Decizia mult așteptată a CJUE: Judecătorii nu pot ignora deciziile CCR și ICCJ pe prescripție

Instanțele unui stat membru nu sunt obligate să lase neaplicate deciziile curții constituționale, chiar dacă aceste decizii au drept consecință încetarea, ca urmare a prescripției răspunderii penale, a unui număr considerabil de procese penale, inclusiv procese referitoare la infracțiuni de corupție, se artă în ordonanța CJUE, adoptată recent.

Decizia Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) privind aplicare deciziilor CCR și ICCJ pe prescripție în cazurile de corupție, publicată în exclusivitate de Luju.ro reprezintă o decizie mult așteptată de o serie de justițiabili cu procese de corupție, ca urmare a unor demersuri ale unor judecători de la Curtea de Apel Brașov de a se adresa CJUE pentru a solicita dezlegare la nerespectarea deciziilor CCR și ICCJ pe prescripție. Hotărârea CJUE a fost luată prin Ordonanța din 9 ianuarie 2024.

Concluziile sunt identice cu cele din Decizia CJUE din 24 iulie 2023 privind aplicarea prescripției în cazurile de fraudă la fondurile europene, arată sursa citată/

„Decizia 2006/929/CE a Comisiei din 13 decembrie 2006 de stabilire a unui mecanism de cooperare și de verificare a progresului realizat de România în vederea atingerii anumitor obiective de referință specifice în domeniul reformei sistemului judiciar și al luptei împotriva corupției trebuie interpretată în sensul că:

„instanțele unui stat membru nu sunt obligate să lase neaplicate deciziile curții constituționale a acestui stat membru prin care este invalidată dispoziția legislativă națională care reglementează cauzele de întrerupere a termenului de prescripție în materie penală din cauza încălcării principiului legalității infracțiunilor și pedepselor, astfel cum este protejat în dreptul național, sub aspectul cerințelor acestuia referitoare la previzibilitatea și la precizia legii penale, chiar dacă aceste decizii au drept consecință încetarea, ca urmare a prescripției răspunderii penale, a unui număr considerabil de procese penale, inclusiv procese referitoare la infracțiuni de corupție.

În schimb, această decizie trebuie interpretată în sensul că:

„instanțele acestui stat membru sunt obligate să lase neaplicat un standard național de protecție referitor la principiul aplicării retroactive a legii penale mai favorabile (lex mitior) care permite repunerea în discuție, inclusiv în cadrul unor cai de atac îndreptate împotriva unor hotărâri definitive, a întreruperii termenului de prescripție a răspunderii penale în astfel de procese prin acte de procedura în intervenite înainte de o asemenea invalidare”, potrivit Luju.ro

Întrebările preliminare ale Curții de Apel Braşov

Pe site-ul CJUE este publicată deocamdată, Cerere de decizie preliminară formulată de către Curtea de Apel Braşov (România) la data de 3 martie 2023 – procedură penală împotriva C.A.A. şi C.V,  din cauza C-131/23:

„Prevederile articolului 19 alineatul (1) al doilea paragraf [TUE], articolul 325 [alineatul (1)] TFUE, articolul 2 alineatul (1) din Convenția PIF1 și Decizia 2006/928/CE a Comisiei2 , trebuie interpretate în sensul că se opun aplicării unei decizii pronunțate de Curtea Constituțională prin care s-a constatat retroactiv lipsa cazurilor de întrerupere a cursului prescripției, în condițiile existenței unei jurisprudențe generalizate și de durată a instanțelor naționale, inclusiv a instanței supreme, și dacă prin aplicarea respectivei decizii s-ar ajunge la un risc sistemic de impunitate prin redeschiderea unui număr semnificativ de cauze penale judecate definitiv și pronunțarea, într-o cale extraordinară de atac, a unei soluții de încetare a procesului penal ca urmare a constatării intervenirii prescripției?

Dacă principiul supremației dreptului european prin raportare la Decizia 2006/928/CE a Comisiei și articolul 49 alineatul (1) teza a treia (principiul retroactivității legii penale mai favorabile) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, se opun reanalizării, în faza de executare a pedepsei, prin intermediul unei căi extraordinare de atac, a prescripției răspunderii penale în condițiile în care formularea respectivei căi de atac este consecința unei decizii a Curții Constituționale, pronunțată ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, prin care este răsturnată o jurisprudență generalizată și de durată a instanțelor naționale, și dacă în acest fel este afectat caracterul disuasiv și efectiv al pedepsei, precum și securitatea și stabilitatea raporturilor juridice[.]

Principiul supremației dreptului european prin raportare la articolul 53 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene permite aplicarea unor standarde naționale de protecție, cum ar fi cel din litigiul principal, garantate de dreptul intern al statului membru, rezultat[e] în urma efectelor atribuite deciziilor Curții Constituționale dacă în acest mod este afectată aplicarea eficientă a dreptului Uniunii Europene pe teritoriul statului membru?”.

Sursa foto: CJUE