DRAMELE copiilor care devin părinți. Cum oprim calvarul mamelor-minore? Activist pentru drepturile femeilor: „Totul începe de la educație”

„Copiii unor copii”, așa cum este definit fenomenul mamelor-minore, capătă proporții alarmante în România. La vârsta la care copilăria ar trebui să fie cât mai lipsită de grijile și apăsările unui adult, multe fete minore își încep viața de adult, devenind mame. Un moment care le schimbă viața pentru întotdeauna și care le face să se maturizeze mai repede decât ar trebui. Anual, 10% din nașterile din țara noastră vin de la mame adolescente. Amintim că la nivelul Uniunii Europene, țara noastră este pe primul loc – 45% din fetele sub 15 ani care nasc în întreaga UE – provenind din România. 

Cele mai norocose continuă să se bazeze pe sprijinul necondiționat al familiei și își continuă studiile. Foarte puține însă, deoarece marea majoritate a acestora ajung să treacă printr-un adevărat calvar: sunt alungate de acasă și stigmatizate de societate.

În toată această ecuație, România „educată” nu a găsit, nici până în 2024, pârghiile necesare ca să stopeze acest fenomen îngrijorător și să se bazeze pe un protocol clar în cazul unor astfel de situații.

Educația pentru sănătate, o materie existentă în curriculum a 20 de țări din UE

Silvia Burcea, coordonator programe pentru sănătatea mamei și a copilului la „Organizația Salvați Copiii” România susține că este nevoie de introducerea în școli a educației sexuale, o materie existentă deja la nivelul a 20 de state UE, care au inclus în curriculumul școlar educația pentru sănătate, cu participare obligatorie și s-au văzut îmbunătățiri.

La rândul său, avocat dr. Anca Bălășoiu, activist pentru drepturile femeilor, a vorbit pentru Gândul despre numărul alarmant al mamelor minore în România, dar și despre lipsa unor politici publice care să schimbe această situație dramatică, în România anului 2024.

„Cele mai multe din aceste cazuri, se întâmplă pe fondul lipsei de educație”

Specialistul în drept mărturisește că avem undeva la 8000 de mame minore pe an, dar și alte câteva sute de mame care au sub 16 ani și sunt deja la a doua sarcină. Potrivit statisticilor existente,  peste 80% dintre mamele minore nu mai merg la școală după naștere.

În cazul în care își continuă studiile, adolescentele primesc o bursă de 700 lei lunar. De multe ori, astfel de cazuri ajung să nu fie nici măcar semnalate, pentru a putea face cu adevărat ceva pentru viitorul mamelor minore.

Avocat dr. Anca Bălășoiu a mărturisit că mamele minore sunt în continuare stigmatizate și etichetate de societate.  În plus, activistul pentru drepturile femeilor recunoaște că nu foarte multe au, într-un asemenea context, sprijinul familiei și posibilitatea să-și continuie studiile, fără să fie înstrăinate de copil.

„În ultimii ani, ne-am menținut, din nefericire, la numărul de mame minore și numărul acestora este în creștere. Avem aproximativ 8000 de mame minore pe an și alte câteva sute de mame care, sub 16 ani, au deja două sarcini. Ca și parametri principali, majoritatea sunt în mediul rural, foarte multe dintre ele renunță a se mai duce la școală, asta înseamnă că își pied perspective unui venit și ale unei independențe financiare pe viitor.

Unele sunt sprijinite de familie, în timp ce altele nu. Normal că sunt stigmatizate foarte tare de comunitățile din care fac parte, comunități care în mediul rural sunt tradiționaliste. Cele mai multe din aceste cazuri, se întâmplă pe fondul lipsei de educație și fără a înțelege urmările unui act intim.

Lucrurile se întâmplă, ori pe fondul necunoașterii și a experimentării actelor de natură sexuală între minori, ori cu minore care intră în atenția rețelelor de trafic de persoane  sau a unor agresori care acționează după metoda loverboy, sperând că se vor mărita și vor scăpa de sărăcie. Când apare însă și copilul, rămân în situația de a fi mamă-minoră, fără niciun fel de sprijin.”

„A culpabiliza mamele-minore este ceva greșit”

Anca Bălășoiu susține că totul începe de la educație, punctând că, paradoxal, într-o lume în care tehnologia capătă valențe uriașe, subiectele despre contracepție și despre viața intimă rămân în continuare subiecte tabu, dar care, în timp, produc repercusiuni.

„Sunt foarte multe școli care au consilier școlar doar pe hârtie sau respectiva persoană nu are pregătirea necesară să explice copiilor sau să le răspundă la întrebări. Subiectele de acest gen sunt încă tabu în unele comunități. Copiii au surse de informare greșite, cum ar fi rețelele de socializare, unde nu se găsesc materiale pe înțelesul lor, ci materiale explicite.

În unele cazuri, familia reușește să rămână cât de cât  unită și să crească copilul împreună, dar sunt și cazuri în care fetele sunt alungate sau, după câteva luni, sunt trimise la muncă în străinătate, iar copilul rămâne în grija bunicilor, ajungând să fie înstrăinat de mamă. De obicei, legătura cu tatăl nu se păstrează sau tatăl nu are maturitatea necesară să contribuie cu adevărat la creșterea și educarea unui copil.

În general, mamele-minore sunt marginalizate și stigmatizate foarte rău, poate nu neapărat în familia de origine, cât în comunitate. Nu putem să discutăm de un discernământ format, nici măcar la o minoră de 15-16 ani, câtă vreme nu are niște elemente ale educației care să o facă să înțeleagă urmările unui act intim sau utilizarea metodelor de contracepție. A le culpabiliza este ceva total greșit”, susține interlocutoarea Gândul.

„În România, aceste cazuri nici măcar nu sunt semnalate, pentru a se face verificări în plan familial”

Avocata Anca Bălășoiu  susține că, de cele mai multe ori, astfel de cazuri apar în familii în care nu există comunicarea părinte-copil, precizând că totul începe de la educație.

Implicată în acțiuni pentru drepturile femeilor, aceasta susține că o lipsă de comunicare există și între instituțiile statului, care ar trebui să se unească și să lucreze în folosul și pentru rezolvarea unor astfel de cazuri.

„Cele mai dese cazuri se întâmplă în mediul rural și în familiile cu vicii, în care nu există comunicarea părinte-copil în ceea ce privește ce să faci cu corpul tău. Totul începe de la educație. Bine ar fi să avem niște traininguri cu părinți, niște ședințe de informare, care să înceapă la nivel de primărie, de comunitate. Sunt mame care ajung bunice la 30 de ani și nu știu cum se poate evita o sarcină. Există metode de contracepție de care unele femei nici măcar nu au auzit. Statul ar trebui să educe.

De foarte multe ori, participăm la simpozioane, evenimente și suntem surprinși că, pe un județ, acei oameni nu se cunosc între ei. Protecția Copilului nu se cunoaște cu Poliția Locală, nu se cunoaște cu primarul, nici ei nu știu cum să colaboreze, să formeze echipe mixte, deoarece legea permite acest lucru. În România, aceste cazuri nici măcar nu sunt semnalate, pentru a se face verificări în plan familial.

Nu există comunicare între instituții și atunci există necesitatea de instituire a unor politici publice. Oamenii care lucrează în aceste instituții, chiar dacă ei sunt bine pregătiți sau cu dragoste de oameni, cu dorința de a schimba ceva în comunitate, nu știu cum că nu este legat sistemul, nu este circuitul. Dacă am avea un protocol și un plan bine stabilit.”

„Din ce știu eu, pe ce înseamnă Protecția Copilului în România, este nevoie de forță de muncă suplimentară”

„Bun, avem o mamă minoră în comunitate.  Ce trebuie să facem:? Ce drepturi are ea? Ce obligații are? Hai să i le aducem la cunoștință, cum o putem sprijini, dar și cum putem preveni. Să mergem mai organizat în școli. Dar nu există comunicare. Din ce știu eu, pe ce înseamnă Protecția Copilului în România, este nevoie de forță de muncă suplimentară.

