Invitată la podcast-ul „Fain & Simplu” al lui Mihai Morar, Raluca Anton, doctor în psihologie și autoarea volumului „Terapie 1 la 1 cu sinele tău”, a vorbit, printre altele, despre relațiile interumane.
Aceasta spune că, de-a lungul timpului, oamenii au intrat în relații mai mult dintr-un fel de obligație socială, iar concepte precum iubirea sunt relativ noi raportat la evoluția societății.
„Cred că relațiile au fost privite de-a lungul timpului ca fiind ceva tranzacțional. Suntem împreună pentru că avem niște lucruri de împărțit unul cu celălalt sau de pus la un loc și, istoric, de foarte puțin timp se vorbește despre iubire, dragoste, îndrăgostire. Și apoi, odată cu toate experiențele pe care noi le-am avut de-a lungul timpului, am învățat în relații că mai degrabă trebuie să ne protejăm și să avem grijă. Sau nu știi niciodată cum se întâmplă lucrurile în relații. Dar ce știm este că fiecare dintre noi trebuie să ajungem într-o relație, să ne căsătorim și să avem copii. Sunt niște mesaje puternice cu care noi ajungem adulți.
Ce se întâmplă, însă, în toată povestea asta este că ne îndrăgostim, avem aceste credințe că trebuie să ajungem într-o relație și să avem copii și să dăm mai departe istoriei ceva, însă, între aceste două elemente, nu vine nimeni să ne spună ce se întâmplă. OK, cum te îndrăgostești, de ce, de cine, de ce eu nu mă îndrăgostesc de soțul prietenei mele? De ce nu m-am îndrăgostit de el, dacă el e atât de minunat cum l-a văzut prietena mea? Practic, putem să ne dăm seama că se întâmplă ceva în mintea noastră ce construiește o hartă sau un algoritm al felului în care intrăm în relații”, spune specialistul în podcast-ul lui Mihai Morar.
Raluca Anton mai spune că, în general, oamenii tind să intre în relații pentru a supraviețui mai ușor.
„Pasul următor este să ne întrebăm «OK, dar de ce ne certăm dacă ne-am iubit atât de tare?». Ajungem în situații de conflict. Și apoi începem să discutăm despre faptul că nu știm să menținem relațiile pe termen lung. Cu toate că sistemul nostru nervos e atât de fascinant… Dacă stăm să ne uităm la fiecare piesă pe care natura a pus-o cap la cap, în momentul în care suntem în situații de stres, creierul eliberează oxitocină. Oxitocina este un hormon social, un hormon de stres social. Asta ce înseamnă? Că atunci când eu trec prin situații dificile, când am o situație de stres, creierul meu eliberează oxitocină.
De ce? Pentru că am învățat de-a lungul timpului că supraviețuim sau că ne e mai bine în relații. Practic, când eu sufăr, creierul meu eliberează oxitocină, iar oxitocina îi spune minții mele «du-te, caută pe cineva cu care să-ți împarți suferința». Dacă sunteți mai mulți, e mai ușor de dus. Dacă sunteți împreună, poate fi mai bine pe termen lung. Creierul face asta în mod natural. Doar că ne lipsește acea bucată de puzzle între impulsul de a merge și de a căuta pe cineva împreună cu care să ne împărțim suferința și cum, asta e bucata care lipsește: cum să îmi împart suferința astfel încât să ajung într-un punct mai sănătos decât eram înainte?”, mai spune aceasta.
Urmăriți podcast-ul integral: