De la Sanremo la Brașov

Există un drum, știut de puțini, care ar putea să lege, în zile cu ceața risipită, Sanremo de Brașov. O cale, nu chiar secretă, care ar putea ajuta România să se înscrie pe lista frumoasă de țări cu istorie, cu respect pentru trecut, cu destul curaj pentru ziua de mâine.

Am urmărit zilele trecute, pe sărite, e drept, pe postul național de televiziune, o nouă ediție a Festivalului de la Sanremo. Cu același prezentator pe care-l știu parcă din copilărie, deși prezintă doar de vreo 3-4 ani evenimentul, cu aceeași imagine frumoasă, clară, cu o scenă uriașă și cu toate secundele încadrate în ceasul potrivit. Cu artiști noi care cântă cu nume mari ale muzicii italiene, cu chipuri care aduc nu numai note muzicale perfecte, ci și lumină, în casele telespectatorilor.

La Sanremo e festival din 1951. De peste 70 de ani, așadar. Acolo, într-un orășel frumos al Italiei, dar care, altfel, fără acest mare eveniment cultural, nu ar fi în lista scurtă a turiștilor sau a iubitorilor de locuri cu greutate. Am căutat și eu mai multe informații despre festival. Așadar, prima ediție a fost în 1951 și, de atunci, a avut loc neîntrerupt, indiferent dacă a fost vreo pandemie mondială sau vreo amenințare de războaie noi.

A durat, în funcție de contextul social, politic, cultural al Italiei, trei, patru sau cinci zile. Și a avut totdeauna o audiență zdrobitoare. Auzeam, zilele acestea, că și în anul 2024, italienii au fost cu ochii pe postul lor național de televiziune, care totdeauna le livrează conținut la nivelul așteptărilor.

Ce facem noi? În tot acest timp, nu avem energie să continuăm, de exemplu, tradiția „Cerbului de Aur”, de la Brașov. Conform stilului deja consacrat, îngropăm cu cât mai multe lopeți de pământ ceea ce ar putea, în timp, e drept, să aducă audiență, să trezească, măcar puțin, din conștiințe.

„Cerbul de aur” s-a organizat pentru prima dată în 1968. Au trecut de atunci 56 de ani, dar festivalul nostru a strâns doar… 19 ediții. Pentru că, zeci de ani, din 1971 până în 1992, a fost întrerupt. Apoi, după Revoluție, în epoca în care unii visau că lumea va redeveni a noastră, iar alții erau ocupați să-și umple buzunarele și să fugă, continuitatea a fost ultima noastră calitate.

A reînceput Cerbul în 1992, a continuat până în 1997, apoi s-a reluat în 2001, a mai durat până în 2009 și, într-un final, s-a mai încercat o dată resuscitarea în 2018 și 2019. Dar a venit pandemia. Covid-19 și în cultură, nu doar în plămânii oamenilor. „Cerbul de aur” s-a oprit. Și, până în zilele noastre, nu s-a mai reluat. Tot mai puțină audiență pentru festival, firește, ținând cont de lipsa de coerență și de interes a organizatorilor pentru un eveniment cât mai spectaculos.

În alte țări (Italia, Spania, Portugalia, de exemplu), posturile naționale de televiziune sunt cele care dețin formatele de cel mai mare succes. De la concursuri de voce, la concursuri de talente sau bucătărie. Acolo se fac marile audiențe, acolo se construiesc recordurile din care, mâine, se va scrie istoria.

La noi, nu. TVR nici nu are bani să participe la Eurovision anul acesta. Cumpără Festivalul de la Sanremo, dar nu poate produce nici Cerb de Aur, nici alte Festivaluri care aveau, cândva, succes.

Nu se poate sau nu se dorește? Nu știu dacă vom afla vreodată. Sau dacă, aflând, vom avea și dovezi suficiente pentru a schimba ceva…

Precizările SRTv

Prin Serviciul Comunicare, Relaţii Publice şi Protocol, Societatea Română de Televiziune (SRTv) a transmis următoarele precizări:

„Transmisia Festivalului Sanremo a fost realizată fără ca SRTv să plătească drepturi de difuzare. Astfel, SRTv a fructificat o oportunitate de a oferi publicului din România aproximativ 20 de ore ale unui show internațional de tradiție.

Participarea la Eurovision Song Contest ar fi costat televiziunea publică aproximativ 350 de mii de euro. Constrângerile financiare şi dorinţa de a reprezenta România la un standard de calitate ridicat au fost motivele pentru care Consiliul de Administrație (CA) a decis ca TVR să nu participe la ediţia din acest an a concursului Eurovision, așa cum am comunicat, public, încă din data de 25 ianuarie.

În ceea ce privește Festivalul Internațional Cerbul de Aur, organizarea unui eveniment de asemenea amploare presupune un efort financiar mult mai mare decât participarea la Eurovision. Cea mai recentă ediție (2019) a înregistrat cheltuieli de aproximativ 1,2 milioane de euro, informaţie comunicată de SRTv la momentul respectiv.

Reamintim că, într-o perioadă marcată de constrângeri financiare care grevează nu doar Televiziunea Română, ca instituție finanțată de la bugetul de stat, TVR alocă resurse consistente atât pentru producţiile consacrate, cât şi pentru alte producţii şi proiecte prioritare. Printre acestea amintim: transmiterea Jocurilor Olimpice de vară de la Paris, continuarea procesului de retehnologizare – automatizarea emisiei canalelor SRTv, investiţii în sistemul de producție al ştirilor, continuarea investiţiilor în noul sediu al TVR Craiova și alte proiecte de modernizare îndelung amânate”.

Citește și:

Cine are grijă de România? Cine are grijă de români?

Săptămâna altfel, săptămâna la fel

”Chiriași la noi în țară”

Când românii se simt români

De ce Austria nu ne vrea?

Și, totuși, de unde prețurile astea?