționale Anticorupție pot fi revocați prin ordin al procurorului șef al Direcției Naționale Anticorupție, cu avizul secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, în cazul exercitării necorespunzătoare a atribuțiilor specifice funcției sau în cazul aplicării uneia dintre sancțiunile disciplinare prevăzute la art.100 lit. b)-e) din Legea nr.303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare”, prevede art.87 alin. (8) din Legea nr.304/2004.

Conform comunicatului instanței constituționale, în esență, Curtea a constatat că soluția legislativă care nu precizează criteriile, condițiile și procedura revocării în cazul exercitării necorespunzătoare a atribuțiilor specifice funcției de procuror D.N.A. încalcă dispozițiile constituționale ale art.1 alin.(5) din Constituție referitoare la calitatea legii, ale art.21 privind dreptul la un proces echitabil și ale art.24 privind dreptul la apărare.

Traseul dosarului

Sesizarea în acest caz a venit de la Curtea de Apel Cluj, Secția a III-a contencios administrativ și fiscal, din oficiu, într-un dosar din 2019 și înregistrat la CCR în iunie 2020.

Este vorba de dosarul ajusn în instanță după ce Cristian Marius Ardelean a fost revocat din funcția de procuror la DNA Oradea. Este unul dintre magistrații revocați de conducerea centrală după apariția în spațiul public a unor înregistrări audio cu o convorbire care ar fi fost purtată între procurori din cadrul Direcției Naționale Anticorupție – Serviciul Teritorial Oradea.

Avocatul Răzvan Doseanu a publicat atunci o înregistrare audio a unei ședințe a DNA Oradea din ianuarie 2018, despre care spunea că nu știe sigur dacă e autentică, deși recunoștea vocile participanților, procurori care ar fi vrut să bage frica în judecători. „Cer public DNA Oradea să dezmintă autenticitatea înregistrării. Dacă e reală apar detalii incredibile despre completele favorabile DNA Oradea și cele nefavorabile, despre acțiuni de intimidare a judecătorilor prin trimiterea a 2 judecători în judecată”, scria avocatul, pe 4 ianuarie 2019.

Șeful interimar al DNA Structura Centrală, Călin Nistor, a solicitat atunci ca doi procurori din DNA Oradea să fie dați afară, iar plenul CSM a admis solicitarea şi a dispus revocarea procurorilor Ciprian Man şi Cristian Ardelean.

Secția pentru Procurori a CSM a avizat atunci favorabil cererea conducerii DNA de revocare din cadrul Direcției a procurorilor Ciprian Man si Cristian Ardelean.

Ulterior, Cristian Marius Ardelean a cerut judecătorilor clujeni să anuleze ordinul prin care a fost afară din structura DNA.

La primul termen de judecată din data de 27.02.2020, Curtea a pus în discuţie, din oficiu, în baza art. 29 din Legea nr. 47/ 1992 sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 alin. 8 din Legea nr. 304/2004, prin raportare la art. 1 alin. 5 din Constituţia României -aspectul dacă art. 87 alin. 8 îndeplineşte sau nu exigentele de claritate, calitate, precizie şi previzibilitate sub aspectul procedurii de revocare, sens în care s-a solicitat  părţilor din prezenta cauză puncte de vedere motivate până la termenul următor 16.03.2020, care a fost preschimbat ulterior în vederea prevenirii răspândirii la nivel naţional a infecţiei cu SARS -CoV-2, se arată în hotărâre publicată pe rejust.ro.

În documentul care argumezează necesitatea sesizări, Curtea consideră că dispoziţiile art. 87 alin. 8 teza -în cazul exercitării necorespunzătoare a atribuţiilor specifice funcţiei- din Legea Legea nr.303/2004 forma în vigoare la 30.01.2019, prin raportare la art. 1 alin. 5 din Constituţia României nu îndeplineşte exigenţele de claritate, calitate, precizie şi previzibilitate sub aspectul procedurii de revocare.

„Astfel, în jurisprudența Curții Constituționale s-a consacrat în mod constant principiul clarității și previzibilității legii. Cu titlu de exemplu, prin Decizia nr. ### din 15 iunie 2016, s-a reținut că îi revine legiuitorului obligația ca, în actul de legiferare, să acorde o atenție sporită acestui principiu, evitând să lase la aprecierea altor organe ale statului comportamentul sancționat de o anumită normă. De asemenea, prin Decizia nr. ### din 4 aprilie 2017, s-a reținut, că sintagma ”de natură să aducă atingere prestigiului profesiei” de avocat, cuprinsă în art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995, este neconstituțională, redactarea acesteia fiind lipsită de claritate și precizie, având în vedere că nu se precizează în mod clar care sunt infracțiunile care aduc atingere prestigiului profesiei de avocat, ceea ce lasă loc arbitrariului”, potrivit hotărârii.

„Curtea consideră că sintagma „exercitarea necorespunzătoare a atribuţiilor specifice funcţiei” are caracter lacunar, imprecis, deci imprevizibil, nefiind specificate normele în raport cu care se apreciază caracterul corespunzător/necorespunzător al exerciţiului funcţiei, respectiv dacă exercitarea necorespunzătoare a atribuţiilor specifice funcţiei se realizează prin încălcarea legii în sensul de reglementare primară (legi şi ordonanţe) sau şi prin raportare la acte de reglementare secundară care vin să detaileze legislaţia primară: hotărâri de guvern, hotărâri ale CSM (de ex. regulamente de organizare şi funcţionare, cod deontologic), sau atribuţii trasate prin fişa postului”, se arată în document.

Curtea apreciază că exercitarea necorespunzătoare a atribuţiilor specifice funcţiei –comportamentul ce se doreşte a fi interzis, trebuie impus de legiuitor prin lege (reglementare primară) neputând fi dedus eventual de emitentul actului de revocare sau de instanţa învestită cu verificarea legalităţii acestui act administrativ, atât procuror şef ### cât şi instanţa neputându-se substitui normelor juridice.

În acord cu implicaţiile avute în cariera procurorului, ordinul de revocare emis ca urmare a  exercitării necorespunzătoare a atribuţiilor specifice funcţiei s-ar putea raporta la atribuţii de serviciu prevăzute într-un act normativ cu putere de lege, însă şi la atribuţii rezultate din acte administrative adoptate de CSM.

Totodată art. 87 alin. 8 din Legea ######## instituie doar competenţa procurorului şef al ### de a emite ordinul de revocare, dar nu prevede nicio procedură pentru emiterea acestuia, singurul element procedural cerut fiind solicitarea avizul secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, necunoscându-se modalitatea în care se va stabili dacă a avut loc o exercitare necorespunzătoare a atribuţiilor de service, nu se stabileşte în cât timp de la comiterea faptelor imputate poate fi declanşată procedura revocării, nu sunt trasate limite ale gravităţii exercitării necorespunzătoare a atribuţiilor specifice funcţiei.

„Trebuie observant şi faptul că potrivit art. 87 alin. 8 din Legea 304/2004 procurorii numiţi în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie pot fi revocaţi prin ordin al procurorului şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, cu avizul secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, în cazul exercitării necorespunzătoare a atribuţiilor specifice funcţiei sau în cazul aplicării uneia dintre sancţiunile disciplinare prevăzute la art. 100 lit. b)-e) din Legea nr. 303/2004. Aceste sancţiuni se aplică în urma săvârşirii uneia/mai multor abateri disciplinare prevăzute de art. 99 din Legea 303/2004, existând posibilitatea precum în situaţia de fapt descrisă anterior, ca una şi aceeaşi faptă să stea la baza emiterii ordinului de revocare în ipoteza exercitării necorespunzătoare a atribuţiilor specifice funcţiei şi totodată să fie cercetată şi ca abatere disciplinară şi eventual să atragă aplicarea uneia dintre sancţiunile disciplinare prevăzute la art. 100 lit. b)-e) din Legea nr. 303/2004 ce ar putea conduce la emiterea unui nou ordin de revocare, chiar şi în ipoteza în care instanţa învestită cu cercetarea legalităţii ordinului de revocare emis în ipoteza exercitării necorespunzătoare a atribuţiilor specifice funcţiei ar fi constatat nelegalitatea acestuia”, scria Curtea de Apel.

Avocatul reclamantului a considerat excepţia întemeiată și și-a exprima acordul ca procesul să fie suspendat până publicarea deciziei CCR.

„În esenţă acesta menţionează că dispoziţiile vizate de excepţia de neconstituţionalitate nu sunt clare şi previzibile făcându-se trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, jurisprudenţa. Reclamantul consideră că dispoziţiile criticate nu respectă minime garanţii deoarece nu detailează în ce constă exercitarea necorespunzătoare a atribuţiilor specifice funcţiei de procuror ###, gravitatea exercitării necorespunzătoare, frecvenţa abaterilor şi instituie o prezumţie de vinovăţie care contravine dreptului la un proces echitabil”, se arată în hotărârea Curții de Apel Cluj.

Sursa foto: CCR