Diferența dintre numărul elevilor înscriși la Evaluarea Națională și cei care au susținut probele a atras atenția opiniei publice și a factorilor de decizie. Daniela Vișoianu, expert în educație, a explicat pentru Gândul care sunt principalele motive care stau la baza acestor rezultate.
Daniela Vișoianu a explicat că absolvenții de clasa a opta sunt înscriși automat la Evaluarea Națională.
Pentru că a existat așa-numitul „fenomen Brăila”, confirmat și în alte județe, școlile nu-i înscriau la Evaluarea Națională pe elevii de clasa a opta care nu aveau achizițiile de bază. Aceasta este o obligație impusă de Ministerul Educației pentru a împiedica școlile să ascundă elevii cu performanțe slabe. Totuși, nu toți copiii au nevoie de Evaluarea Națională. Un număr foarte mic de elevi, de exemplu, nu au nevoie de Evaluarea Națională pentru că au rezultate deosebite la olimpiadă și se pot înscrie direct la liceul dorit”, a declarat Daniela Vișoianu.
Expertul în educație a precizat că pentru elevii care se îndreaptă spre învățământul profesional, nu este obligatorie susținerea Evaluării Naționale, deoarece școlarizarea este obligatorie până la clasa a 12-a.
Deci, practic, și fără Evaluarea Națională, orice elev trebuie să fie înscris în clasa a noua. Pentru liceul teoretic și liceul tehnologic, care ambele se termină cu examen de bacalaureat, e nevoie de Evaluarea Națională”, a menționat Daniela Visoianu.
În ceea ce privește abandonul școlar, expertul a menționat că România are cea mai mare rată de abandon școlar din Uniunea Europeană.
„Indicatorul nostru este influențat de obligativitatea școlii până la clasa a 12-a. Sunt multe țări care permit copiilor să lucreze după 16 ani. La noi, dreptul de muncă și obligația de școlarizare se suprapun. În România, copiii se pierd de școală în mai multe etape. O etapă este undeva în ciclul primar, la final de clasa a 2-a început de clasa a 3-a.
Un copil care n-a fost la grădiniță, sau unul care n-are deloc sprijin acasă, se va integra mai greu în școală și va avea dificultăți la în învățarea scrisului, cititului.
Pentru un copil dintr-o familie în care educația nu este apreciată sau în care părinții nu știu, nu pot să își sprijine copilul, în absența sprijinului suplimentar la clasă, diferențele mici de la grădiniță devin diferențe mari și copilul se simte pierdut și este tentat să abandoneze. Mai există copii care pleacă cu familiile care muncesc informal în spațiul Uniunii Europene și care sunt înscriși undeva în niște cataloage, fără frecventarea constantă a școlii, cu gândul că vor activa cândva școlarizarea de „a doua șansă”, a explicat Daniela Vișoianu.
Un alt prag important este trecerea de la clasa a opta la clasa a noua, mai ales în mediul rural, unde elevii trebuie să facă naveta sau să se mute la gazdă sau internat, pentru a continua studiile liceale.
Nu toate familiile pot susține financiar aceste costuri și mai ales nu toate familiile pot să înțeleagă de ce trebuie să o facă, dacă liceul sau „profesională” nu par să le sprijine sau ajute copilul. Adică familiile nu văd valoarea adăugată a efortului financiar, pentru că elevul nici nu învață bine o meserie”, a precizat expertul în educație.
În fiecare an, Evaluarea Națională și rezultatele sale ne pun față în față cu numeroase probleme întâlnite în asigurarea dreptului copiilor români la educație. Urmărind datele disponibile cu privire la generația care a intrat pe porțile școlii cu nouă ani în urmă, atât pe etape, cât și în plan geografic, putem observa o serie de inechități și riscuri care trebuie să își găsească răspunsul în analizele și măsurile de politică publică ale autorităților relevante.
Întrebată dacă este asigurat în totalitate dreptul copiilor români la educație, Daniela Vișoianu a răspuns: „Nu. Sunt foarte multe disparități. Prima este mediul în care te-ai născut, a doua este familia în care te-ai născut și statutul ei socio-economic. Pe măsură ce trec anii de studii, nevoile copiilor sunt tot mai mari și atunci cu cât familia are capacitatea să sprijine copilul, cu atât copilul are șanse la un viitor mai bun”.
Expertul în educație a evidențiat și disparitățile semnificative între mediul urban și cel rural în ceea ce privește calitatea educației.
„În mediul rural avem profesori necalificați sau suplinitori, ceea ce afectează calitatea educației. Statul ar trebui să vină cu măsuri compensatorii,” a spus expertul în educație și a explicat că, în prezent, există o tendință de a aloca mai multe resurse zonelor mai bogate, perpetuând inechitățile educaționale.
Principiul de calitate este că celor care au nevoi mai mari trebuie să li se dea mai mult. Noi, într-un fel, luăm de la cei care au nevoi mai mari, mai săraci, și dăm la cei mai bogați. De exemplu, în mediul urban bogat mulți dintre profesori au 20-25 de ani vechime, sunt experimentați și sunt plătiți mai bine, pentru că sunt plătiți în funcție de vechime. Practic, în mediul rural avem profesori plătiți mai puțin. Prin mecanismul de finanțare per elev, investiția este aceeași în fiecare școală, pentru fiecare elev. Dar se întâmplă să se creeze compensații între economiile făcute pentru plata profesorilor din mediile rurale defavorizate și costul mare al resursei umane din mediul urban”, a mai spus Daniela Vișoianu.
Doar trei din cinci copii intrați în școală acum nouă ani au reușit să obțină medii peste 5, iar situația în plan teritorial este și mai îngrijorătoare. În România sunt județe unde peste 25% dintre copii nu au ajuns nici la finalul clasei a VIII-a, potrivit Salvați Copiii.
Rezultatele finale ale Evaluării Naționale, după contestații, ne arată că doar trei din cinci copii intrați în școală acum nouă ani au reușit să obțină medii peste 5, iar situația în plan teritorial este și mai îngrijorătoare. Mai precis, în timp ce, la nivel național, ponderea elevilor înscriși în clasa pregătitoare acum nouă ani și care nu au ajuns până la finalul clasei a VIII-a este de puțin peste 15%, în plan teritorial, putem observa discrepanțe foarte mari, existând județe unde nivelul acestui indicator se apropie sau depășește pragul de un sfert dintre elevii înscriși la școală: Giurgiu (27,26%); Călărași (25,9%), Covasna (24,51%). Acest procent de părăsire a educației poate fi explicat, pe de o parte prin abandonul școlar, iar, pe de altă parte prin fenomenul migrației.
CITEȘTE ȘI:
Liceul din România în care niciun elev NU A LUAT Bacalaureatul în 2024. În ce oraș se află