Longevitatea, deziderat sau realitate? Un medic explică de ce să ne PROTEJĂM ADN-ul și ce trebuie să facem ca să trăim mai mult
Omenirea a fost dintotdeauna fascinată de conceptul tinereții fără bătrânețe. Cu tot progresul științei, rămâne deocamdată doar o dorință intangibilă, un vis la care râvnim cu toții. În plin avânt tehnologic, cât de aproape suntem să dezlegăm secretul, când procesul de îmbătrânire a ajuns o preocupare globală? Cum alterările de la nivelul ADN-ului sunt cauza principală a procesului de îmbătrânire, se caută soluții pentru reparația acestuia.
Cristina Păuna a reușit să se distingă printr-o realizare remarcabilă, câștigând concursul „Tinerețe vs. Bătrânețe”, organizat de Senatul Științific al Fundației Dan Voiculescu pentru Dezvoltarea României. Cu o abordare inovatoare și o viziune îndrăzneață, lucrarea ei a adus în prim-plan potențialul imens al științei anti-aging de a transforma societatea.
Concursul, dedicat românilor pasionați de longevitate și inspirați de lucrarea „Lifespan. De ce îmbătrânim și cum să nu o mai facem”, a profesorului David Sinclair, a fost un teren fertil pentru idei revoluționare.
„Este un pas înainte spre un viitor în care bătrânețea ar putea deveni o relicvă a trecutului”
Cristina Păuna, nu doar că a împărtășit o astfel de idee, dar a și demonstrat cum poate fi aplicată, tocmai pentru a îmbunătăți calitatea vieții și a întârzia procesul de îmbătrânire.
„Lucrarea ei, care a explorat modalități prin care ADN-ul poate fi perturbat și protejat, reprezintă un mix de știință avansată și aplicabilitate practică. A evidențiat rolul crucial al sirtuinelor și a propus metode prin care putem influența pozitiv longevitatea celulară. De la radiațiile ionizante la stresul oxidativ și de la telomeri la sirtuine, Cristina a navigat prin complexitatea biologică cu o claritate remarcabilă.
Premiul de 5.000 de euro este o recunoaștere meritată a muncii și pasiunii ei, dar impactul ideilor sale depășește cu mult valoarea monetară. Este un pas înainte spre un viitor în care bătrânețea ar putea deveni o relicvă a trecutului, un viitor în care fiecare dintre noi ar putea trăi o viață mai lungă și mai sănătoasă.
Cristina Păuna, doctor specialist în recuperare medicală, este un exemplu de urmat și o sursă de inspirație pentru toți cei care visează la un viitor în care tinerețea și vitalitatea înseamnă o realitate accesibilă”, au spus reprezentanți ai Fundației Dan Voiculescu.
„Medicina a avansat mult, putem vorbi astăzi de teste epigenetice care ne arată vârsta biologică”
Cristina Păuna a povestit, într-un interviu pentru Gândul, că pasiunea ei pentru genetica umană a plecat din facultate, mai exact din ultimul an de medicină.
Recunoaște că acolo a pus bazele solide care au ajutat-o să privească cu încredere către medicina viitorului, menită să îmbunătățească speranța de viață a omenirii.
„Medicina a avansat mult din punct de vedere tehnologic, dacă ne referim aici la inteligența artificială. Aceasta vine și completează experiența și cunoștințele medicale, pentru a oferi pacientului un plan personalizat, țintit de tratament.
Bătrânețea vine la «pachet» cu o serie de boli care pot fi prevenite sau întârziate prin controale riguroase la medic, printr-un stil de viață echilibrat, alimentație, sport, odihnă.
Longevitatea înseamnă, în primul rând, sănătate. Trăim mai mult dacă suntem sănătoși, atât fizic, cât și psihic. Medicina a avansat mult, încât putem vorbi astăzi chiar de teste epigenetice care ne arată vârsta biologică. Vârsta biologică diferă de cea cronologică. Poate ați observat că unele persoane arată și se comportă cu 10 ani mai tinere decât vârsta lor din buletin, iar altele par mai îmbătrânite, deci expresia genelor modelează această vârstă biologică.
Aceste testări epigenetice arată vârsta biologică și, implicit, riscul de a dezvolta anumite afecțiuni legate de îmbătrânire, cum ar fi boala Alzheimer, cancerul, boli cardiovasculare, artrita, Parkinson. Deci, putem elabora un plan de tratament personalizat care să trateze cauzele care au dus la o îmbătrânire prematură”, spune specialistul în recuperare medicală.
„Degradarea ADN-ului poate avea loc în diverse moduri și poate fi cauzată de o varietate de factori”
Cristina Păuna a explicat cum ne putem proteja ADN-ul, în contextul vieții solicitante pe care o trăim.
Medicul specialist în recuperare medicală spune că exercițiile fizice, dieta echilibrată, dar și o atitudine pozitivă în viața de zi cu zi pot face minuni, fiind asociate cu longevitatea.
„Tema lansată în cadrul concursului a fost intitulată «Tinerețe vs. bătrânețe» și ea a pornit de la ideea cercetătorului D. Sinclair, cum că «bătrânețea este o boală și trebuie tratată». A fost o provocare frumoasă pentru mine. Am propus un plan preventiv și intervenții timpurii pentru tratarea acestor modificări, cu scopul de a amâna semnele și simptomele îmbătrânirii.
Degradarea ADN-ului poate avea loc în diverse moduri și poate fi cauzată de o varietate de factori interni și externi. Radiațiile ionizante, cum ar fi radiația ultravioletă, radiația X, scanările repetitive la CT pot provoca rupturi ale lanțurilor de ADN, prin inducerea unor daune directe la nivelul moleculei de ADN. Stresul repetat, reprezentat de anumite afecțiuni medicale – cum ar fi diabetul, obezitatea, bolile cardiovasculare – pot fi asociate cu degradarea ADN-ului.
Putem proteja ADN-ul prin exerciții fizice 30 de minute în fiecare zi, printr-o dietă echilibrată caloric, adaptată nevoilor noastre, prin evitarea factorilor stresori, deoarece este dovedit științific că expunerea zilnică la stres scurtează telomerii și duc la o îmbătrânire accelerată. De asemenea, activitatea socială, relațiile de prietenie, iubire, recunoștință au un rol benefic, fiind asociate cu longevitatea”, a mai spus Cristina Păuna.
„Tinerețea nu ține de ani, ci de entuziasm, de imaginație, de a construi lucruri noi”
Cristina Păuna susține că secretul unui corp sănătos și tânăr este o minte antrenată să facă zi de zi ceva diferit și să „fenteze” bolile apărute odată cu bătrânețea.
„Pentru a ne păstra mintea tânără, trebuie să încercăm să facem, în fiecare zi, ceva diferit de ziua precedentă. Poate să citim o carte nouă, învățăm o rețetă nouă de prăjituri, facem o călătorie într-o țară diferită. Pictura, desenul antrenează, de asemenea, mintea. Evitați monotonia!
La baza procesului de îmbătrânire stă degradarea ADN-ului, care începe să sufere modificări odată cu trecerea timpului și expunerea la factori stresori din mediu: radiațiile, alimentația, sedentarismul, alimentele procesate.
Bolile apărute odată cu bătrânețea pot fi cauzele mai multor evenimente: instabilitatea genomică, uzura telomerilor, modificările epigenomului, disfuncția mitocondrială, epuizarea celulelor stem, modificarea comunicării intercelulare și producerea de molecule inflamatorii”, a explicat, pentru Gândul, specialistul în recuperare medicală.
Teoriile longevității umane inspiră cercetători din întreaga lume
Impactul teoriilor lui David Sinclair în cercetarea longevității umane inspiră cercetători din întreaga lume și deschide noi direcții de explorare în acest domeniu, pentru a descoperi noi terapii și tratamente inovatoare în sfera anti-îmbătrânirii.
În acest context, Fundația Dan Voiculescu pentru Dezvoltarea României a lansat provocarea „Tinerețe vs. Bătrânețe”, un concurs menit să canalizeze și să valorifice potențialul inovator din România în domeniul anti-aging.
„În loc să luptăm pentru tinerețea noastră, luptăm pentru viața noastră. Sau, mai bine spus, luptăm împotriva morții”, spunea David Sinclair, un renumit cercetător în domeniul biologiei îmbătrânirii și profesor la Universitatea Harvard, în cartea sa „Lifespan: De ce îmbătrânim și cum să nu o mai facem”.
Rolul lui David Sinclair în cercetarea bătrâneții
Profesorul David Sinclair a jucat un rol esențial în avansarea cercetărilor privind îmbătrânirea și potențiala sa clasificare ca boală în International Statistical Classification of Diseases and Related Health Problems (ICD).
Sinclair a fost un promotor al ideii că îmbătrânirea nu numai că poate fi încetinită, dar poate fi și reversibilă, o concepție care a schimbat paradigmele tradiționale și a provocat dezbateri aprinse în lumea științifică.
În cartea sa „Lifespan: De ce îmbătrânim și cum să nu o mai facem”, Sinclair prezintă un amalgam de cercetări științifice și observații personale care conturează o imagine optimistă asupra viitorului longevității umane.
Cercetătorul vorbește despre importanța sirtuinelor – o clasă de proteine care joacă un rol esențial în reglarea metabolismului, inflamației și îmbătrânirii. El explorează cum activarea acestor proteine poate îmbunătăți funcțiile celulare și poate prelungi viața.
O altă temă centrală în cercetarea lui Sinclair este utilizarea metforminei, un medicament pentru diabet, ca un potențial agent anti-îmbătrânire. Studiile sugerează că metformina poate avea efecte benefice în încetinirea proceselor de îmbătrânire la nivel celular.
David Sinclair, inclus de revista „Time” în top 50 cele mai influente personalități din domeniul sănătății
Profesor și cercetător la Departamentul de Genetică al Harvard Medical School și codirector al Centrului Paul F. Glenn pentru Mecanismele Îmbătrânirii, David A. Sinclair, cavaler al Ordinului Australiei, este inclus de revista „Time” în top 50 cele mai influente personalități din domeniul sănătății la nivel mondial.
În prima parte a cărții ”Lifespan” – „Ce cunoaștem (Trecutul)”, David Sinclair demonstrează că perspectiva asupra îmbătrânirii este una perimată, depășită de rezultatele cercetărilor științifice.
Am ajuns să privesc îmbătrânirea ca pe o boală — cea mai răspândită dintre ele —, una care nu numai că poate fi, dar și trebuie tratată agresiv” spune Sinclair. Astfel, în loc să luptăm pentru tinerețea noastră, luptăm pentru viața noastră. Sau, mai bine spus, luptăm împotriva morții”, completează cercetătorul australian, potrivit unui material publicat pe edituratrei.ro.
În cea de-a doua parte a cărții – „Ce descoperim (Prezentul)”, profesorul australian prezintă noile teorii în domeniul îmbătrânirii și pașii care trebuie făcuți „pentru a încetini, opri sau inversa îmbătrânirea, punând capăt acestui proces, așa cum îl cunoaștem noi”.
Cum și când a început să fie cercetată îmbătrânirea
În România, contribuțiile semnificative în cercetarea îmbătrânirii au fost aduse de o serie de specialiști renumiți, așa cum a fost prof. dr. Ana Aslan, recunoscută ca inventatoarea unui tratament anti-îmbătrânire care a atras atenția internațională în anii ’50 și ’60, contribuind semnificativ la dezvoltarea gerontologiei moderne.
Un alt cercetător important este dr. Constantin Ionescu-Tîrgoviște, cunoscut pentru cercetările sale în domeniul diabetului și a relației acestuia cu procesul de îmbătrânire. Studiile sale au contribuit la înțelegerea modului în care factorii genetici și de stil de viață influențează dezvoltarea diabetului și a altor boli legate de îmbătrânire.
Lupta pentru a introduce bătrânețea în ICD
Toate bolile cunoscute la nivel modial sunt introduse în International Statistical Classification of Diseases and Related Health Problems (ICD), un sistem global de codificare a diagnosticelor și condițiilor medicale.
Dezvoltat de Organizația Mondială a Sănătății, ICD oferă un limbaj comun pentru înregistrarea, raportarea și monitorizarea problemelor de sănătate, permițând comparabilitatea datelor de sănătate la nivel global.
În ultimii ani, American Council on Science and Health susține că există o dezbatere semnificativă în comunitatea științifică privind clasificarea bătrâneții ca boală în ICD, propunere care are implicații profunde atât pentru cercetare, cât și pentru tratament.
Decizia de a da un cod de boală pentru îmbătrânire ar avea un impact semnificativ asupra politicilor de sănătate publică la nivel global.
În plus, o altă idee vehiculată este aceea că un cod de boală pentru bătrânețe ar putea influența modul în care guvernele și organizațiile de sănătate abordează îngrijirea persoanelor în vârstă, precum și alocarea bugetelor pentru sănătate și cercetare.
CITEȘTE ȘI: