Daniela din Iași are o poveste fabuloasă de viață. A renunțat la tot ce avea în România și a plecat în Portugalia. Și-a luat doar fiul, trei valize și un cățel, spune ea.
A ajuns în Portugalia prin intermediul unui proiect european. Atunci și-a dat seama că din viața ei lipsea ceva. Deși avea o carieră, fiind profesoară la un liceu din Iași, dar și o situație materială stabilă, ea a ales să emigreze și să o ia de la capăt într-o țară nouă. „Este o poveste complicată și inedită”, mărturisește ea.
„Sunt deja stabilită de 6 ani în Portugalia și pot să spun că nu mă mai leagă nimic material de România acum. Am vândut tot ce aveam în România și mi-am cumpărat o casă într-un orășel din Portugalia, Guimaraes. Prima dată când am luat contact cu această țară a fost prin intermediul unui proiect european. Eram profesoară la un liceu din județul Iași și am fost cu elevii într-un schimb de experiență în mai multe țări, inclusiv în Portugalia.
Țin minte că într-o zi, în Barcelos, am zărit un copac ireal de frumos, avea flori de diferite culori, nu mai văzusem așa ceva și mi-am spus că eu, într-o bună zi, îmi voi trăi zilele în Portugalia și uite că s-a și întâmplat acest lucru, este o poveste complicată și inedită. Sunt două tipuri de români care vin aici, cei care pleacă de acasă din cauza sărăciei, pentru o viață mai bună și cei ca mine, care caută altceva. Nu a fost ușor, trebuie să recunosc, însă, dacă eu am putut, atunci oricine poate”, a precizat Daniela Burdia
Drumul nu a fost unul ușor, mai ales că locuințele se închiriază cu prețuri foarte mari, iar salariul minim este circa 820 de euro.
„Eu am venit în această țară în anul 2017, bineînțeles că înainte mi-am făcut planul foarte bine, m-am gândit la fiecare aspect, însă tot nu a fost simplu, deloc chiar. Era o perioadă mai dificilă a vieții mele și am decis că numai o schimbare majoră m-ar ajuta să merg înainte pe drumul potrivit. Totuși, trebuie să ai o doză de nebunie și noroc ca să pleci așa. Am plecat din România cu fiul meu, trei valize și un cățel, asta era tot ce aveam. Mi-am găsit chirie aici cu greu, în Portugalia este groaznic cu casele și chiriile, sunt extrem de scumpe, iar salariul minim este undeva la 820 de euro, pe când o chirie este minim 500 de euro. În fine, am ajuns în Portugalia cu fiul meu și ne-am început viața aici. A fost extrem de dificil pentru amândoi la început, însă nu am dorit să renunț. Calea ușoară nu duce de cele mai multe ori către mari succese”, a mai spus Daniela Burdia, pentru publicația ieșeană BZI.
„Când l-am dus prima dată la școală, mi-a zis că el nu poate intra într-o școală și clasă unde totul este complet nou, însă am găsit o prietenă bună în directoarea școlii, care efectiv a stat vreo două-trei zile în bancă cu el pentru a-l ajuta să se acomodeze, ceea ce s-a și întâmplat. Nivelul de empatie și înțelegere aici este foarte mare, lumea te ajută. La început aveam unele dubii că a fost alegerea potrivită pentru că, atunci când e ceva nou, provocările sunt mari și e mai confortabil să nu trăiești încojurat de provocări, însă nu am renunțat și în cele din urmă a ieșit cum mi-am dorit, consider că sunt foarte norocoasă.
Acum sunt căsătorită cu un portughez, Mingos, un bărbat bun cu care împărtășesc pasiuni comune: arta, muzica, cultura și civilizația universală. Împreună am reușit să creăm un cămin frumos, armonios, echilibrat. Am prieteni aici, de naționalități diferite, și cu toții trăim în liniște și pace. Aici ești prieten și cu șoferul de la Uber și cu vânzătorul de la magazin care mă ajută să duc cumpărăturile până acasă, dacă sunt prea grele”, povestește Daniela Burdia.