Mie îmi dă senzația că, la noi, este o problemă care se bagă sub preș și care are consecințe, nu doar pentru femei, ci pentru noi ca cetățeni. De ce spun asta? Pentru că trebuie să plătim mai multe alocații, mai multe indemnizații, când am putea banii aceia să-i investim în învățământ, în educație, în sănătate sau în alte domenii de care să beneficieze toate comunitățile. Și ne gândim uman că se nasc copii fără șanse reale de a-și depăși condiția în viață.”

„Accesul la serviciile medicale pentru mamele-minore este  îngreunat de lipsa infrastructurii și de lipsa informațiilor”

La rândul său, Silvia Burcea, coordonator programe pentru sănătatea mamei și a copilului la „Organizația Salvați Copiii” România, a vorbit despre realitățile și despre vulnerabilitățile cu care se confruntă mamele-minore din România, o populație neglijată de cele mai multe ori de politicile publice.

Interlocutoarea Gândul a mărturisit că principala sursă de venit a acestor fete este alocația copilului, punctând că trăiesc din munci ocazionale. Ea a mai precizat că există și cazuri de fete care, la vârsta de 18 ani, au deja și trei nașteri.

„Organizația Salvați Copiii lucrează zi de zi cu mamele-minore. Noi le vedem, prin intermediul asistenților sociali și ai asistenților medicali, în fiecare zi pe teren. Cunoaștem realitățile cu care se confruntă mamele-minore din România și anual realizăm și studii, pentru a face o radiografie asupra fenomenului. În urma celor patru studii pe care le-am realizat încă din 2028 până în prezent, putem să spunem cu certitudine că mamele minore din țara noastră sunt o populație vulnerabilă, care deseori este și neglijată de politicile publice.

Vorbim aici de fate care locuiesc în zone izolate, care locuiesc în case cu cel mult două locuințe suprapopulate. Principala sursă de venit a acestor fete este alocația copilului. Trăiesc din munci ocazionale și de asemenea avem și cazuri de fete care la vârsta de 18 ani au deja și trei nașteri. De asemenea, educația este un subiect extrem de important pe care trebuie să-l abordăm atunci când vorbim despre situația mamelor minore.

Din studiile noastre, 83% dintre ele au abandonat școala, iar 64% au făcut acest pas înainte de a fi gravide. Totodată, accesul la serviciile medicale pentru mamele-minore este unul îngreunat de lipsa infrastructurii și de lipsa informațiilor. Doar jumătate dintre cele pe care noi le avem în evidență, au fost văzute de un ginecolog în timpul sarcinii și în general una din patru a născut prematur. Vorbim aici despre o situație foarte gravă la nivelul sănătății pentru ele, care se confruntă cu anemie și cu probleme în sarcină, cât și pentru copii, care se nasc cu malformații sau se nasc prematur.”

„Noi lucrăm în 20 de județe, dar problema este una națională”

Silvia Burcea a mărturisit că problema mamelor-minore este una complexă, fiind identificate mai multe paliere de intervenție urgente, care ar trebuie să lucreze împreună, pentru a putea ameliora această situație și a diminua acest fenomen alarmant.

„Atunci când vorbim de mamele minore și de ce putem face pentru ele, Organizația Salvați Copiii are strategia de a implica asistenți sociali și medicali, într-o echipă multidisciplinară care merge pe teren,  din ușă în ușă și identifică alături de autorități cazurile vulnerabile. Noi le sprijinim complex, astfel încât să le putem facilita accesul la serviciile medicale, la cele servicii sociale, dar și la educație.

Noi lucrăm în 20 de județe, dar problema este una națională. Anual, 10% din nașterile din țara noastră vin de la mame adolescente. Și la nivelul Uniunii Europene, țara noastră este pe primul loc, 45% din fetele sub 15 ani, care nasc în întreaga UE, provin din România. Problema este una complexă, iar noi am identificat șase paliere de intervenție care sunt urgente și care ar trebuie să lucreze împreună, pentru a putea ameliora această situație și să putem cumva să diminuăm acest fenomen.

Pe de o parte, școala are un rol foarte important în promovarea educației pentru sănătate și menținerea în sistemul de învățământ a fetelor cu nivel de trai scăzut. De asemenea, Ministerul Sănătății, prin Direcțiile Județene de Sănătate Publică, are un rol important prin campaniile de informare pentru sănătate care pot ajunge în comunitățile izolate, în școli, pentru promovarea comportamentelor reproductive sănătoase”, a mai precizat coordonatorul de programe pentru sănătatea mamei și a copilului de la Organizația „Salvați Copiii.”

„Este nevoie ca autoritățile să-și asume problema pe agenda publică și să introducem educația pentru sănătate în școli”

Silvia Burcea a vorbit despre introducerea educației sexuale în școli, ca fiind un factor care poate determina o scădere a numărului de mame minore, explicând că, până la urmă, acest lucru reprezintă un drept al adolescenților să cunoască mai multe despre abuzuri, despre corpul lor, despre relațiile sănătoase.

„Ar mai trebui implicate și autoritățile publice, cu mediatorii și asistenții medicali comunitari, pentru distribuirea de materiale informative, în rândul adolescenților și pre-adolescenților. De asemenea, facilitarea unui acces la metode contraceptive. Nu în ultimul rând vorbim și de legiutori care ar trebui să  incrimineze mai des abuzul sexual și să-și asume rolul în gestionarea acestor situații. Pentru că, noi am studiat și vârsta taților fetelor minore și de foarte multe ori tatăl copilului este mult mai mare față de fată.

Noi ne bucurăm foarte mult de susținerea ministrului Rafila cu privire la introducerea educației sexuale în școli. Este nevoie ca autoritățile să-și asume această problemă pe agenda publică și să introducem educația pentru sănătate în școli. Bineînțeles, curriculă potrivită vârstelor, este esențial. Noi, la Salvați Copiii, derulăm astfel de module în școli și vedem îmbunătățiri în ceea ce privește comportamentul adolescenților.

Putem să spunem că, la nivelul UE, 20 de state au inclus în curriculum școlar educația pentru sănătate, cu participare obligatorie și s-au văzut îmbunătățiri. Introducerea educației sexuale în școli este un factor care poate determina o scădere a numărului de mame minore. Este, până la urmă, un drept al adolescenților să cunoască mai multe despre abuzuri, despre corpul lor, despre relații sănătoase, despre situații de risc și ce pot face în astfel de situații”, a conchis interlocutoarea Gândul.

Situația mamelor și gravidelor sub 18 ani din România

Potrivit unui sondaj realizat în 2022 de „Salvați Copiii”, o treime dintre mamele minore din România s-au născut tot din mame minore. Atunci când vorbim despre venitul mediu al familiilor mamelor minore este de 1.160 lei, aproximativ 50% dintre familiile mamelor minore având un venit sub 1.000 lei și doar 12% peste 2.000 lei.

În plus, mai mult de opt din 10 mame și gravide cu vârsta sub 18 ani nu mai merg la școală, iar patru din 10 gravide și mame minore nu accesează alte servicii medicale, cu excepția medicinii de familie, pe durata sarcinii, potrivit datelor unei analize a situației mamelor și gravidelor sub 18 ani din România, realizată de Organizația Salvați Copiii în 2022.

• 85% dintre mamele și gravidele cu vârsta sub 18 ani nu mai merg la școală, majoritatea
  acestora abandonând școala înainte de sarcină.
• Una din 10 mame sau gravide minore nu a fost niciodată la școală.
• 75% dintre gravidele și mamele minore au renunțat la școală în gimnaziu.
• 4 din 10 gravide sau mame minore nu accesează alte servicii medicale, cu excepția medicinii de familie, pe durata sarcinii.
• 80% dintre gravidele sau mamele sub 18 ani nu au utilizat nicio metodă contraceptivă deoarece nu au avut informații despre utilizarea acestora.
• 75% dintre mamele sau gravidele minore au rude sau cunoștințe care au născut la o vârstă sub 18 ani.
• 32% dintre acestea afirmă că mama lor era minoră când le-a născut.
• 2 din 10 mame minore au mai mult de un copil.

CITIȚI ȘI:

Mamele MINORE, deși un fenomen îngrijorător, date exemplu de medici pentru iubirea și determinarea față de nou-născuți