Erdogan se pregătește să-l viziteze pe Putin, la reședința de vară a ”Țarului”. Marea Neagră, miza negocierilor din fostul palat al lui Stalin

Președintele Turciei, Recep Tayyip Erdoğan, va fi primit de Vladimir Putin la reședința de vară a ”Țarului de la Kremlin”, Bocharov Ruchey, un palat impunător din epoca lui Stalin, chiar lângă stațiunea Soci, la Marea Neagră.

Atenția se va îndrepta, inevitabil, către tensiunile de pe Marea Neagră, ostilitățile petrecându-se la doar o aruncătură de băț de dacha guvernamentală, notează Politico.

Încă din anul 2016, președintele Turciei a mormăit că Marea Neagră devine, încetul cu încetul, un ”lac rusesc” și a susținut o flotă NATO comună româno-bulgaro-turcă pentru a echilibra puterea rusă. Acum, în contextul războiului din Ucraina, temerile au crescut proporțional, iar ambițiile Moscovei nu sunt pe placul Ankarei.

Calea navigabilă strategică este o legătură vitală pentru comerțul cu energie și agricultură, menținând o mare parte din lume aprovizionată cu petrol, gaze și cereale.

Acum, însă, eforturile din ce în ce mai disperate ale Rusiei de a sufoca economia ucraineană încep să afecteze și interesele Turciei, reaprinzând o rivalitate veche de secole între cei doi adversari istorici.

Putin și Erdogan, ”inamici precauți”

Putin și Erdogan sunt de multă vreme ”inamici precauți”, cu o relație complexă care s-a axat pe foarte multe subiecte, de la drepturile tătarilor din Crimeea până la războiul din Siria.

Inițial, Turcia dorea să se prezinte drept intermediar în războiul din Ucraina, care ar ajuta Rusia să-și mențină liniile comerciale deschise, dar agresiunea lui Vladimir Putin a devenit acum o durere de cap din ce în ce mai mare pentru Ankara.

• În primul rând, războiul are un impact asupra propriilor nave și linii de aprovizionare, deloc ideal pentru o țară care se confruntă cu o inflație arzătoare.
• În al doilea rând, embargoul rusesc asupra cerealelor aruncă o umbră asupra eforturilor lui Erdogan de a se prezenta ca lider al unei alianțe anti-occidentale a națiunilor (în special predominant musulmane) din Africa și Asia, în timp ce Moscova își aruncă greutatea în lanțurile globale de aprovizionare cu mărfuri.

Într-un posibil semn de frustrare față de Kremlin, Recep Tayyip Erdoğan susține acum, în mod deschis, aderarea Ucrainei la NATO și a încălcat un acord cu Vladimir Putin, în luna iulie a acestui an, permițând ca cinci comandanți ucraineni Azov de nivel înalt să se întoarcă acasă.

Mișcarea a survenit la câteva săptămâni după retragerea unilaterală a Kremlinului dintr-un acord de cereale intermediat de ONU, care a restabilit fluxul de trafic maritim peste Marea Neagră și a contribuit la scăderea prețurilor vertiginoase la produsele agricole.

Acordul, subscris de Turcia, a asigurat că aproape 33 de milioane de tone de produse alimentare au putut să părăsească porturile blocate ale Ucrainei, escortate prin căile maritime presărate de mine către Istanbul, înainte de a se îndrepta către piețe emergente importante.

Două viziuni concurente pentru Marea Neagră

În spatele discuțiilor despre consens și compromis se află două viziuni concurente pentru Marea Neagră, mai notează Politico.

”Pentru ruși este o chestiune de putere egală cu dreptate. Au capacitatea de a interfera cu transportul maritim ucrainean și fac asta. Ei vor să creadă că sunt în măsură să impună efectiv o blocadă navală asupra Ucrainei și ar putea reuși efectiv”, a spus Serghei Radchenko, profesor la Johns Hopkins School of Advanced International Studies.

Pe de altă parte, Turcia controlează strâmtorii strategice Bosfor și Dardanele – care leagă Marea Neagră și Marea Mediterană – o geografie pe care intenționează să o folosească în avantajul său.

”Turcia s-a asigurat că este în relații bune cu Rusia, precum și cu Ucraina”, a spus Ryan Gingeras, profesor la departamentul de afaceri de securitate națională la Școala Postuniversitară Navală din SUA.

Între timp, Turcia a refuzat să-și urmeze aliații NATO și să impună sancțiuni petrolului rusesc. În schimb, a profitat de reduceri pentru a crește importurile de produse petroliere la 25,5 milioane de barili în iulie – în creștere de la doar 11,6 milioane de barili în aceeași perioadă din 2021, potrivit companiei de analiză Kpler.

”Guvernul turc ar prefera să vadă predictibilitate, dar este clar că guvernul lor a fost compensat din cauza conflictului”, a mai spus Gingeras, potrivit sursei citate.

Citește și: