EXCLUSIV VIDEO | Daniel Dăianu: ”Recesiunea este probabilă în 2023, puterea de cumpărare ar putea să scadă. Cu războiul din Ucraina, s-au încălcat flagrant reguli. Fără respectarea regulilor internaționale, lumea va fi jungla celui mai puternic”
This browser does not support the video element.
Economistul Daniel Dăianu, președintele Consiliului Fiscal și consilier la BNR, spune, într-un interviu în exclusivitate pentru Gândul, că anul 2023 s-ar putea să aducă o recesiune slabă în Statele Unite și Uniunea Europeană, adică o contractare a economiei doar marginală și pentru o perioadă limitată de timp. Fostul ministru de Finanțe este de părere că, în cazul în care în Germania va fi în recesiune, aceasta va afecta și alte state membre ale spațiului comunitar. Dat fiind că pentru românii Germania reprezintă primul partener comercial, s-ar putea ca o eventuală recesiune a economiei germane să influențeze și perspectiva de creștere economică în România.
Din cauza războiului din Ucraina, economistul Daniel Dăianu preconizează că în 2023 cheltuielile de apărare vor crește peste tot.
Daniel Dăianu consideră că, la nivel mondial, comerțul va fi afectat de rivalitatea tehnologică între Statele Unite și China, dar apreciază că, oricât ar fi de mare această rivalitate, marile probleme ale omenirii nu se pot rezolva fără colaborare între Washington și Beijing.
Economistul este de părere că în 2023 nu putem ști sigur dacă se va încheia războiul din Ucraina. Fostul ministru consideră că o încheiere a războiului ar trebuie să însemne pentru toți din Europa o revenire la respectul pentru regulile internaționale și la respectarea principiului că nu se mai poate intra cu tancurile peste granițele altui stat.
Daniel Dăianu speră ca o eventuală încetare a agresiunii ruse în Ucraina să aducă și aranjamente de securitate clare pe care Europa nu le-a avut după 1990.
Daniel Dăianu este economist. A fost ministru al Finanțelor între 1997 și 1998, iar actualmente este profesor universitar la Departamentul de Relații Internaționale și Integrare Europeană din cadrul Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative și membru al Academiei Române.
Totodată, Daniel Dăianu este președintele Consiliului Fiscal, membru în Consiliul de Administrație al Băncii Naționale a României și membru al Consiliului European pentru Relații Externe. Printre ultimele cărți ale lui Daniel Dăianu publicate în limba română se numără ”Criza zonei euro și viitorul Europei” (2016) și ”Băncile centrale, criza și post-criza: România și Uniunea Europeana încotro?” (2018).
”Dacă Germania va fi în recesiune, va trage după ea și alte state”
Bogdan Rădulescu: Cum vor arăta economiile din Uniunea Europeană în 2023? La ce să ne așteptăm în noul an abia început?
Daniel Dăianu: Putem vorbi despre o pierdere de competitivitate la nivelul Uniunii Europene din cauza creșterii brutale a prețului la energie. Aceasta se vede și în deficitele externe. Pentru prima dată în istorie, zona euro are un deficit de cont curent de vreo câteva procente din produsul intern brut. Așa ceva nu s-a mai întâmplat până acum. În mod tradițional, zona euro avea surplus. Acum, importurile se fac mult mai costisitor, atât pentru zona euro, cât și pentru Uniunea Europeană în ansamblu.
Recesiunea este probabilă în 2023, pentru că șocurile acestea sunt multiple. Unii analiști vorbesc de o așa-numită shallow recession, adică o recesiune ”palidă” (economia se contractă doar marginal și pentru o perioadă limitată de timp). Probabil că ea se va manifesta în Statele Unite.
În Europa, îmi vine greu să cred că o vom putea evita. Dacă Germania va fi în recesiune, ea va trage după ea și alte state. Pentru noi, românii, Germania este primul partener comercial, deci s-ar putea ca și perspectiva de creștere economică în România să fie mai încețoșată.
Noi mizăm în 2023 pe o creștere de două procente din produsul intern brut. Oficial, se estimează o creștere de 2,8%. Rămâne de văzut. Sunt foarte mari incertitudini și foarte multe imponderabile de luat în considerație. Este riscant să ne aventurăm în a oferi cifre exacte. Oricum, cei care construiesc un buget trebuie să folosească cifre, dar ar fi bine să lucrezi nu doar cu cifre, ci și cu scenarii.
Cheltuielile de apărare cresc peste tot. Și la noi cresc cheltuielile de apărare.
Comerțul internațional este afectat, fiindcă rivalitatea între Statele Unite și China se poate traduce într-o mare decuplare sau într-o încercare de decuplare, adică restricții comerciale care vor bloca afacerile internaționale cu China. Ea nu este posibilă în totalitate. În opinia mea, ar fi și greșit să se gândească în acești termeni, fiindcă, oricât ar fi de mare rivalitatea tehnologică și chiar militară – apropo de chestiunea Taiwanului -, marile probleme ale omenirii nu se pot rezolva fără colaborare între Washington și Beijing.
Inflația va fi în continuare o temă obsesivă. Puterea de cumpărare a cetățenilor europeni ar putea să scadă.
Mai avem tensiuni sociale, mai avem fenomene de radicalizare a societății, curente extremiste care câștigă teren în Uniunea Europeană. Se poate vorbi de nevoia nu numai ca Uniunea Europeană să funcționeze totuși mai democratic, ci și, chiar dacă se ajunge la un vot majoritar în anumite situații, ca Bruxelles-ul să funcționeze mai democratic în procesul de luare a deciziilor.
Și, în fine, trebuie să avem stat de drept care să funcționeze bine. Și așa există un deficit de încredere la nivelul Uniunii Europene. Cetățenii europeni nu prea mai au încredere în instituții. Nu numai în România, peste tot în spațiul comunitar. Dar, în statele cu instituții mai slabe, deficitul de neîncredere este mai mare. De aceea nu trebuie să ne mire că nici veniturile fiscale nu se colectează cum trebuie.
”Înlocuirea votului prin unanimitate cu cel majoritar în deciziile importante ale UE prezintă riscuri”
Într-un sistem cu vot prin unanimitate, României i-a fost blocat accesul în Spațiul Schengen printr-un singur vot, al Austriei. Să privim realist lucrurile. Suntem parte a Uniunii Europene și ne bucurăm de avantajele statutului de stat membru. Observăm, însă, că anumite decizii pot deveni arbitrare, dictate de interesele de moment ale anumitor state, blocând buna funcționare a UE. Ce se întâmplă, de fapt, cu mecanismele decizionale de la Bruxelles?
Uniunea Europeană nu are un model de alcătuire a sa și nu a reușit încă să își reformeze cadrul de guvernanță. Aceasta este, în opinia mea, cea mai mare problemă a Uniunii Europene. Când vremurile sunt relativ bune, viciile nu se văd și nu ne dor.
Întotdeauna când a lovit o criză mai puternică, s-a mizat pe ceea ce spune unul din părinții fondatori ai Uniunii Europene, Jean Monnet, că Uniunea se va dezvolta ca urmare a crizelor prin care va trece și că de fiecare dată va găsi resursele să le depășească. Da și nu! O asemenea remarcă este valabilă în condițiile în care statele membre ale UE se descurcă prin ele însele, menținând încă prerogative importante. Dacă vrei să adâncești Uniunea Europeană și dacă îți dai seama că fără o adâncire a integrării europene nu ai cum să urnești lucrurile din loc, iar impedimentele sunt foarte mari pentru un asemenea proces de adâncire a integrării, ajungi într-un impas.
Vedeți ce dilemă au europenii. Vorbim despre un deficit democratic de ani de zile, un deficit care a accentuat neîncrederea cetățenilor față de modul de funcționare a Uniunii Europene. Statele naționale membre spun: ”De fapt nu noi decidem. Guvernele noastre transmit niște decizii luate în altă parte”. Problema deficitului democratic se vede mai acut în situații de criză.
Acum, în mod ironic – nu spun în mod paradoxal, pentru că este de înțeles – se dorește renunțarea la votul majoritar. Dar ca să faci așa ceva, mi se pare oricum riscant.
Este adevărat că au existat state membre ale UE care au blocat luarea unor decizii – pe baza principiului votului prin unanimitate – pentru că interesele lor erau implicate. Votul majoritar vine cu pericole, mai ales într-o Uniune Europeană care nu a făcut dovada unor structuri suficient de democratice de luare a deciziilor.
Opinia mea este că renunțarea la votul prin unanimitate și înlocuirea lui cu votul majoritar în luarea deciziilor importante în UE prezintă riscuri.
Sigur, la o privire de ansamblu, votul majoritar are și avantaje. Poți să grăbești niște decizii și nu ești blocat. Dar, vor începe să se manifeste niște ”coterii” (n. ed. Dex: bisericuțe, găști, grup restrâns de state care își apără reciproc interesele, care urzesc intrigi), deși nu cred că acesta ar fi cuvântul cel mai potrivit. Va funcționa iar o diplomație dusă la extrem pentru a ”mlădia” voturi, vor fi tot felul de tranzacții între statele membre.
Dar, acest fenomen devine aproape inevitabil într-o Uniune Europeană care are un număr foarte mare de state membre. Se dorește încă lărgirea Uniunii Europene cu state din Balcanii occidentali. În aceste condiții, UE devine o uniune foarte greu de gestionat.
”Nu poți să intri când vrei cu tancurile peste granițele altui stat”
Va aduce poate anul 2023 finalul războiului de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei?
Nu știm cum va evolua acest război. Nu știm dacă se va prelungi sub forma unui war of attrition, cum spun americanii, adică a unui război de uzură. Sigur, cu cât se va termina mai repede, cu atât va fi mai bine. Depinde și cum se termină. Sperăm să fie sub auspicii favorabile.
Odată cu războiul din Ucraina, am asistat la încălcarea flagrantă a unor reguli care trebuie să guverneze relațiile internaționale. Știu, mi se va spune că au mai fost alte situații când aceste reguli uneori au funcționat, alteori nu. Aceasta nu este o scuză.
Dacă nu ne luptăm pentru respectarea regulilor internaționale, vom avea o junglă. Și lumea va fi jungla celui mai puternic.
Războiul de agresiune împotriva Ucrainei a fost o încălcare flagrantă a regulilor internaționale. Este foarte periculos pentru că se creează un precedent.
Noi, europenii, am mai trăit asemenea momente, în timpul războiului din fosta Iugoslavie, la începutul anilor ’90, cu conflicte militare care au avut victime și cu consecințe care nici acum nu sunt pe deplin terminate.
Este foarte grav ce se întâmplă în Ucraina. Mă gândesc la chinul milioanelor de ucraineni. Nu mă refer acum doar la refugiați, cărora le-a fost poate mai lesne să plece, ci la ucrainenii care nu au putut să părăsească țara. Ce se întâmplă acolo este inimaginabil. Aceasta este realitatea.
Trebuie să se ajungă la un rezultat care să însemne pentru toți din Europa că așa ceva nu se mai poate întâmpla. Nu mai poți să intri când vrei cu tancurile peste granițele altui stat.
Noi nu am avut aranjamente de securitate în Europa după 1990. Nu am avut! La așa ceva trebuie să ajungem. Dar asta presupune să avem și aranjamente de securitate.
CITEȘTE ȘI: