Sute de mii de femei din România lucrează în Italia în sectorul asistenței de îngrijire la domiciliu.
Sunt și bărbați care prestează acest serviciu, într-un număr foarte redus.
Totodată, nu toate persoanele care lucrează în acest sector sunt înregistrate oficial, deci numărul real poate fi mai mare decât cel raportat.
Femei de toate vârstele, de la cele mai tinere la cele mai în vârstă, muncesc nopți, săptămâni, luni îngrijind bătrâni, luptând cu singurătatea și dorul de acasă.
„Muncesc săracele până se îmbolnăvesc, e greu dar nu sunt alte soluții în România. Sacrificiul e enorm, tragi de tine până nu mai poți”, așa descrie una dintre ele viața de lucrătoare în sectorul muncii casnice, într-un comentariu la o postare de pe Rotalianul – Revista românului din Italia.
Activitatea de îngrijitoare este, fără doar și poate, una din cele mai grele munci, un job în care sacrificiul și durerea fizică și emoțională merg „mână în mână”.
Poveștile de viață dureroase prin ecou, cele ale tinerelor mame care își lasă copiii mici pentru a se angaja în această muncă.
„Aveam 26 de ani când am plecat, am lăsat doi copii de 9 și 6 ani, acum am 40 de ani, nu am reușit să fac nimic decât să supraviețuim cu greu”, spune una dintre badantele românce.
Din păcate, unele femei ajung să fie prizoniere în casele unde muncesc.
„Trebuia să reflectați de mult, e o adevărată închisoare…”
Cele mai multe badante merg însă mai departe: „Eu fac munca asta de 20 de ani, am obosit, dar zic mereu că vreau să continui, să-i mai ajut puțin pe copiii mei care sunt mari, am și nepoți. Și uite așa mergem mai departe, mă rog la Dumnezeu să-mi dea putere și răbdare.”
Deși durerea și oboseala sunt o constantă în viața lor, aceste femei își găsesc puterea în iubirea pentru familiile lor și în speranța unui viitor mai luminos.
„Am 53 ani acum, am lăsat fetița mică acasă și am plecat în lume să combat neajunsurile și să pot să-i ofer fetiței de toate”, spune o altă badantă.
O femeie povestește cum s-a sacrificat pentru a avea cei de acasă tot ce le trebuie, singura condiție fiiind să fie recunoscători. „Multe dintre noi suntem doar bancomate, nu te întreabă nimeni dacă ești bine sau nu”, mărturisesc ele.
„Am 11 ani de când sunt plecată și am reușit să fac foarte multe, ceea ce în România nu aveam posibilitate. M-am sacrificat eu pentru că am fost mai puternică”, spune o altă femeie.
O altă româncă spune că, dacă ar aduna poveștile din cei 10 ani de badantă, ar scrie o carte tristă. „M-am lăsat pe mine să fac pe alții fericiți.”
Mai mult, există acele momente în care româncele muncesc până la epuizare.
„În Italia zici că eram blestemată, numai nebune am nimerit! Dar am renunțat, ca să nu devin și eu ca ele. Văd foarte multe felicitări adresate femeilor pentru sacrificii, dar când ești aproape de colaps felicitările nu mai au loc! Nu trebuie sa vă sacrificați sănătatea, când vă ajunge oboseala la trup și minte spuneți stop! Credeți că cei de acasă vă ridica statuie pentru sacrificiu!? Nu!”
În ciuda acestor dificultăți, badantele românce speră la un viitor mai bun, scrie rotalianul.com.