Acuzații GRAVE la adresa lui Mircea Geoană! Ar fi plagiat, în teza de doctorat, din doi președinți americani, Bill Clinton și George W. Bush
This browser does not support the video element.
Potențial candidat la alegerile prezidențiale din acest an, Mircea Geoană, secretarul general adjunct al Alianței Nord-Atlantice (NATO), se confruntă cu acuzații extrem de grave. În anul 2005, după 12 ani de studii doctorale, Mircea Geoană a susținut la Academia de Studii Economice (ASE) o teză de doctorat despre integrarea României în structurile euro-atlantice. Numai că subiectul central a fost comprimat în doar 1,4% din totalul tezei de doctorat.
Mircea Geoană – fost ambasador al României la Washington și, ulterior, ministru de Externe al României – nu a menționat în teza de doctorat nici măcar momentele-cheie ale etapelor de aderare a României la NATO și Uniunea Europeană.
- În schimb, Mircea Geoană a dedicat zeci de pagini ale tezei sale de doctorat evoluției economiei americane.
- A inclus considerații detaliate despre politicile monetare ale Rezervei Federale, despre felul în care autoritățile au gestionat fuziuni de corporații care ar fi pus în pericol libera competiție, dar și despre evoluția NASDAQ, a inflației sau a deficitului bugetar al SUA.
- Cel puțin 78 de pagini din cele 279 ale tezei de doctorat au conținut plagiat – text, grafice și tabele –, preluat fără atribuire din diverse surse.
- Și în anexele tezei de doctorat a lui Mircea Geoană există conținut plagiat.
- Mircea Geoană a folosit o tehnică de preluare neautorizată de conținut, regăsită și în alte teze de doctorat ale unor demnitari de rang înalt, respectiv plagiatul prin traducere.
Mircea Geoană a negat foarte convingător că ar fi plagiat în teza sa, potrivit informațiilor publicate de PressOne: “Nu știu, eu vă spun că ceea ce am făcut eu cu teza mea de doctorat a fost făcut absolut onest și nu mă simt cu absolut nimic în afara regulilor din vremea respectivă. Acum… dacă s-au schimbat regulile între timp, e altceva”.
Conținutul identificat ca fiind plagiat de Mircea Geoană provine din trei documente oficiale: „L-am făcut, cum se spune, sârguincios”
La patru zile după ce a împlinit 47 de ani, Mircea Geoană își susținea teza de doctorat și primea titlul științific de doctor în economie. Era 18 iulie 2005. La acel moment, Mircea Geoană era senator și președinte al celui mai mare partid din România – Partidul Social Democrat (PSD) –, funcție pe care o ocupa de doar patru luni, mai exact din martie 2005, când l-a înlocuit pe Adrian Năstase, după eșecul social-democraților la alegerile parlamentare și prezidențiale.
Mircea Geoană intra, atunci, în etapa de apogeu a carierei sale politice. Deși anterior fusese ambasador al României în SUA (1996 – 2000) și ministru de Externe (2000 – 2004), în puternicul guvern condus de Adrian Năstase, Geoană a atins maximul său de putere politică după ce l-a învins pe Ion Iliescu la alegerile interne din PSD și a devenit președintele partidului.
Acesta este, practic, contextul în care Mircea Geoană își susținea teza de doctorat la Academia de Studii Economice, la 12 ani după începerea studiilor doctorale. Durata legală a unui doctorat, la acel moment, era de patru ani.
Cea mai mare parte a conținutului identificat ca fiind plagiat de secretarul general adjunct al NATO provine din trei documente oficiale, ambele emise de Administrația Prezidențială a Statelor Unite ale Americii (SUA): Raportul Economic al Președintelui, care include și Raportul Consiliului consilierilor economici.
Mai exact, este vorba despre trei rapoarte, intitulate la fel, Economic Report of the President. Primul a fost prezentat Congresului SUA, în februarie 1999, de președintele Bill Clinton, iar celelalte două, de președintele George W. Bush, în februarie 2002 respectiv februarie 2003. Niciuna dintre aceste lucrări nu este citată în textul doctoratului lui Mircea Geoană și nu este trecută în bibliografie.
Mircea Geoană a declarat pentru PressOne că a lucrat „onest” la teza de doctorat și că s-a dovedit a fi „sârguincios”.
„L-am făcut, cum se spune, sârguincios”, a spus Mircea Geoană.
„Integrarea României în structurile euro-atlantice” reprezintă doar 1,4% din conținut
În 1993, când Geoană a fost a admis la doctorat, aderarea României la NATO și Uniunea Europeană erau obiective cu perspective de îndeplinire extrem de îndepărtate.
