Orientul Mijlociu este foarte complicat. Paradoxal, îÎn ciuda costului umanitar pe care l-a provocat amestecul Moscovei în regiune, prezența continuă a Rusiei în Siria este de dorit atât pentru Israel – ca o garanție împotriva reînarmării Hezbollah -, cât și pentru Trump, care îl poate vedea pe Putin ca un aliat în lupta împotriva islamiștilor radicali. Cu toate acestea, Moscova are o istorie lungă în care nu și-a îndeplinit angajamentele luate și care vizau Orientul Mijlociu.
Anna Borshchevskaya, autoarea cărții „Războiul lui Putin în Siria: politica externă a Rusiei și prețul absenței Americii”, adevăratele obiective ale lui Putin în Siria ar fi proiectarea puterii sale și subminarea Occidentului, iar revendicarea rolului de mediator în Orientul Mijlociu îl poate ajuta să-și promoveze aceste scopuri.
Rusia lui Putin pare că ar deține pârghia necesară pentru a juca un rol pozitiv în Orientul Mijlociu, mai ales că Siria oferă un coridor vital pentru transferurile de arme iraniene către Hezbollah, iar parteneriatul strategic al Rusiei cu Iranul s-a dezvoltat doar după invadarea Ucrainei.
„În ciuda eșecurilor pe câmpul de luptă din Ucraina, Rusia rămâne prezentă și activă în Siria”, notează Anna Borshchevskaya pentru The Insider.
„Dar Israelul ar face o greșeală dacă ar alege să se bazeze pe Kremlin, chiar și parțial”, avertizează Anna Borshchevskaya. „Moscova nu are nici capacitatea și nici dorința de a fi un mediator autentic în Orientul Mijlociu, chiar dacă Kremlinul ar savura oportunitatea de a-și avansa propria agendă anti-occidentală, promovând pretenția că încearcă să acționeze ca un factor de pace”, continuă aceasta.
„Mai mult, Moscova poate încuraja și ideea – în timpul viitoarei administrații Trump – că poate servi ca mediator în regiune, la fel cum a făcut-o cu administrațiile anterioare ale SUA.
După ce Rusia a invadat Ucraina, Moscova a redistribuit unele trupe și tehnică de luptă din Siria – cum ar fi S-300,sistemul de rachete sol-aer rusesc cu rază lungă de acțiune – pe teritoriul european.
Dar, în general, prezența Rusiei în Siria a fost întotdeauna limitată. Prezența sa acolo permite Moscovei o platformă low-cost pentru proiectarea puterii în mai multe direcții: spre Orientul Mijlociu, dar și împotriva flancului sudic al NATO. Acesta este adevăratul scop al Rusiei în Siria.
Într-adevăr, în vara lui 2023, Rusia și-a folosit prezența din Siria pentru a escalada conflictul său mocnit cu SUA, demonstrând prioritățile lui Putin și dezvăluind cât de avantajoasă este poziția sa în Siria pentru promovarea lor.
În timp ce rapoarte ceva mai recente sugerau că Moscova i-a cerut lui Assad să oprească transferul de arme iraniene către Hezbollah, prin Siria, rămâne de văzut cât de autentice au fost aceste cereri și ce pârghie are cu adevărat Rusia asupra lui Assad pentru a se asigura că liderul de la Damasc se conformează”, mai scrie Anna Borshchevskaya în analiza sa.
Dacă Rusia ar primi un un rol de stabilire a păcii în Siria, i s-ar oferi Moscovei o oportunitate de a-și promova propriile interese, în detrimentul Occidentului și aliaților săi.
„Mai degrabă decât pacea autentică, o astfel de concesie prevestește o instabilitate suplimentară.
Israelul, la rândul său, se află de ani de zile într-o poziție dificilă față de Rusia. În 2015, naivitatea președintelui Obama – convingerea lui prost înțeleasă că Rusia se va bloca într-o mlaștină militară în Siria – a permis Rusiei să vină la ușa Israelului în Siria și, în acel moment, Israelul se bazează pe bunăvoința Rusiei pentru a-și duce la bun sfârșit atacurile aeriene.
Cea mai recentă ofensivă a opoziției din nord-vestul Siriei, desfășurată de grupul militar Hayat Tahrir al-Sham împotriva forțelor lui Assad și a susținătorilor săi ruși și iranieni, reprezintă cea mai mare escaladare din Siria, din ultimii ani.
Siria se transformase într-un conflict înghețat, dar evenimentele recente ne amintesc că niciun conflict nu este cu adevărat înghețat. Regimul Assad a spus că, acum, cooperează cu Rusia și cu «forțe prietene» nespecificate în eforturile sale de a desfășura o contraofensivă”, continuă Anna Borshchevskaya.
Întrebat despre aceste evenimente, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a spus că Rusia speră că Assad va „restabili ordinea” rapid.
Peskov a refuzat să comenteze informațiile neconfirmate conform cărora Assad ar fi putut călători la Moscova după ofensiva HTS.
„Rusia a așteptat aproximativ două zile înainte de a efectua lovituri aeriene pentru a-l sprijini pe Assad. Această pauză inițială a dezvăluit cât de dependent este Assad de forțele externe.
Absența susținătorilor săi le-a permis rebelilor să obțină câștiguri uimitoare – mai ales să recucerească rapid Alep, al doilea oraș ca mărime al Siriei, pe care Damascul îl deținea din 2016, după ce l-au luat cu ajutorul unor puternice lovituri aeriene ruse. Căderea sa recentă este o inversare a acestor evenimente.
Dar războiul este departe de a se termina. Opoziția anti-Assad rămâne divizată, iar Rusia încă vede Siria ca un punct critic pe scena globală. Moscova vrea să-și păstreze influența în Orientul Mijlociu – atât în sine, cât și în ceea ce privește influența pe care o poate câștiga față de Occident, mai ales în contextul războiului din Ucraina.
În 2015, Putin l-a salvat pe Assad de o cădere iminentă, iar regiunea a ajuns să-l vadă pe dictatorul rus ca pe un jucător-cheie cu care trebuia să se confrunte. Dacă Putin nu poate să-l salveze acum pe Assad, el va pierde prestigiul în așa-numitul Sud Global, unde răsună narațiunile sale despre presupusele rele ale ordinii globale conduse de SUA – și, cel mai important, unde își găsește resursele pentru a-și finanța războiul. Ucraina.
Poate suna contraintuitiv, dar haosul continuu din Siria i-ar putea oferi lui Putin o cauză comună cu Trump. Donald Trump ar putea argumenta că SUA ar trebui să colaboreze cu Rusia pentru a lupta împotriva islamiştilor radicali, oferindu-i astfel lui Putin posibilitatea de a folosi Orientul Mijlociu ca front pentru a obţine concesii americane asupra Ucrainei – până la şi inclusiv abandonul de către Washington a sprijinului său pentru Kiev.
În acest context, este deosebit de important să reamintim că a stabilit recorduri în materie de duplicitate și nimeni nu mai pote fi păcălit”, încheie Anna Borshchevskaya.
Sursă colaj foto main – Profimedia Images
Citește și: