OMV Petrom și Romgaz au anunțat în iunie dezvoltarea celui mai mare proiect de gaze naturale din Marea Neagră românească, Neptun Deep, însă acesta este criticat acum de către organizațiile de mediu. Proiectul, care promite să furnizeze începând din 2027 un volum total de 100 de miliarde de metri cubi de gaz, presupune o investiție de 4 miliarde de euro.
România se bazează pe finanțarea permisă de taxonomia UE – care a clasificat energia nucleară și gazul ca fiind durabile – pentru a construi o conductă, relatează euronews.com.
„România este un punct strategic de tranzit și un important jucător regional, putând să contribuie, datorită infrastructurii sale operaționale de transport și a poziției geostrategice de care ne bucurăm, la o securitate regională consolidată”, a declarat ministrul Energiei, Sebastian Burduja, în luna iunie, la semnarea ordinului pentru gazoductul Tuzla-Podisor.
Această conductă va lega Neptun Deep de conducta BRUA care furnizează gaz către Ungaria și Austria.
Activiștii au condamnat însă proiectul din cauza presupuselor probleme de mediu.
„Cel mai mare și mai dăunător impact al acestui proiect ar fi impactul climatic”, a declarat Alin Tanase de la Greenpeace România pentru Euronews.
„Ne așteptăm ca acest proiect să ducă la emisii fugitive de metan, ca majoritatea proiectelor de această natură, atât la nivelul sondei de gaz, cât și la nivel de transport, întrucât România are una dintre cele mai vechi infrastructuri din Uniune. Acest metan este mult mai periculos decât CO2 – are un potențial mai mare de a încălzi clima”, a adăugat el.
Emisiile de CO2 ar trebui să fie, de asemenea, substanțiale.
„BankWatch a estimat că Neptun Deep ar emite 18 milioane de metri cubi de CO2 anual, aproape la fel de mult decât produce în prezent întregul sector anual de energie electrică din România. Acesta ar fi o creștere foarte substanțială a emisiilor”, spune Raluca Petcu, agent de campanie pentru BankWatch România.
Totuși, „aceste emisii nu sunt luate în considerare”, potrivit lui Petcu, „pentru că sunt emisii indirecte, rezultate din arderea gazului, nu din construcția directă și utilizarea infrastructurii. În evaluarea impactului acestea nu sunt deloc menționate, adică nu sunt luate în considerare la calcularea impactului asupra mediului.”
Pentru BankWatch acest lucru este problematic, deoarece emisiile sunt un rezultat direct al proiectului.
Pe lângă impactul său semnificativ asupra climei, proiectul Neptun Deep reprezintă o amenințare substanțială pentru biodiversitate, susțin activiștii. Documentația depusă pentru acordul de mediu al proiectului evidențiază că acesta ar interfera cu ecosistemul marin, perturbând peștii, mamiferele marine, dar și speciile terestre, precum și habitatele acestora.
„Atunci când documentele descriu un impact negativ, acesta este întotdeauna considerat temporar cu afirmații că habitatele ar trebui să revină la starea lor inițială odată ce proiectul se termină după 20 de ani. Este greu de demonstrat că așa se va întâmpla” a spus Tanase de la Greenpeace.
Cu toate acestea, guvernul susține că Neptun Deep este necesar pentru a spori securitatea energetică a țării și a UE, deoarece ar slăbi dependența de combustibilii fosili ruși.
Un purtător de cuvânt al Comisiei Europene a apărat, de asemenea, proiectul și utilizarea banilor UE, declarând pentru Euronews că „gazoductul Tuzla-Podișor favorizează diversificarea mixului energetic românesc și ca atare poate contribui la reducerea emisiilor”.
Un domeniu de îngrijorare este însă reacția Rusiei.
România speră să furnizeze gaze către Austria și Ungaria prin conducta BRUA. Întrucât aceste țări se bazează în mare măsură pe gazul rusesc, proiectul ar putea încorda și mai mult relațiile României cu Rusia.
În 2023, Ungaria și-a crescut importurile de gaze din Rusia, în timp ce importurile Austriei au revenit la nivelurile observate înainte ca Moscova să lanseze invazia pe scară largă a Ucrainei.
„Este de așteptat ca Rusia să se opună acestor proiecte de gaze naturale”, a scris The Atlantic Council, un thinktank internațional, la sfârșitul lunii iulie, referindu-se la toate inițiativele offshore ale țărilor cu acces la Marea Neagră.
După anexarea ilegală a Crimeei de către Rusia în 2014, zona economică exclusivă (ZEE) a României se învecinează acum cu Rusia. Aplicarea protecției NATO la instalațiile de gaze offshore din ZEE este incertă, lăsând loc interferențelor Kremlinului.
Fondul de modernizare al UE – un program de finanțare care sprijină zece state membre cu venituri mai mici pentru a atinge neutralitatea climatică – a investit 85 de milioane de euro în conducta Tuzla-Podisor dintr-un cost total estimat de 478 de milioane de euro.
„Până acum, România a fost singurul stat membru beneficiar care a cerut finanțare pentru proiecte de transport de gaze”, a declarat un purtător de cuvânt al Băncii Europene de Investiții (BEI).
BEI are un reprezentant în Comitetul de investiții al Fondului de modernizare, dar rolul său în cadrul Fondului de modernizare este atât limitat, cât și bine definit.
Cu toate acestea, BEI furnizase deja finanțare pentru conducta Tuzla-Podisor folosind fonduri proprii prin două împrumuturi: 50 de milioane EUR în 2018 și 100 milioane EUR în 2019. Purtătorul de cuvânt al BEI a explicat că aceste acorduri de împrumut „au fost aprobate și semnate înainte de implementare. a noii Politici de creditare energetică a Băncii, care a marcat sfârșitul finanțării de către BEI a proiectelor neîncetate pe combustibili fosili.” Primele 50 de milioane EUR au fost totuși plătite în iulie 2023.
Extracția Neptun Deep ar crește, fără îndoială, ponderea gazului în mixul electric al României. În 2022, aceasta a fost de 17,6%, făcând-o a patra cea mai mare sursă după hidroenergie (25%), nucleară (20%) și cărbune (18,5%).
Cu toate acestea, creșterea exactă a cotei de gaz rămâne neclară, în funcție de cât de mult din cele 8 miliarde de metri cubi de gaz extrași anual vor rămâne în țară.
Între timp, sursele de energie regenerabilă, cum ar fi solară și eoliană, au reprezentat 16% în 2022.
Spre deosebire de poziţia Comisiei, Nicolae Ştefanuţă, deputat verde al Parlamentului UE, consideră că „considerând gazul o energie de tranziţie, România se angajează într-o dublă tranziţie. Costurile finale ale trecerii apoi de la gaze la surse regenerabile vor fi mai mari. „