Deși titlul tezei de doctorat a secretarului general adjunct al NATO – susținută public în iulie 2005 – creează așteptarea ca lucrarea să abordeze chestiunea apartenenței României la NATO și pe cea a integrării în Uniunea Europeană, aceste două aspecte sunt tratate marginal în raport cu întreg conținutul lucrării.
Nu sunt menționate în teză Summitul NATO de la Madrid din 1997 – când România nu a fost inclusă în primul val de aderare alături de alte țări foste comuniste –, ori momentul 1999, când NATO a cerut României să deschidă spațiul aerian pentru avioanele aliate în timpul operațiunilor din Iugoslavia. Nu este menționată nici începerea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană, în 1999, la Helsinki, și nici începerea convorbirilor de aderare la NATO, anunțată în 2002 la Summitul NATO de la Praga.
Doctorandul Mircea Geoană nu face referiri la aceste momente-cheie pentru integrarea României în structurile euro-atlantice – tema pe care și-a ales-o – deși în perioada în care era doctorand, mai exact în intervalul 1996 – 2004, a fost ambasador al României la Washington și mai apoi ministru de Externe, funcții în virtutea cărora cunoștea în profunzime parcursul ambelor procese de aderare.
Partea care privește România din întreaga teză – și care are legătură cu tema propriu-zisă a lucrării, exprimată prin cea de-a doua parte a titlului acesteia – Concluzii pentru integrarea României în structurile euro-atlantice –, se regăsește la finalul tezei, în ultimul subcapitol.
Această secțiune, intitulată ”Vectorii și provocările în procesul de modernizare a României”, se întinde de la pagina 276 la 279 și numără doar 4 pagini, al căror conținut este structurat în două părți:
- (1) Participarea României la UEM (n.a. – Uniunea Economică și Monetară) – considerații privind trecerea la moneda unică euro și
- (2) Elemente generale privind conectarea României la Strategia Lisabona.
Raportat la totalul de 279 de pagini ale lucrării științifice, aceste 4 pagini, în care sunt atinse chestiunile referitoare la „integrarea României în structurile euro-atlantice”, reprezintă 1,4% din conținut.
„Contribuțiile proprii ale lui Mircea Geoană”, doar o pagină și un sfert!
Teza lui Mircea Geoană a fost coordonată de profesorul Gheorghe Dolgu, fost rector al Academiei de Științe Economice (1971 – 1980), fost adjunct al ministrului Afacerilor Externe (1980 – 1984) în perioada în care diplomația comunistă era condusă de Ștefan Andrei și fost ambasador.
- Lucrarea secretarului general adjunct al NATO este una barocă, împărțită în 7 capitole, și este însoțită de nu mai puțin de 20 de anexe. Lucrarea propriu-zisă numără 279 de pagini de conținut, pe când anexele au 278 de pagini.
- O lucrare de doctorat în domeniul socio-uman este un produs original de cercetare științifică, care trebuie să aibă, în mod obligatoriu, următoarele componente: (1) încadrarea temei de cercetare într-o paradigmă teoretică și cercetarea bibliografică, (2) metodologia de cercetare aplicată și (3) cercetarea propriu-zisă, în care doctorandul prezintă rezultatele propriilor sale analize academice.
- Doctoratul lui Mircea Geoană nu are nici metodologie și nici partea de cercetare, deși o secțiune introductivă a tezei se numește Stadiul cunoașterii, iar Capitolul II, Modele și paradigme.
În chiar Cuprinsul lucrării se află o ciudățenie academică: o secțiune, inserată între finalul ultimului capitol și Concluzii, intitulată Contribuții proprii (pp. 280 – 281).
Tezele de doctorat nu includ un astfel de capitol sau subcapitol, contribuțiile personale ale autorului fiind prezentate în partea de cercetare propriu-zisă sau la secțiunea de rezultate ale cercetării.
6 grafice și 3 tabele sunt plagiate din aceeași sursă, European Economy. 6/2003. The EU economy 2003 review
Potrivit PressOne, primele dovezi de plagiat au fost descoperite în Capitolul I, subcapitolul 2, intitulat Scurtă comparație între economiile europeană și americană.
- De la pagina 26 la 31, așadar pe o distanță de cinci pagini, sunt incluse 6 grafice și 3 tabele, toate plagiate. Aceste ilustrații sunt realizate în engleză și nu în română, limba în care este redactată lucrarea, acesta fiind primul indiciu că ele nu au fost executate de Mircea Geoană, ci că au fost copiate. Tezele de doctorat trebuie realizate într-o singură limbă – română sau o altă limbă de circulație internațională.
- Toate cele 6 grafice și 3 tabele sunt plagiate din aceeași sursă, European Economy. 6/2003. The EU economy 2003 review.
- Un alt punct comun al acestor ilustrații este faptul că preiau, din original, informațiile despre sursele de proveniență a datelor. Pe niciuna dintre figuri, însă, nu sunt creditați și autorii ilustrațiilor ori lucrările-sursă din care acestea au fost preluate.
Normele academice prevăd că, în cazul ilustrațiilor preluate, trebuie menționată explicit sursa de proveniență a datelor și, de asemenea, dacă graficul / tabelul / diagrama sunt executate chiar de autorul doctoratului ori sunt preluate dintr-o altă sursă, care trebuie specificată.
Pe lângă aceste 9 ilustrații copiate direct din sursele originale, în teza lui Mircea Geoană mai există alte 15 grafice și 7 tabele plagiate. Aceste 22 de ilustrații sunt în limba română, iar Mircea Geoană a reprodus până la identitate forma și conținutul lor, așa cum apar în original, în limba engleză.
Pe toate aceste 22 grafice și tabele, Mircea Geoană a copiat titlurile și sursa de proveniență a datelor. În unele cazuri, Mircea Geoană a plagiat și notele explicative din lucrările originale.
Astfel, a fost descoperit conținut plagiat – text, grafice și tabele – în 78 de pagini din cele 279, cât totalizează lucrarea. 72 de pagini din cele 78 au conținutul plagiat din trei rapoarte semnate de președinții americani Bill Clinton și George W. Bush.
Primul calup de text plagiat. 22 de pagini dintr-o lucrare scrisă de Bill Clinton în 1999 și transmisă Congresului SUA
Primele dovezi indubitabile de plagiat, mai notează PressOne, există în Capitolul II, subcapitolul 2, Expansiunea economică. Noua paradigmă. Dereglementarea.
- 22 pagini din această secțiune sunt plagiate prin traducere din lucrarea Economic Report of the President transmitted to the Congress, document înaintat de președintele american Bill Clinton, în februarie 1999, Congresului SUA.
- Această lucrare nu este nici citată și nici menționată în bibliografia tezei de doctorat.
- Porțiunile de conținut plagiat prin traducere din limba engleză în română nu sunt depistate, în mod automat, la o verificare cu un soft antiplagiat.
Plagiatul prin traducere este inclus de mediul academic printre formele de încălcare a normelor de integritate în realizarea lucrărilor științifice. Acesta se produce atunci când o frază, un paragraf sau un text sunt traduse dintr-o limbă străină, fără ca autorul și opera originală să fie citate în mod corespunzător prin atribuire și prin marcarea cu ghilimele, iar conținutul tradus este prezentat ca fiind creația originală a „traducătorului”.
Traducerea din sursa originală este atât de fidelă în teza lui Mircea Geoană încât, în unele situații, au fost traduse inclusiv indicațiile făcute de autorii originali la o serie de tabele sau grafice care nu se regăsesc însă în teza doctorală a acestuia.
Un astfel de exemplu se află la pagina 52. Aici apare următoarea frază: „Inflația a început să scadă, dar apoi a început să crească brusc (tabelul 1.1)”.
- În original, în Economic Report of the President transmitted to the Congress, February 1999, aceasta apare la pagina 22 astfel: „Inflation had been edging up as the unemployment rate came down, but it then began to rise sharply (Chart 1-1)”.
- Fraza este tradusă cuvânt cu cuvânt, inclusiv referința la tabelul 1-1, pusă între paranteze, fără ca acest tabel să existe în paginile anterioare sau ulterioare, ceea ce arată și mai clar faptul că provine dintr-o porțiune plagiată prin traducere.
Referința la „tabelul 1-1”, existentă în teză, a fost eliminată în volumul în care Mircea Geoană și-a publicat doctoratul în 2006, la Editura Economică. În această carte, intitulată America, Europa și modernizarea României. Fundamente pentru un proiect românesc de societate, Geoană preia o parte din teza sa de doctorat, inclusiv porțiunile plagiate din raportul anual al președintelui Bill Clinton.
13 pagini cu conținut plagiat ale tezei de doctorat a lui Mircea Geoană se regăsesc în Capitolului III, subcapitolul 2
Alte 13 pagini cu conținut plagiat se regăsesc în Capitolului III, subcapitolul 2, intitulat Inovație și concurență. Sursa o reprezintă tot Economic Report of the President, remis de președintele Bill Clinton Congresului SUA, în februarie 1999.
La pagina 120 din teză, Mircea Geoană preia, cu tot cu ghilimele, un citat care în original se află la paginile 181-182 și care este marcat cu semnele citării.
