EUTANASIA, un subiect încă tabu în România. Directorul INML: “Cea mai corectă abordare a cazurilor terminale este raportarea la demnitatea morții”
Noul director al Institutului Național de Medicină Legală (INML), Cristian Stan, vorbește, într-un interviu la Gândul Exclusiv, despre eutanasie, un subiect pe care lumea evită să îl discute tranșant și ”cu cărțile pe masă”. Cristian Stan consideră că impunerea unor terapii de susținere a funcțiilor vitale dincolo de limita de supraviețuire ar trebui să se oprească atunci când este depășită limita demnității umane.
Profesorul dr. Cristian Stan a preluat recent conducerea INML, după ce ministrul Sănătății, Alexandru Rafila, a hotărât să nu mai prelungească mandatul fostului director Cristian Curcă, considerând că Institutul ”Mina Minovici” are nevoie de o nouă viziune pentru a scăpa de disfuncționalitățile create în ultimi șapte ani.
Noul director vrea ca, în cel mai scurt timp, să finalizeze toate expertizele medico-legale, inclusiv dosarele de autopsie vechi, care încă nu au fost trimise organelor judiciare.
Directorul INML, Cristian Stan, medic primar legist cu ștate vechi în instituție și membru în Comisia de Bioetică din Ministerul Sănătății, abordează în interviul la Gândul Exclusiv subiecte de actualitate importante, precum malpraxisul, testarea drogurilor, liberalizarea consumului de canabis în scop medicinal, importanța reînființării laboratorului de imagistică, doza din medicamentele care dau rezultate fals pozitive și cum poate influența testarea la substanțe psihoactive, dar și practica testării virginității feminine.
”Termenele de execuție a lucrărilor medico-legale, chiar și a celor mai complexe, să nu depășească două luni”
Întrebat care sunt prioritățile în rezolvarea problemelor ce trenează de multă vreme la nivelul INML, directorul Cristian Stan a spus că urgența o constituie finalizarea tuturor categoriilor de expertize.
“Prima mea prioritate este să recuperez toate lucrările nefinalizate anterioare și să le aducem la zi, să aducem absolut toate categoriile de expertize. Este primul lucru, să ajungem pe zero. Suntem în evaluări, pentru că unele dintre ele nu sunt transmise către organele judiciare, pentru că nu sunt dactilografiate buletinele, unele pentru că nu s-au lucrat probele, unele la laboratoare… Cred că peste 100.
Avem dosare de autopsie destul de vechi care, de fapt, sunt neexpediate datorită faptului că așteaptă rezultatele de la investigațiile de specialitate. Am avut două ședințe, cel puțin, pentru a găsi soluții în vederea eficientizării activității acestor laboratoare și a scăderii perioadei de timp în care ele pot oferi rezultate pentru expertize, astfel încât să le putem finaliza, să le transmitem către beneficiari cât mai repede.
Eu sper ca, în șase luni de zile, să recuperăm tot și sper ca tot în termen de șase luni de zile, termenele de execuție a lucrărilor medico-legale, chiar și a celor mai complexe, să nu depășească două luni sau două luni și ceva. Mă refer la cazurile foarte complicate, nu ca la o expertiză uzuală. Sper să ne încadrăm în 30 de zile”, a precizat noul director al INML.
“Starea de virginitate în cazuri de agresiuni sexuale este făcută cu scopul de a evidenția absența leziunilor traumatice”
În urmă cu doi ani, societatea civilă a tras un puternic semnal de alarmă legat de testele de virginitate, practicată până atunci în România, aceasta fiind considerată de Organizația Mondială a Sănătății ca fiind o încălcare a drepturilor omului și totodată un act discriminatoriu.
În urma unei campanii și a petiției on-line semnate de zeci de mii de susținători ai eliminării acestei practici, la INML a fost stopată practica eliberarii certificatelor de constatare a virginității la cerere, indiferent de vârstă. Actualul director al INML a explicat în ce caz se mai fac astfel de constatări.
“Aici este o problemă puțin mai complicată. Nu se mai fac teste de virginitate sau certificate de virginitate de dragul virginității. Ar trebui totuși să analizăm această problemă puțin pornind de la izvorul juridic al acestei probleme. Izvorul juridic al acestei probleme, din câte știu eu, a plecat de la faptul că, în anumite țări, anumite comunități tehnice utilizau acest test de virginitate și discriminau femeile față de bărbați pe baza acestor teste de virginitate.
Pentru a nu mai exista discriminări de gen și pentru a nu mai apărea situații în care să fie puse într-o poziție inferioară femeile, s-a luat decizia ca aceste teste de virginitate să fie eliminate.
Acum, din perspectiva actului medico-legal, în terminologia profesională medico-legală clasică și de pe vremea profesorului Minovici și cea mai recentă raportare a integrității himenului – că, tehnic vorbind, de integritatea himenului și certitudinea integrității lui în cazul unei agresiuni sexuale vorbesc acum, deci viol sau un alt tip de agresiune sexuală -, se face în mod tradițional la starea de virginitate. Este sau nu este afectată starea de virginitate, de fapt fiind utilizat cuvântul virginitate ca fiind sinonim cu integritatea structurii himeneale, pentru că așa s-a împământenit, așa a fost tradiția.
Acum, noi va trebui să găsim o soluție pentru a găsi o altă formulare în scopul eliminării acestui cuvânt. Pentru că, de multe ori, persoanele din exteriorul medicinei legale nu înțeleg că raportarea la starea de virginitate în cazuri de agresiuni sexuale este făcută cu scopul de a evidenția absența leziunilor traumatice, nu cu scopul de a da un certificat de virginitate”, a mai spus Cristian Stan.
“Toată lumea evită să discute cu cărțile pe masă despre eutanasie”
În România, unul dintre subiectele extrem de delicate, greu abordabile, este cel al eutanasiei, întrucât acceptarea acestei metode vizează drepturi fundamentale ale omului, precum dreptul la viață, dreptul la sănătate și dreptul la autonomie. Eutanasia activă face referire la acțiunea deliberată a unui terț de a produce moartea unei persoane bolnave aflate în faza terminală, în vederea curmării suferințelor sale, la cererea acesteia.
În categoria eutanasiei active se poate încadra și suicidul asistat, care presupune furnizarea de către o persoană de mijloace apte de a lua viața unei persoane bolnave. Prin eutanasia pasivă se înțelege moartea produsă în mod deliberat prin întreruperea alimentației sau tratamentului ori prin abținerea de la asigurarea acestora unui bolnav aflat în faza terminală.
Profesorul dr. Cristian Stan a scris de-a lungul timpului câteva articole pe această temă. Întrebat cum poate fi tranșată problema legată de legalizarea eutanasiei – știut fiind că există puține țări în care eutanasia a fost acceptată, cu diferite forme și criterii (n.r.- spre exemplu, potrivit legislației daneze, este acceptată doar eutanasia pasivă, constând în abținerea de la început de la acordarea tratamentului care prelungește viața sau întreruperea acestuia, cu condiția ca tratarea pacientului să fie inutilă, iar pacientul sa fie pe moarte), directorul INML a adus în discuție jurisprudența CEDO, problematica eutanasiei rămânând un subiect deschis.
“Există o jurisprudență CEDO legată de eutanasie. Ca să pornim istoria, în anul 2009, am abordat această temă, am scris și o carte de malpraxis medical și mai multe articole privind abordarea eutanasiei în jurisprezența CEDO. Între timp, din 2009 până acum, și jurisprudența CEDO s-a diversificat, dar în același timp foarte multe țări au introdus în legislația națională permisiunea pentru eutanasie.
Domeniul este, din punct de vedere juridic, extrem de complex. Cel puțin în Statele Unite au eutanasiat pacienții la cererea acestora, deși legea nu permitea, și unii dintre ei au fost disculpați de justiție până la urmă. Adică lucrurile sunt extraordinar de complicate din perspectivă juridică.
Din perspectivă medicală, de asemenea, sunt atâtea coduri profesionale, coduri în fiecare țară, cod al profesiei medicale, care practic interzic, cu interdicția absolută a participării la suprimarea vieții. De obicei, cam toată lumea evită să discute tranșant și cu cărțile pe masă acest subiect.
Aș vrea să vă dau un exemplu, pentru că acum, punându-mi dumneavoastră întrebarea, mi-am amintit. Am avut cazul unei paciente care a fost cu un cancer multiplu metastazat, care era cu sindroame neoplazice terminale și cu multiple deficiente de organ, săraca, cu dureri foarte mari, care a fost practic tratată de unul din cele mai mari spitale din România până a survenit decesul.
Și ce a avut particular acest caz? Pot să vă spun că, în ultimele trei săptămâni de viață, apăruseră aceste insuficiențe de organe compensate cu orice preț prin metodele terapeutice moderne. Au creat, să spun așa, niște paradoxuri biologice care nu mai puteau fi încadrate în absolut niciun fel de tipar de boală normală. Familia, care era foarte revoltată, efectiv nu înțelegea, avea senzația că acele situații au fost datorate unor greșeli medicale. A fost foarte greu să le explic că este într-un stadiu terminal.
Și atunci, după părerea mea, cel mai corect reper și cea mai corectă abordare a acestor cazuri terminale este raportarea la demnitatea morții. În opinia mea, în măsura în care este depășită o anumită limită a demnității umane prin impunerea unor terapii de susținere a funcțiilor vitale dincolo de limita de supraviețuire, nu știu dacă o putem numi eutanasie, dar eu cred că este o soluție corectă”, a spus directorul Institutului Național de Medicină Legală.
CITEȘTE ȘI: