În 28 decembrie 1989, la trei zile după ce Nicolae și Elena Ceaușescu au fost judecați și executați într-o unitate militară din Târgoviște, un avion Antonov An-24, o variantă civilă pentru transport pasageri al companiei TAROM, s-a prăbușit în pădurea Mălinoasa din județul Dâmbovița, pe raza comunei Vișina. Prăbușirea aeronavei a rămas printre marile mistere ale Revoluției din decembrie 1989.
Aeronava decolase de la București și se îndrepta către Belgrad, pentru a aduce sânge necesar transfuziilor pentru răniții Revoluției române.
Comandantul aeronavei era Ioan Chifor, iar din echipaj făceau parte copilotul Valter Jurcovan, instructorul de zbor Mihai Moldoveanu, mecanicul de bord Gelu Cristea, însoțitoarea de bord Elena Marghidan și însoțitorul de bord Petre Bănică.
La bordul acestei aeronave Antonov An-24 se afla și Ian Parry, care avea atunci 24 de ani și era fotoreporter la Sunday Times.
Potrivit lui Dan Voinea, procurorul militar care s-a ocupat, o perioadă, de acest dosar, aeronava transporta filmări realizate de jurnaliștii străini prezenți la București în zilele Revoluției și a fost doborâtă de un proiectil lansat din unitatea militară Boteni.
Prăbușirea aeronavei Antonov An-24 a rămas unul dintre cele mai mari mistere ale Revoluției Române, iar acuzațiile s-au îndreptat către generalul Victor Atanasie Stănculescu, care ar fi „gândit” această misiunea aeriană tocmai cu scopul de a fi doborâtă.
Cătălin Ranco Pițu, fost șef al Secției Parchetelor Militare și autorul rechizitoriului din dosarul Revoluției, a spus, în exclusivitate pentru Gândul, că dosarul nu este soluționat nici după 35 de ani de la prăbușirea avionului cu cei șase membri ai echipajului și cu singurul pasager, fotojurnalistul britanic Ian Parry.
Fostul procuror militar spune că, după două expertize aviatice cu concluzii total diferite, s-a cerut o a treia expertiză, în speranța unui răspuns care să lămurească ce s-a întâmplat în 28 decembrie 1989.
Au existat, în timp, două expertize care au avut concluzii diametral opuse. Prima expertiză spunea că asupra avionului s-a tras, a doua concluziona că fenomenul de givrare a provocat prăbușirea. Cercetările au fost abandonate complet.
Apoi, când am preluat eu dosarul (cuoscut sub numele de dosarul ”Vișina”, după locul în care s-a prăbușit aeronava – n.r.), l-am disjuns din dosarul mare al Revoluției, pentru că era necesară o a treia expertiză aviatică”, a spus Cătălin Ranco Pițu.
Autorul rechizitoriului din dosarul Revoluției a dezvăluit însă un detaliu extrem de important în deznodământul soluționării acestui dosar, respectiv că epava avionului nu mai există și, practic, cei responsabili de prăbușirea aeronavei în 28 decembrie 1989 nu vor fi niciodată cunoscuți.
Această expertiză necesita mult timp, mai ales că, oficial, s-a răspuns că epava avionului nu mai există, pentru a fi expertizată în prezent.
Oricum, este foarte, foarte greu de crezut că, fără epavă, vreun expert, oricât de bun este, ar formula o concluzie de certitudine. Opinez că dosarul se va trece la AN (autor necunoscut – n.r.) și așa va rămâne”, a spus, în exclusivitate pentru Gândul, fostul șef al Secției Parchetelor Militare, Cătălin Ranco Pițu.
Trebuie precizat că, după ce Nicolae și Elena Ceaușescu au fost executați, România era condusă de Consiliul Frontului Salvării Naționale și, din ordinul noilor autorități, toate avioanele de pasageri erau consemnate la sol. Ordinul respectiv fusese dat de general-maiorul Gheorghe Negoșanu, șeful Statului Major al Comandamentului Apărării Antiaeriene a Teritoriului.
În astfel de condiții, jurnaliștii străini care fuseseră prezenți la București, în primele zile ale Revoluției, și care obținuseră imagini cu ceea ce se întâmplase, nu aveau cum să părăsească România.
Procurorul militar Dan Voinea a spus, ulterior, că noua conducere de la București ar fi „țintit” distrugerea imaginilor de culise surprinse de jurnaliștii străini.