„Acționând în acest mod, se promovează (așa cum se precizează în Constituția SUA) «progresul științei și al artelor folositoare, prin acordarea de drepturi exclusive autorilor și inventatorilor asupra respectivelor scrieri și descoperiri, pe timp limitat”. (p. 120)
Cum în partea de început a tezei există mai multe atribuiri făcute corect, e clar că Mircea Geoană cunoștea tehnicile de citare prin indicarea sursei și folosirea ghilimelelor, ceea ce arată intenția de a masca plagiatul acolo unde acesta a copiat conținut ad litteram, dar nu a indicat sursa.
Alte 30 de pagini consecutive – cea mai lungă secvență de conținut plagiat
Cea mai lungă secvență de conținut plagiat se află în Capitolului III, subcapitolul 3, intitulat Criză și relansare la început de mileniu. Este vorba despre nu mai puțin de 30 de pagini, plagiate tot prin traducere, care sunt cuprinse între paginile 131 și 163 din teza de doctorat.
Această secțiune din teză este plagiată tot din Economic Report of the President, de această dată cele care corespund anilor 2002 și 2003 și care au fost transmise Congresului SUA de președintele George W. Bush. Nici aceste lucrări nu sunt citate, însă Raportul din 2002 este menționat în Bibliografie ca fiind scrisă de Garry Walton și Hugh Rockoff, ceea ce e fals. Cei doi nu au lucrat la redactarea raportului și nu s-au numărat printre consilierii președintelui Bush.
Cea mai mare parte a conținutului tezei nu are o legătură cu tema lucrării – Evoluții în zona Atlanticului de Nord. Concluzii pentru integrarea României în structurile euro-atlantice –, iar Mircea Geoană nu explică de ce diverse sectoare din SUA, despre care prezintă informații hiperdetaliate, ar fi relevante pentru integrarea României în structurile euro-atlantice.
De asemenea, nu este explicată relevanța unor date granulare referitoare la economia SUA, de tipul: analizarea inflației (p. 150), a productivității și costurilor de angajare (pp. 152 – 154), a energiei și eficiența utilizării ei (p. 154), a ratelor dobânzilor ridicate (p. 154), a scăderii cursurilor acțiunilor în sectorul tehnologiilor de vârf (p. 155) etc.
Teza de doctorat a lui Mircea Geoană – Bibliografia fabricată
Ultima secvență de conținut plagiat din teza lui Mircea Geoană se regăsește în ultimul subcapitol din Capitolul III, intitulat Perspective. Astfel, a fost descoperit conținut plagiat în toate cele 7 pagini, printre care se numără și două tabele (unul întins pe două pagini) și un grafic.
- În notele de subsol ale tezei lui Mircea Geoană sunt citate 36 de lucrări – cărți și articole – ale unor autori care semnează individual sau în coautorat.
- În Bibliografia doctoratului sunt menționate, însă, 81 de lucrări, semnate de 76 de autori, individual sau în coautorat, și 12 articole semnate de 11 autori, individual sau în coautorat.
- Acest lucru înseamnă că Mircea Geoană a inclus în bibliografia tezei de două ori și jumătate mai multe lucrări decât cele citate efectiv, lucru inadmisibil, deoarece bibliografia trebuie să prezinte doar autorii citați, cu referință extinsă la lucrările lor.
De partea cealaltă, unii autori menționați în notele de subsol ale doctoratului nu sunt menționați în Bibliografie. Este cazul lui Henry Kissinger, Pierre Moscovici sau Samuel Huntington, pe care, de exemplu, îl citează de două ori cu lucrarea Who Are We? The Challenges to America’s National Identity (2004).
Singurul autor român inclus în bibliografie este economistul Mircea Coșea, care însă nu e citat nicăieri în cuprinsul tezei.
De asemenea, jurnalistul Bob Woodward, care a realizat alături de Carl Bernstein investigația care a dus la demisia președintelui SUA, Richard Nixon, în 1974, este inclus în Bibliografie cu cartea Maestro (2000), deși aceasta nu este citată în lucrare.
Cum se apără Mircea Geoană: „Nu mă simt cu absolut nimic în afara regulilor din vremea respectivă”
La solicitarea PressOne, Mircea Geoană a declarat că teza sa de doctorat a fost făcută „onest” și că ar fi respectat „regulile din vremea respectivă”.
„Nu știu, eu vă spun că ceea ce am făcut eu cu teza mea de doctorat a fost făcut absolut onest și nu mă simt cu absolut nimic în afara regulilor din vremea respectivă. Acum… dacă s-au schimbat regulile între timp, e altceva”, a declarat Mircea Geoană.
„N-am niciun fel de problemă în clipa în care e ceva care e demonstrat că e în afară normelor, să zic, academice de atunci. N-am nicio fel de problemă, sunt absolut pe linie cu dumneavoastră și cu oricine altcineva care face asta de o manieră, cum să zic, echilibrată și obiectivă”, a mai declarat Mircea Geoană.
Citește și: