EXCLUSIV | Bombardamentele și sirenele i-au gonit din case. Sute de refugiați din Sud, cazați la un hotel din Tel Aviv. „Nu este viață de trăit acasă”

Iulia Teodorescu – româncă stabilită de 24 de ani în Israel – a povestit, într-un interviu pentru Gândul, că hotelul din Tel Aviv unde lucrează a primit, până în prezent, în jur de 300 de refugiați, majoritatea evacuați din zona de Sud, oameni care aud non-stop bombardamentele și sirenele, multora dintre ei fiindu-le distruse locuințele, viața și liniștea. 

Interlocutoarea Gândul a precizat că – deși toate costurile sunt plătite de stat, iar oamenii nu scot bani din buzunarul lor – îngrijorarea acestora este foarte mare, deoarece nu știu cât va dura situația critică în care se află, dar și cât vor fi nevoiți să stea cu copiii prin hoteluri, departe de locuințele lor și fără siguranța zilei de mâine.

Românca a vorbit și despre faptul că oamenii se tem să iasă din casă, precizând că toți vor să stea cât mai mult în apropierea unui loc sigur,  iar în cazul în care se declanșează alarma să intre cât mai repede în camera de adăpost.

„În blocurile noi, fiecare apartament are o cameră de adăpost, iar în blocurile vechi aceasta este la subsol și tot blocul coboară acolo”, povestește Iulia.

Au trecut mai bine de două săptămâni de la masacrul teroriștilor Hamas împotriva Israelului, din 7 octombrie, iar situația din Orientul Mijlociu stă pe un butoi cu pulbere.

Reamintim că, mai mult de 3.000 de persoane – femei, bărbați și copii, cu vârste între 3 luni și 85 de ani –  au fost rănite, ucise, bătute, violate și despărțite în mod brutal de familiile lor, de către gruparea teroristă Hamas.

” Sunt în jur de 300 de oameni, familii cu copii, cazați la hotelul nostru”

 „Nu este niciun secret că acești refugiați, majoritatea din Sud și mai puțini din Nord, de la granița cu Libanul, au fost evacuați în centrul țării, nu doar în Tel Aviv, dar și în alte orașe mai îndepărtate de Fâșia Gaza și de Nordul apropiat de granița cu Libanul. La noi în hotel stau, cam de o săptămână, locuitori din Sud.

Costurile sunt plătite, ori de către primăriile respective, ori de către stat, deci oamenii nu scot bani din buzunarul lor. Cei care au ajuns la hotelul nostru nu sunt din kibuțurile care au fost terminate total, ci din orașele care nu sunt departe de Gaza – însă nu chiar la graniță – și care în fiecare zi, de nenumărate ori, aud bombardamentele și sirenele non-stop. Nu este o viață pe care pot s-o trăiască acasă!

Multora dintre ei le-au fost afectate casele de la o rachetă sau de la fragmente căzute dintr-o rachetă. Sunt oameni care nu au suferit pierderea membrilor de familie – deși în Israel nu există om care să nu cunoască pe cineva care să fi  suferit vreo pierdere sau vreo răpire, este o țară extrem de mică. Acești oameni care sunt la noi la hotel se confruntă, în principiu, cu rachetele și sirenele care se aud non-stop, acolo unde locuiesc ei. Sunt în jur de 300 de oameni, familii cu copii, 75% sunt din Sud, 25% din Nord, cazați la hotelul nostru.”

„Am primit telefoane de la profesoare, educatoare care dau telefon și întreabă cum pot să-i ajute pe copiii refugiaților”

Iulia povestește că refugiații – care stau acum în hotelul la care ea lucrează – au venit doar cu o valiză de acasă, cât să supraviețuiască pentru câteva zile, însă, până acum, o dată la trei zile li s-a prelungit rezervarea la hotel.

Interlocutoarea Gândul susține însă că, în mijlocul acestei tragedii, oamenii nu au încetat să arate lecția solidarității. Sunt mulți voluntari care sună la hotel și care încearcă să-i ajute pe cei aflați în situații disperate, în acest context de război.

„Avem și foarte mulți voluntari care dau telefon la hotel să-i ajute. Să doneze haine, să doneze diverse produse, jucării. În plus, avem ajutor de la primăria din Tel Aviv, ajutor de asistenți sociali, psihologi care vin să stea de vorbă cu acești oameni. Am primit telefoane și de la oameni din diverse domenii, profesoare de dans, educatoare care dau telefon și întreabă dacă poate să-i ajute pe copiii refugiaților care stau la noi la hotel, să vină să se ocupe puțin de copii, să se joace cu ei, să deseneze. Ca să-i lase și pe părinți o oră, două să respire.

Vă dați seama, să stai într-o cameră de 30 de metri 4-5 suflete, o saptămână-două, nu este simplu. Avem activități pentru care vin foarte mulți voluntari să le facă, în general, cu copiii. Nimeni nu știe cât va mai dura această situație care pare a nu se termina curând. Nu știm cât vor putea ei să stea în hoteluri, cât buget vor avea statul sau primăriile să le plătească, deși prețurile oferite și de hotelul nostru și de majoritatea hotelurilor sunt prețuri foarte mici, nu sunt cele normale. Sunt niște prețuri cât să acopere salariile angajaților, mâncarea, curățenia.

Oamenii se întreabă cât timp va dura, cât timp vor putea să stea 3-4 suflete într-o cameră de hotel o săptămână, două-trei săptămâni? Când se vor  întoarce acasă, dacă nu este vreo cameră bombardată sau în ce stare își vor găsi casă? Și mai este o problemă cu job-ul fiecăruia, oamenii nu merg de atâtea zile la serviciu. Și aici se întreabă, oare mai am la ce serviciu să mă întorc?”, mărturisește românca Iulia Teodorescu, care lucrează la un mare hotel din Tel Aviv.

Atacul Hamas, din 7 octombrie, constituie un ”genocid”, scriu 100 de experţi

Aproximativ 100 de experţi în drept internaţional au difuzat în presă o declaraţie în care afirmă că atacul mişcării islamiste palestiniene Hamas de la 7 octombrie în Israel, soldat cu 1.300 de morţi, ar putea constitui „o crimă de genocid”, potrivit dreptului penal internaţional.

”Teroriştii au masacrat 1.300 de persoane, la 7 octombrie, inclusiv femei şi copii, bătrâni şi aduşi tineri care petreceau în aer liber”, comentează semnatarii.

”Aceste acte contituie o încălcare flagrantă a dreptului internaţional şi în particular a dreptului internaţional penal”, apreciază ei, pentru că ”par să fi fost comise cu internţia de distruge, în întregime sau în parte, un grup naţional – israelienii – un obiectiv declarat în mod explicit de către Hamas.”

Afișe cu persoanele răpite de Hamas au apărut și în București

Dana Vereanu, o altă româncă stabilită de ani buni în Israel, ne-a vorbit și despre un proiect foarte important pentru oamenii din Israel și anume posterele cu cele peste 199 de persoane răpite de teroriști și despre care nu se mai știe nimic.

Aceste fotografii sunt pot fi văzute și în București, fiind lipite în diverse locuri cu vizibilitate.

„Aș vrea să vorbesc și despre un proiect în care eu sunt implicată. Am văzut că au început să apară și în București, peste tot, postere cu persoanele răpite de Hamas. Este un proiect care merge în toată lumea și, în sfârșit de ieri și în România.

Credem că este foarte important ca opinia publică să afle cât mai multe lucruri despre ce au făcut cei din Hamas. Sunt peste 199 de cetățeni israelieni răpiți,  despre care nu se știe nimic. Nu pot să-mi închipui ce este în inima unui părinte, care nici măcar nu știe ce se întâmplă cu copilul lui”, a explicat românca.