De ce a trimis Coreea de Nord trupe în sprijinul lui Putin? „Un dictator, ca un miner aflat în mină, nu poate face decât o singură GREȘEALĂ”
Dorința Phenianului de a rupe tradiția și de a trimite trupe pe frontul din Ucraina, în sprijinul armatei lui Vladimir Putin, nu va aduce neapărat victorii pe câmpul de luptă, dar a provocat îngrijorare maximă atât în China, cât și în Coreea de Sud.
Implicarea trupelor nord-coreene care luptă de partea Rusiei în războiul din Ucraina este fără precedent. Coreea de Nord nu a lansat niciodată o intervenție militară străină, iar o decizie atât de importantă nu poate să nu aibă consecințe grave.
Există un motiv simplu pentru care Coreea de Nord nu a mai trimis niciodată unități militare în străinătate, notează Fyodor Tertitskiy într-o analiză publicată de Carnegie Endowment for International Peace.
„Regimul este îngrijorat că soldații din țara izolată ar putea prelua idei «incorecte». S-ar putea, de exemplu, să înceapă să se întrebe de ce țările vecine sunt mult mai bogate decât Coreea de Nord, de ce nimeni nu este obligat să servească timp de șapte sau opt ani în armată, ca în Coreea de Nord, sau de ce bunurile considerate de lux în Coreea de Nord sunt disponibile gratuit. Phenianul se teme că, la întoarcerea acasă, soldații ar putea decide că adevărata lor datorie patriotică este insurecția armată”, punctează cercetătorul de la Universitatea Kookmin din Seul, doctor în sociologie și autor al mai multor cărți despre istoria armatei nord-coreene.
„Acest tip de scenariu nu este o fantezie paranoică”
„Acest tip de scenariu nu este o fantezie paranoică”, continuă Fyodor Tertitskiy. În 1992, explică acesta, Coreea de Nord abia a reușit să împiedice o lovitură militară organizată de un grup de ofițeri care au studiat la Moscova în timpul perestroikăi.
„Deci, de ce a decis liderul nord-coreean Kim Jong Un să riște și să trimită unități militare în Rusia? În ciuda asemănării retoricii anti-occidentale comercializate de Moscova și Phenian, este puțin probabil ca răspunsul să fie ideologia. În ciuda unui cult al personalității, există puține ideologii în Coreea de Nord, iar Kim Jong Un a urmat întotdeauna o politică externă pragmatică.
- Este probabil să existe puține beneficii pe termen scurt pentru Phenian din trimiterea de trupe. Coreea de Nord a început deja să primească hrană, petrol și bani atât de necesare din Rusia, ca plată pentru provizii de muniție.
- Desigur, Coreea de Nord ar dori ajutor pentru dezvoltarea armelor nucleare și a cunoștințelor în domeniul tehnologiei aviației (știm acest lucru din cauza numărului mare de delegații nord-coreene care vizitează institutele de aviație ruse). Pentru moment, însă, Moscova nu pare să se grăbească să ofere niciuna dintre aceste capacități.
- În schimb, Kim Jong Un pare să vadă în acest împrumut de trupe acordat Rusiei o investiție pe termen lung. De când Uniunea Sovietică a încetat să ofere asistență economică, în 1990, Phenianul a căutat să dea ceasul înapoi la vremurile bune ale Războiului Rece, când putea conta pe un aflux semnificativ de resurse sovietice.
Până acum, Coreea de Nord nu a reușit să atingă acest obiectiv, dar – cu trupe desfășurate în Ucraina – pare a fi mai aproape ca niciodată”, mai scrie Fyodor Tertitskiy.
„Structura lor de comandă este concepută nu pentru eficacitate, ci pentru a preveni o lovitură de stat militară”
Potrivit cercetătorului, Phenianul cultivă relații mai strânse cu Moscova în speranța că alianța dintre cele două țări va dura chiar și atunci când Kremlinul nu va mai avea nevoie de ajutorul său în Ucraina.
„Coreea de Nord consolidează legăturile cu Rusia într-o gamă largă de domenii diferite, de la comerț, turism și schimburi (inclusiv de școlari) până la trimiterea de soldați și muncitori în Rusia.
Unitățile pe care Coreea de Nord le-a trimis în Rusia sunt forțe speciale mai bine antrenate și aprovizionate decât infanteria obișnuită. Pe hârtie, ele vor fi utile în operațiuni ofensive, pe măsură ce Rusia avansează în Ucraina. Cu toate acestea, este posibil să se confrunte cu o serie de probleme.
Una dintre problemele forțelor nord-coreene va fi că structura lor de comandă este concepută nu pentru eficacitate, ci pentru a preveni o lovitură de stat militară.
Lanțul lor complicat de comandă a apărut dintr-un sistem în care comisarii politici au aprobat fiecare decizie militară. Chiar și astăzi, un comandant poate emite numai ordine de zi cu zi. Ordinele importante trebuie, de asemenea, să fie aprobate de comisari politici și de un reprezentant al poliției militare. Sunt necesare până la cinci semnături.
- Este o întrebare deschisă dacă acest sistem greoi va fi modificat în scopul războiului din Ucraina.
- Oricum, o astfel de schimbare ar fi imposibilă fără acordul personal al lui Kim Jong Un.
Trupele nord-coreene desfășurate împotriva forțelor ucrainene întărite de perioada de conflict se vor lupta, de asemenea, cu lipsa de experiență. Nu este clar, de exemplu, dacă soldații nord-coreeni au fost antrenați să lupte împotriva dronelor.
Și va exista o barieră lingvistică: armata nord-coreeană are puțini ofițeri vorbitori de limbă rusă, iar armata rusă are și mai puțini ofițeri vorbitori de coreeană”, explică Tertitskiy.
„Seulul pare să simtă o oportunitate de a dobândi informații despre inamicul său de lungă durată”
Dincolo de câmpul de luptă, este posibil ca relația înfloritoare Rusia – Coreea de Nord să fie împiedicată de Coreea de Sud sau China. Pentru moment, Beijingul nu este deranjat: trupele nord-coreene vor ajuta Rusia să evite înfrângerea, iar sprijinul Kremlinului înseamnă că Beijingul ar putea să reducă ajutorul economic pe care îl acordă Phenianului.
„Dar există limite. China nu va dori să vadă Rusia furnizând Coreei de Nord tehnologii nucleare și rachete care ar putea duce la escaladarea regională.
Reacția Coreei de Sud ar putea fi mai serioasă. Mai presus de toate, Seulul este îngrijorat de faptul că această cooperare dintre Moscova și Phenian ar putea duce la obținerea de către Coreea de Nord a tehnologiei militare rusești, care ar putea fi folosită – în cele din urmă – împotriva Coreei de Sud.
În același timp, Seulul pare să simtă o oportunitate de a dobândi informații despre inamicul său de lungă durată, ceva care a lipsit de când Coreea de Nord și-a închis granițele în timpul pandemiei. Dacă soldații nord-coreeni luptă acum pe frontul ucrainean, unii dintre ei vor fi inevitabil capturați. Kievul va fi probabil bucuros să ofere Seulului acces la acești prizonieri – în schimbul informațiilor despre armata nord-coreeană.
Există unele indicii că și cooperarea sud-coreeană-ucraineană a început deja. De exemplu, reprezentantul Ucrainei la Națiunile Unite, Sergiy Kyslytsya, a enumerat recent trei generali nord-coreeni despre care se spune că ar fi fost dislocați pe front.
Anxietatea Coreei de Sud este de înțeles. Regimul nord-coreean devine din ce în ce mai imprevizibil și mai puțin stabil.
Intervenția militară în străinătate nu este singurul tabu pe care Kim Jong Un l-a încălcat în ultimii ani. În 2021, el s-a numit secretar general, deposedându-l efectiv pe regretatul său tată de titlul de «secretar general etern». Și, la începutul anului 2024, el a renunțat la ideea unificării pașnice cu Sudul, care fusese piatra de temelie a ideologiei nord-coreene.
Pentru moment, se pare că graba de a rupe tradițiile consacrate nu va duce la prăbușirea regimului de la Phenian. Dar este important să ne amintim că un dictator – ca un miner aflat în mină – nu poate face decât o singură greșeală”, încheie cercetătorul Fyodor Tertitskiy.
Foto – Profimedia Images
CITEȘTE ȘI: