De ce se mănâncă piftie de porc sau cozonac de Crăciun. POVESTEA acestei tradiții străvechi

De obicei, masa de Crăciun este una îndestulată. Toată lumea se adună la masa și se înfruptă din bunătățile pregătite de gospodinele din familie. Piftiile și cozonacii sunt nelipsite și au o istorie impresionantă la bază. Iată de ce se consumă aceste două preparate de Crăciun și care este rolul lor.

Încă din vremuri străvechi, când niciun ingredient nu era irosit, strămoșii fierbeau cu grijă resturile de carne alături de oase și cartilagii pentru o delicatesă apreciată, care putea fi consumată câteva zile mai târziu. În acele vremuri, se ținea afară, deoarece nu existau frigidere.

De asemenea, este o tradiție ca piftia să se consume cu ocazia sărbătorilor de iarnă, luând în considerare că acum se taie porcul și vremea este favorabilă. Astfel, cei care doresc să păstreze tradiția, o lasă afară la închegat, la temperaturile clasice și se bucură de ea în zilele de sărbătoare.

PORTRET „Omul de șase miliarde de dolari”: adevărul incomod despre Julian Assange și lupta lui pentru libertate

19:12

ULTIMA ORĂ Deputaţii AUR l-au vizitat pe vicele din Drăgăşani, mazilit de şef în Cimitirul Eternitatea: „Aşa cum conduce Bolojan, i-a învăţat şi pe primarii PNL”

18:57

La noi, piftia a evoluat într-un preparate distinct, fiind asemănătoare cu varianta rusească, o tradiție culinară în sezonul rece. Dar, indiferent de origini, piftia românească are un gust aparte și este asociată cu bucuria și căldura sărbătorilor de Crăciun.

Prin urmare, piftia nu este doar o delicatesă, dar și o modalitate de a păstra vie moștenirea culinară a strămoșilor și de a celebra gusturile autentice care ne conectează cu tradițiile de iarnă. Piftia este un preparate foarte iubit și nelipsit de pe mesele românilor.

Cozonacul de Crăciun

În fiecare an, odată cu sosirea sărbătorilor de iarnă, cozonacul devine un element essential al mesei festive, aducând nu doar un gust bun, ci și o moștenire încărcată de istorie și tradiție. Unii istorici susțin că primele semne ale acestui deliciu pot fi găsite în epoca lui Ulise. Grecii antici se bucurau de o versiune a cozonacului, numită „plakous”, îmbogățită cu nuci și cu miere. De asemenea, în cultura romană, rețete ca „libum” sau ”placenta” aduceau în atenție cozonaci cu ingrediente ca brânza și stafidele, deschizând calea pentru diversitatea culinară a cozonacului în Europa.

De asemenea, într-un pasaj din celebrele „Povestiri din Canterbury”, cozonacii sunt menționați, dezvăluind o rețetă familiar. Erau copți în forme lungi, cu unt, smântână, ouă, mirodenii, stafide și miere. Mențiunea arată cum tradiția cozonacului a călătorit prin secole, păstrând autenticitatea și farmecul.

Ce trebuie să mănânci în prima zi de Crăciun

În această zi specială, masa este un altar al gusturilor, unde se întâlnesc tradițiile culinare și momentele de bucurie, alături de familie și prieteni. Fără doar și poate, sarmalele reprezintă un punct culminant al mesei de Crăciun. Cu aromele îmbitoare, ele pot fi acompaniate de smântână și mămăligă, aducând o notă autentică de tradiție românească în orice locuință.

CITEȘTE ȘI: