Zi importantă pentru România în contextul reuniunii informale a Consiliului Justiţie şi Afaceri Interne al Uniunii Europene, sub egida președinției suedeze a Consiliului UE, care are loc de joi, la Stockholm. Este prima şedinţă a miniștrilor de justiţie şi interne din Uniunea Europeană, după reuniunea din 8-9 decembrie 2022, în cadrul căreia România şi Bulgaria au primit un vot negativ pentru aderarea la spațiul Schengen. Extinderea Schengen nu se află pe agenda oficială a discuțiilor, dar oficialii români speră ca subiectul să fie abordat în marja reuniunii.
Prima zi a discuţiilor din cadrul reuniunii informale a Consiliului JAI va fi dedicată afacerilor interne, în timp ce a doua zi se va concentra pe subiecte legate de justiţie. Pe ordinea de zi a şedinţei figurează, conform site-ului preşedinţiei suedeze a Consiliului UE, teme precum migraţia şi azilul, lupta împotriva crimei organizate în era digitală (26 ianuarie), cooperarea judiciară şi lupta împotriva crimei organizate, urmărirea penală a crimelor internaţionale în Ucraina (27 ianuarie).
Analistul de politică externă Radu Magdin spune, într-un interviu pentru Gândul, că România are de partea sa Comisia Europeană și Parlamentul European, precum și deschiderea importantă a președinției suedeze a Consiliului UE, un context fără precedent pentru obiectivul de admitere în spațiul Schengen, iar situația internaționala este suficient de dinamică, astfel încât nu ar fi imposibil ca, până la finele anului, România să fie acceptată.
Radu Magdin spune însă că drumul țării noastre spre Schengen – inclusiv negocierile din toată această perioadă – nu va fi presărat doar cu victorii, ci el vine la pachet și cu o serie de compromisuri. Analistul susține că România nu este singură în demersul aderării, punctând însă că este nevoie de o abordare metodică și de asumare a unui calendar, fie el și unul orientativ.
În ceea ce privește atitudinea Austriei de a respinge în continuare aderarea României și a Bulgariei, Radu Magdin crede că, cu cât acest gen de situație persistă,”UE și statele membre vor pune serios pe agendă trecerea la un model de vot calificat, în loc de unanimitate.”
În 2023, „prioritățile liderilor politici români trebuie să iasă din logica certurilor și a câștigurilor pe termen scurt și să intre într-una de construcție și proiect național”, mai spune analistul.
Reporter: De ce nu mai întâi România?’ Întrebarea vine cu referire la vizita cancelarului KarlNehammer în Bulgaria. Cum vedeți decizia Austriei de “a ocoli” România, dar și aceea de a-și păstra neclintită hotărârea de a nu vota pentru aderarea României și a Bulgariei?
Radu Magdin: În primul rând, este evidentă o încercare a Austriei de a ameliora impresia de izolare cu care se confruntă în acest moment la nivel european, pe fondul deciziei de a nega admiterea legitimă a României și Bulgariei în spațiul Schengen. Putem interpreta și în cheia în care Bulgaria este mai “aproape” decât România față de fenomenul migrației pe ruta balcanică – marea problema pe care încearcă să o rezolve Austria.
Din acest punct de vedere, este cunoscut faptul că inclusiv România se implică la nivel european în rezolvarea acestei probleme și o face poate mai hotărât decât Bulgaria, care este prinsă într-o criza politică prelungită.
În același timp, este foarte probabil ca înaltul oficial austriac să fi urmărit evitarea unei explozii de nemulțumire publică la adresa sa, în condițiile în care opinia publică din România a fost foarte vocală în a critica Austria pentru votul său împotriva țării noastre.
Contraponderea acestui gest al cancelarului austriac este, așa cum ați menționat, faptul că mesajele transmise în cadrul vizitei în Bulgaria nu sunt optimiste. Deci, din punct de vedere al conținutului politic, vizita sa nu a adus și o diferență de abordare.
Persistarea “in veto” a Austriei ar putea fi și unul dintre ultimele veto-uri pe care și le permite Austria la nivel european, mai ales din rațiuni tranzacționale.
Cu cât acest gen de situații persistă mai mult, cu atât ajungem mai aproape de momentul în care UE și statele membre vor pune serios pe agendă trecerea la un model de vot calificat, în loc de unanimitate.
Pentru moment, Austria se bucură de efectele pe care le poate provoca la nivel european, într-un context electoral în care contează și aceste proiecte de forță și “manevră” politică, în detrimentul unor soluții reale la probleme reale, cum ar fi redresarea economică sau gestionarea efectelor războiului din Ucraina.
Cum ar trebuie “să-și joace” cartea Schengen România, în cadrul reuniunii informale a Consiliului JAI din aceste zile? Care trebuie să fie atitudinea oficialilor români?
Oficialii români au, în acest moment, oportunitatea de a-și calibra strategiile în baza discuțiilor purtate la nivel european în ultimele săptămâni, care au reconfirmat susținerea mai multor state importante.
În plus, România nu trebuie să uite că are de partea sa Comisia Europeană și Parlamentul European, alături de o deschidere importantă din partea președinției suedeze a Consiliului Uniunii Europene. Un astfel de context este fără precedent pentru obiectivul de admitere în spațiul Schengen.
Nu sunt convins că fiecare nouă reuniune la nivelul UE trebuie să se încheie cu o victorie evidentă pe drumul României către Schengen, pentru că negocierile la acest nivel nu înseamnă doar “câștiguri”, ci și compromisuri. Dar, este evident că România poate avea o abordare metodică, că își poate asuma un calendar, chiar și orientativ, și că nu este singură în acest demers.
Ce șanse are România să primească undă verde pentru aderare în 2023, mai exact în timpul președinției suedeze și, ulterior, a celei spaniole? Care sunt perspectivele dacă pierdem și acest „tren”?
Perspective sunt, nu trebuie să ne imaginăm că este totul pierdut. Situația internațională este suficient de dinamică, chiar volatilă, am putea spune, astfel încât să ne putem imagina că suficiente lucruri se pot schimba până la finele anului, astfel încât România să fie acceptată.
Desigur, în această ecuație, și noi va trebui să avem o evoluție exemplară, înțelegând aici nu doar aspecte instituționale și de implementare a angajamentelor asumate, ci și de negociere diplomatică, ce trebuie să implice cât mai mulți factori decizionali posibili.
Ceea ce contează, pe termen mediu, este ca țara noastră să folosească acest moment și pentru a-și creste prestigiul și credibilitatea în cadrul UE, având în vedere, așa cum spuneam mai devreme, faptul că acționam constructiv inclusiv pe tema migrației ilegale, deși nu avem o miza directă în modelarea politicii UE în acest domeniu.
Principalul nostru punct de sprijin narativ și pragmatic este maniera în care gestionăm frontiera externă a Uniunii, capitol la care ne prezentăm foarte bine – nu o spun eu, ci evaluările obiective la nivel european.
Care ar trebui să fie pentru liderii politici români prioritățile pentru 2023, ținând cont de întreg contextul pe care îl trăim?
Prioritățile evidente sunt, la acest moment, destul de bine aliniate – securitate, inclusiv securitate energetică, stabilitate economică și financiară, perspective reale de progres. Este important să avem o perspectivă de dezvoltare sustenabilă pe termen lung, pe fiecare capitol, dar cu atât mai mult pe capitolele asumate prin Planul Național de Redresare și Reziliență și pe cele care ne permit să accesăm oportunități în ce privește, pe de o parte, dubla tranziție verde și digitală și, pe de altă parte, reziliența pe termen lung la nivel național și european.
Trebuie să privim cu sinceritate și realism contextul în care ne aflăm: într-o Europă în razboi, trebuie să fim parte a soluției, iar o contribuție la reziliența europeană este și performanța noastră ca stat, capacitatea de a gândi la scară largă și în perspectivă globală.
În 2023, prioritățile liderilor politici trebuie să iasă din logica certurilor și câștigurilor pe termen scurt și să intre într-una de construcție și proiect național.
Suedia – țara care a preluat de la Cehia preşedinţia rotativă a Uniunii Europene (UE) pentru o perioadă de şase luni – pare hotărâtă să dea o nouă șansă României și Bulgariei în dosarul aderării la spațiul Schengen. Ulf Kristersson, premierul Suediei, a declarat în Parlamentul European, că țara sa dorește să pună pe ordinea de zi tema extinderii spațiului Schengen, ceea ce înseamnă că România și Bulgaria își pot pleda încă o dată cauza și pot fructifica momentul.
După 11 ani de așteptări, România nu a primit undă verde pentru a intra în spațiul Schengen, deși oficialii români, dar și oficiali străini susțin că România a bifat, de ani buni, cerințele tehnice impuse. Austria a fost singura care s-a impus aderării României, motivul invocat fiind cel al migrației.