Licitația ”Istoria românilor între Principate și Regat”, organizată de Casa de Licitații ”Historic” în luna octombrie, propune colecționarilor o serie de documente cu o valoare istorică extraordinară. Printre acestea, la loc de cinste se află copia oficială a Convenției de la Paris (1858), o adevărată filă de istorie care nu s-a aflat, de-a lungul timpului, în posesia statului român.
Pe baza Convenției de la Paris – care a reprezentat, practic, o Constituție venită din afara hotarelor țării – se transpunea pentru prima dată în practica autohtonă constituțională principiul separației puterilor, ele urmând să fie exercitate, în fiecare Principat, de către domnul țării și Adunarea electivă, ambele lucrând și cu participarea unui organ comun, Comisia centrală.
În exclusivitate pentru Gândul, Cezar Florea, proprietarul Casei de Licitații ”Historic”, a oferit primele informații referitoare la această copie oficială a Convenției de la Paris, ”piatră fundamentală a formării statului român modern”, dar și la colecția din care a făcut parte.
Dar viitoarea licitație ”Istoria românilor între Principate și Regat”, organizată de Casa de Licitații ”Historic” – care se va desfășura în trei etape, în zilele de 24, 26 și 27 octombrie, de la ora 19:00 – va aduce în atenția publicului și colecționarilor și alte documente de valoare indiscutabilă, printre care pot fi amintite pașaportul domnitorului Alexandru Ioan Cuza, albumele cu fotografii ale Reginei Maria, geanta Hermes în care erau păstrate bijuteriile și decorațiile Regelui Ferdinand, prima fotografie a lui Avram Iancu sau cărți provenite chiar din biblioteca poetului național Mihai Eminescu.
”Vorbim, totodată, despre 11 albume de fotografii, îmbrăcate în piele, iar florile pictate pe coperte sunt realizate chiar de către Regina Maria. Albumele conțin nu mai puțin de 4.300 de fotografii cu Regina Maria. 80% dintre acestea sunt necunoscute, nepublicate. În cadrul licitației «Istoria românilor între Principate și Regat» va fi prezentată și geanta Hermes în care Regele Ferdinand purta bijuteriile făcute de furnizorii Casei Regale a României, colanele și decorațiile sale, dar și portofele Hermes din anii `20 care i-au aparținut.
Vom prezenta, de asemenea, butonii din aur cu diamante ai Regelui Carol I, dar și – extrem de important – un aparat de fotografiat de… spion, se chema Minox Riga (n.red. – realizat de inventatorul german Walter Zapp și lansat în 1938). Este vorba despre primul aparat de spion din lume și poartă monograma Principelui Nicolae. Nu în ultimul rând, în timpul licitației va fi prezentat și ceasul de birou, din argint aurit, al Reginei Maria”, dezvăluie Cezar Florea.
Vorbind despre copia oficială a Convenției de la Paris, Răzvan Theodorescu, vicepreședintele Academiei Române, accentuează că este vorba despre o ”secvență extraordinară din istoria românilor, cea care, de fapt, a clădit România modernă”.
”Această perioadă este ilustrată, la Historic, prin câteva documente, după mine, absolut senzaționale. (…) O copie oficială a Convenției de la Paris, din 1858, semnată de reprezentanții marilor puteri care, practic, dirijau continentul și care au influențat atât de mult istoria noastră. Și Franța, și Anglia, și Austria, și Rusia, și Imperiul Otoman sunt prezente în acest document, un document păstrat intact, în condiții superbe.
Suntem în fața unui document pe care, din câte știu, nu îl are nicio instituție publică din România, deși un asemenea document ar trebui să stea la intrarea în Muzeul Național, unde să-ți arate cum, pe ce temei s-a născut România modernă”, spune academicianul Răzvan Theodorescu.
La rândul său, Georgeta Filitti, istoric și membru de onoare al Academiei Române, este de părere că această licitație organizată de ”Historic” scoate la iveală un fond documentar, aparținând lui I.C. Petrescu, secretarul personal al lui Alexandru Ioan Cuza, despre care istoricii ”nu știu mare lucru”.
”Piesa de cea mai mare valoare rămâne un unicat. Un unicat cu valoare de act fondator al României moderne. (…) Așa cum Declarația de Independență a Statelor Unite este act fondator, la fel este această Convenție de la Paris.
Actul acesta este extraordinar de important. Se încheie la Paris, sunt puterile europene care își spun cuvântul și Imperiul Otoman. Puterile europene în calitate de puteri garante, unde, sigur, locul principal îl ocupa Franța lui Napoleon al III-lea, dar unde, cu disperare, reprezentanții Imperiului Otoman încercau să facă să nu se uite că, totuși, românii se aflau, încă, sub suzeranitate turcească.
Exemplarul care ne-a parvenit este o copie a acestei Convenții, o copie care s-a făcut la Istanbul. Probabil că au vrut să pară o concesie a sultanului, făcută supușilor lui. Este un manuscris în limba franceză, iscălit, parafat, e puțin probabil să se mai găsească la alți reprezentanți ai puterilor garante. Logic ar fi fost ca oricum un exemplar să se afle la Paris, doar că arhiva de la Tuileries a ars în timpul Comunei din Paris (…). Documentul este inestimabil”, precizează Georgeta Filitti.
Vizibil emoționat, Cezar Florea spune că descoperirea unui astfel de document înseamnă recuperarea unei ”comori naționale”, fiind vorba, în ultimă instanță, despre un act fundamental în istoria modernă a statului român.
Copia oficială a Convenției de la Paris (1858) provine din colecția lui I.C. Petrescu, secretarul personal al domnitorului Alexandru Ioan Cuza.
”Această Convenție de la Paris, din 1858 (n.red. – Convențiunea pentru organizarea definitivă a Principatelor Dunărene ale Moldaviei și Valahiei), a fost piatra fundamentală a formării statului modern român, actul care a pus bazele unirii Principatelor Dunărene, în conformitate cu hotărârile Congresului de la Paris din 1856.
România (n.red. – Valahia) a primit acordul de a avea o constituție, de a putea să se unească cu Moldova… Noi nu am fost semnatarii acestui document, aflându-ne, la vremea respectivă, sub suzeranitate turcească. Practic, nouă ni s-a dat acest acord de către turci. Semnatari au fost francezii, englezii, germanii… Și Turcia, bineînțeles. Iar nouă, ca și stat român, pentru că nu am fost parte semnatară, ni s-a dat – de către statul turc – o copie legalizată. Dar această copie oficială nu s-a aflat în posesia statului român.
Și se menționează acolo: «Exemplarul original se află la Înalta Poartă, iar României i se acordă acest exemplar conform cu originalul». Statul român nu are acest document extraordinar de important. Documentul provine din familia Petrescu. I.C. Petrescu a fost parlamentar, secretar general al Consiliului de Miniștri, secretar particular al lui Alexandru Ioan Cuza și al principelui (ulterior, regelui) Carol I”, spune Cezar Florea, în exclusivitate pentru Gândul.
”În calitatea sa de secretar general, intim, al M.S. Regelui, post pe care l-a ocupat și la Vodă Cuza, I.C. Petrescu a avut mai mult ca oricare altul ocazia de a manifesta și a-și pune în practică sentimentele sale de filantrop și de protector al celor săraci și obijduiți. Astfel, zilnic, curtea lui era plină de femei, copii și bătrâni neputincioși care cereau și căpătau ajutor din casetă particulară regală prin imediata și directa mijlocire a acestui om de bine”
”Revista Poporului”, An XI, Nr 2 (122), februarie 1902
În cadrul licitației ”Istoria românilor între Principate și Regat” va fi prezentată și singura fotografie originală cu Avram Iancu (”Crăișorul munților”), avocatul transilvănean și revoluționarul pașoptist care a jucat un rol important în Revoluția de la 1848 din Transilvania.
”La el în casă (n.red. – la I.C. Petrescu, secretarul lui Alexandru Ioan Cuza) am mai găsit un exemplar din pașaportul lui Alexandru Ioan Cuza. Un pașaport care era pregătit pentru o plecare la Paris, de fapt o foaie de dimensiuni mai mari – la vremea respectivă – pe care erau trecute data plecării, data sosirii, intervalul de timp care urma a fi petrecut în Franța etc”, precizează Cezar Florea.
”Am mai descoperit, de asemenea, și mi se pare iarăși foarte important, o fotografie originală – am și clasat-o – a lui Avram Iancu. Este singura fotografie cu Avram Iancu, în rest sunt tot felul de butaforii sau de gravuri… Fotografia originală se află, acum, la noi”, dezvăluie proprietarul Casei de Licitații ”Historic”, în exclusivitate pentru Gândul.
Totodată, licitația ”Istoria românilor între Principate și Regat” va propune 9 cărți din biblioteca lui Mihai Eminescu. Cele 9 cărți care s-au aflat în biblioteca lui Mihai Eminescu provin tot din casa lui Ioan Petrescu, secretarul personal al domnitorului Alexandru Ioan Cuza.
”… 9 cărți din biblioteca lui Mihai Eminescu, care provin tot din casa lui Ioan Petrescu. Din familia lui I.C. Petrescu a făcut parte și ultima soție a lui Matei Eminescu, cel mai mic dintre frați. Matei Eminescu a încercat să facă o donație la Fundația Carol – pe vremea aceea, astăzi este Biblioteca Centrală Universitară – cu biblioteca lui Mihai Eminescu. Este vorba despre 1.800 de volume.
Cei de la Fundația Carol nu au acceptat decât… 54 de volume. Au spus că le au pe celelalte. Nu le-au luat pe criteriul că sunt cărțile marelui Mihai Eminescu. Au zis că sunt dubluri și că nu au ce să facă cu ele. Din acele 54 de cărți nu mai există acum niciuna, pentru că, la Revoluție, a izbucnit un incendiu. Aceste 9 volume care au intrat în posesia noastră apar identificate în actul de donație. Iar familia care deține aceste bunuri reprezintă moștenitorii lui Matei Eminescu.
Toate au semnătură pe ele – M. Eminescu. Alte cărți – din cele 1.800 – nu au mai fost descoperite. Nu se mai știe ce s-a întâmplat cu ele”, menționează Cezar Florea, în exclusivitate pentru Gândul.
Articolul 1 al Convenției de la Paris prevedea unirea parțială a principatelor Moldovei și Valahiei sub denumirea ”Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei”, care rămâneau sub suzeranitatea ”Maiestății Sale Sultanul”.
Convenţia de la Paris din 1858 a devenit legea fundamentală a Principatelor, Regulamentele Organice (n.red. – Regulamentele Organice, adoptate în anul 1831 în Muntenia şi în anul 1832 în Moldova, ca urmare a prevederilor Tratatului de la Adrianopol – 14 septembrie 1829 -, au consfinţit o puternică influenţă a Imperiului Rus în Principatele române) încetându-şi, pe plan juridic, valabilitatea.
Convenţia de la Paris a rămas în vigoare până în 1864.