„Pe 27 decembrie, o persoană din influența Consiliului Frontului Salvării Naționale i-a transmis jurnalistului Ian Parry că poate părăsi țara cu un avion umanitar care urma să decoleze spre Belgrad, după sânge pentru transfuzii. Englezul și-a anunțat colegii de breaslă alături de care era cazat la hotelul Intercontinental. Majoritatea i-au dat materiale filmate pentru a le preda redacțiilor din occident.
Zborul a fost oficializat în zorii zilei de 28 decembrie. (…) Ian Parry avea în bagaje, conform dosarului, 14 casete video”, a spus Dan Voinea, procurorul militar care s-a ocupat de dosarul „Vișina”.
Rezultatele cercetărilor efectuate în urma acestei tragedii au fost contradictorii.
Dar o altă ipoteză a fost aceea că avionul a fost lovit de o rachetă antiaeriană, locul impactului cu solul fiind la aproximativ 12 km nord-vest de divizionul 182 Rachete AA de la Boteni.
Proiectilul a trecut prin fuselajul avionului, a blocat comanda profundorului în poziţia picaj, iar cei aflaţi la bord au încercat în zadar să redreseze aparatul de zbor.
Aprobarea dată pentru acest zbor a fost surprinzătoare, în contextul în care exista consemnul ca toate avioanele civile să rămână la sol.
Fostul procuror militar Dan Voinea a spus că generalul Victor Atanasie Stănculescu a fost cel care a avizat acest zbor încheiat cu o tragedie, dar și cu o mulțime de semne de întrebare care nu au primit încă răspunsuri, cu toate că au trecut 35 de ani de la Revoluția Română.
Nu au fost și alți jurnaliști străini în aeronava Antonov An-24, iar Valentin Duță, managerul Departament Securitate TAROM în 1989, a avut o replică tranșantă:
Probabil că mințile ticăloase care au făcut regia asta au spus că nu ar fi bine”.
Valentin Duță a mai spus că a fost vorba. în opinia sa, de o „regie” clară.
„După convingerea mea, a fost o regie clară. L-am întrebat pe Chifor, comandantul, unde zboară și ce pasageri are. Și-mi spune: «Domne, ceva foarte curios. Zbor la Belgrad și am un singur pasager, un englez. Un ziarist englez care avea toate însemnările lui și concluziile lui, plus și celelalte ale colegilor. Filme, notițe… Tot ce privea așa-zisa Revoluție. Ziaristul englez nu trebuia să ajungă în Anglia sau la ziarul la care era angajat. Nu trebuia să ajungă. Erau prea multe lucruri care ar fi putut fi divulgate de aici, din țară. Și care nu trebuiau să ajungă în presa străină. Mai ales occidentală”, a dezvăluit Valentin Duță.
Aeronava Antonov AN-24 – cu 6 membri ai echipajului și un pasager, fotoreporterul Ian Parry de la Sunday Times – a decolat din Otopeni, cu destinația Belgrad, în data de 28 decembrie 1989, la ora 11:06. După aproximativ o jumătate de oră a venit și vestea că aeronava s-a prăbușit.
Inițial, informaţia a fost aceea că era vorba despre un avion plin cu „terorişti care voiau să fugă din România”. Avionul fusese interceptat şi distrus de antiaeriană. La 48 de ore de la incident, însă, toţi cei care au murit la bordul aeronavei Antonov AN-24 au primit titlul de ”Eroi ai Revoluţiei” de la Ion Iliescu, cel care, pe 27 decembrie 1989, anunţase public zborul spre Belgrad.
Potrivit raportului primei cercetări la fața locului, aeronava Antonov AN-24 ar fi fost lovit de un proiectil lansat din unitatea militară Boteni. Aripile i-au fost găsite la 650 de metri distanță de locul prăbușirii. Nu au existat supraviețuitori în urma acestei tragedii.
Fostul procuror militar Dan Voinea a susținut că, atunci când aeronava a ajuns aproape de Boteni, s-a tras asupra ei. A fost lansat un proiectil din incinta unității militare de la Boteni.
După pensionarea sa, dosarul „Vișina” a rămas în analiză la Secția Parchetelor Militare, însă semnele de întrebare nu au găsit răspunsuri nici până astăzi.
CITEȘTE ȘI: