Mulţi turiști s-au amuzat, de-a lungul timpului, de numele staţiunii Mamaia, considerată perla litoralului românesc. În spatele său există o legendă care provine tocmai din perioada medievală.
Se spune că Mamaia era o moldoveancă, soția unui viteaz român ucis de turci în luptele ce se dădeau în acele vremuri pe teritoriul Dobrogei, scrie ConstantaVeche.ro.
Iar femeia, luând exemplul soțului ei, s-a luptat și ea cu ienicerii și spahiii sultanului, până când a fost prinsă și luată roabă de către pașa din Silistra, împreună cu fiica sa , Constantina.
Dar acel pașă, impresionat de vitejia româncei, i-a construit o casă pe malul mării, i-a lăsat bani și multe slugi, lăsând-o să trăiască acolo împreună cu fiica sa. Cele două erau renumite pentru frumusețea lor, dar fiica îi spunea mamei sale…. „Mamaia”.
Totuși, într-o zi, soldații turci au răpit-o pe femeie, au pus-o într-o barcă și au pornit pe Marea Neagră. În acel momentFiica, disperată, a început să strige… „Mamaia! Mamaia!”, după care a sărit în apă.
Speriată că i se îneacă fata, mama a început să se roage la Dumnezeu și, ca prin minune, în locul apelor învolburate, sub picioarele Constantinei s-a ridicat o punte de nisip care tot creștea.
În același timp, mama dispăruse ca prin farmec din barcă. Observând aceasta, fetița a început să alerge pe puntea de nisip și să țipe și mai tare: „Mamaia! Mamaia!”.
Povestea concluzionează că Dumnezeu ascultase rugăciunea mamei și a prefăcut-o pe aceasta în punte de nisip și a așternut-o ca drum între ape, ca să nu se înece fetița femeii.
De atunci, această fâșie de nisip, pe care se află plaja și stațiunea și în zilele noastre, se numeste… „Mamaia”.
Sursa FOTO – ARHIVĂ: Profimedia