EXCLUSIV | Ce a schimbat, definitiv, masacrul Hamas din 7 octombrie? Ovidiu Raețchi: „Israelul este în situația psihologică de a merge până la capăt”

Au trecut două săptămâni de la masacrul teroriștilor Hamas împotriva Israelului, din 7 octombrie, iar situația din Orientul Mijlociu stă pe un butoi de pulbere. Deși gruparea teroristă a eliberat, vineri seară, doi ostatici americani, alte sute de prizonieri rămân sechestrați în Gaza. 

Își va concentra Hamas  și în următoarea perioadă acțiunile de război hibrid? Ce va face Hezbollah? De unde vin, în momentul de față, amenințările pentru Israel? Care este, în toată această ecuație, rațiunea politică a taberei arabe? Este salvarea celor peste 200 de ostatici, răpiți de Hamas, prioritară – în acest moment – pentru Israel?

Ovidiu Raețchi, specialist în zona Orientului Mijlociu și preşedinte al Centrului Euro-Atlantic pentru Rezilienţă, a făcut – într-un interviu acordat Gândul – o analiză a războiului din Israel, dar și ce a schimbat iremediabil momentul 7 octombrie – acea „sâmbătă neagră” în care teroriștii Hamas au comis acte de violență abjectă împotriva israelienilor.

Interlocutorul Gândul a explicat că, în acest moment, operațiunile armatei israeliene sunt construite în jurul salvării ostaticilor, aceasta fiind partea principală a planului.

Specialistul în zona Orientul Mijlociu, autor al mai multor cărți despre lumea lumea arabo-israeliană, a precizat că partea care vizează distrugerea Hamas și capturarea liderilor reprezintă partea secundară a planului.

Ovidiu Raețchi susține că amenințarea la adresa Israelului „vine în principal din dimensiunea psihologică, din dimensiunea de război hibrid, care implică presiunea uriașă pe plan internațional, prin atacuri teroriste inclusiv în Europa, din partea Hamas și aliaților săi.”

„Vorbim despre o scenografie a violenței de tip ISIS, pe care nu am mai văzut-o decât la Daesh”

Reporter: Aș vrea să pornim discuția noastră de la ce spuneați dvs. într-un interviu și anume citez: „În Orientul Mijlociu noi știam, în ultimii 15-20 de ani, un anumit tip de conflict, care nu trecea totuși de o limită. Oricât de dur era, nu se ajungea la ceea ce am vazut sâmbătă (n.r. – 7 octombrie 2023). Acum a început o acțiune, atât de șocantă, încât logica uzuală nu se mai ocupă.” Ce s-a schimbat acum de s-a trecut această „linie roșie”?

Ovidiu Raețchi: S-a schimbat logica în 7 octombrie, când granița morală și umană dintre atacul la adresa cetățenilor activi, majori – care era uzual practicat de către organizațiile teroriste, chiar dacă nici acei cetățeni nu ar trebui să reprezinte o țintă pentru o organizație teroristă – și ținta au devenit copiii nou născuți, în masacre care cultivă această obscenitate a violenței.

Vorbim de prunci decapitați, au fost țintite în mod deliberat fete tinere, care au fost violate ritualic și maltratate, în timp ce actele erau filmate, totul, având constant, în plan documentarea acestor acte și transmiterea lor către media. Vorbim despre o scenografie a violenței de tip ISIS, pe care nu am mai văzut-o decât la Daesh – e practic o mișcare de „daesh-izare” a Hamas care s-a petrecut în ultimii ani.

Hamas a fost constant o grupare jihadistă, o grupare extremistă islamică, însă a făcut pași mici în această direcție, care să ducă înspre forma cea mai abjectă de violență de azi. Inițial, a existat o dezbatere în Hamas, în urmă cu decenii, în privința atentatelor sinucigașe care au apărut în Orientul Mijlociu pe filiera Hezbollah.

Abia ulterior, Hamas, după ce le-a respins ca fiind un act interzis de religie, a schimbat strategia și a găsit o justificare religioasă, inclusiv pentru un adolescent care este obligat să poarte o centură cu explozibil și care face victime civile în Israel. Totul culminând pe 7 octombrie. 

„Toată lumea se va mișca simultan pentru a recupera ostaticii, acțiunea trebuie să fie una coordonată”

S-a vorbit tot mai multe în ultimele zile despre invazia terestă a armatei israeliene în Fîșia Gaza, pentru distrugerea Hamas. Este multă presiune, mizele sunt uriașe și pare că momentul invaziei se tot amână. Este salvarea celor peste 200 de ostatici, răpiți de Hamas, prioritară – în acest moment – pentru Israel?

Da, în mod evident, tot ce se întâmplă acum este făcut în logica salvării ostaticilor. Așa gândește armata israeliană. Vă garantez că operațiunile sunt construite în jurul acestui obiectiv. Spuneați că invazia terestră a fost amânată. Eu nu sunt convins că a existat vreun moment intenția explicită de a intra în Gaza până acum – ca să apară amânarea. Este foarte posibil ca obiectivul Tzahal (n.r.- armata israeliană) – încă de la momentul în care a început concentrarea pe granița Fâșiei – să țină tot de presiunea psihologică și de acțiunile de intelligence care pregătesc intervenția comandourilor pentru salvarea ostaticilor.

Pentru că, toată această presiune privind intrarea în Fâșia Gaza – care durează mai mult de o săptămână – generează o presiune și asupra celor din Hamas, care așteaptă, din oră în oră, fără posibilitatea să se odihnească, rămânând cu tot mai puține rezerve de hrană și de apă, anticipând această invazie. Inclusiv pentru cei din Hamas este o formă de presiune psihologică.

Pe de altă parte, fiecare minut aduce noi piese de intelligence privind situația ostaticilor, pentru că, fiind în așteptare, cei din Hamas sunt în situația de a reașeza, reamplasa ostaticii, deci de a face mutări, de a se pregăti pentru modul în care ostaticii vor fi plasați de-a lungul Fâșiei în momentul în care armata israeliană intră. Aceste mutări sunt, probabil, ținta „ochilor” pe care structurile de intelligence ale Israelului le au în momentul de față în Fâșie.

Pentru a ajunge la concluzie, da, vom vedea o acțiune militară spectaculoasă din punctul de vedere al unui cameraman care va transmite imaginile în direct, vom vedea sute de tancuri Merkava acționând, intrând în Gaza, însă acea parte care vizează distrugerea Hamas și capturarea liderilor este doar partea secundară a planului.

Partea principală, despre care vom afla poate peste ani de zile, va fi eliberarea ostaticilor și o suită de comandouri vor acționa din toate direcțiile, dinspre mare, ceea ce se cheamă Shayetet 13 – este structura de comando a Marinei; apoi, vor acționa din aer și de la sol cei din Sayeret Matkal, din Comandoul de elită al Armatei. Vor acționa și operativii Shin Bet (n.r. – Agenţia israeliană de Informaţii Interne), care sunt deja în Fâșie, cu identității protejate.

Toată lumea se va mișca simultan pentru a recupera ostaticii, pentru că acțiunea de recuperare trebuie să fie una coordonată. Probabil că ostaticii se găsesc în 10-20 de puncte dispersate din Fâșie, tocmai pentru că Hamas va încerca să-i execute, în cazul în care Tzahal începe operațiunea de salvare a lor. Și dacă îi reușesc doar zece operațiuni și zece îi eșuează – sunt convins că armata israeliană ar considera asta un eșec.

„Hamas își va concentra și în următoarea perioadă acțiunile de război hibrid” – Ce va face însă Hezbollah?

De unde vin, în momentul de față, amenințările pentru Israel?

O a doua emenințare credibilă, potențial iminentă, pe lângă Hamas, este Hezbollah, o forță paramilitară teroristă, dar tot mai mult cu caracter militar, care a purtat în ultimii ani – ultima dată în 2006 – războaie de mari proporții cu Israelul. Pare acel tip de structură care, ca și Hamas, nu este dispusă niciodată să renunțe la obiectivul lovirii și distrugerii statului Israel – și care sunt convins că, indiferent de perioadele de acalmie prin care trece, de aparentă reorientare către probleme politice, planifică lovituri majore la adresa Israelului.

Singurul lucru relevant este dacă pentru Hezbollah este un moment strategic potrivit să atace. Eu cred că nu este. Cred că Hezbollah are alte probleme care țin de stabilitatea Libanului în momentul de față, pentru că gruparea șiită a devenit o forță cu influență decisivă politică în Liban. De asemenea, mai cred că Hezbollah știe foarte bine că, de data asta, dacă va amenința Israelul, acesta va răspunde cu o determinare mult mai mare decât în situații similare din trecut.

Pentru că, de data asta, acea barieră din 7 octombrie fiind trecută, Israel este în situația psihologică de a merge până la capăt în distrugerea adversarilor. Este posibil să vedem utilizate și celule jihadiste de mai mici dimensiuni din Siria, care au în spate Iranul, însă acolo regimul al-Assad evită să meargă prea departe în provocarea Israelului, probabil că Siria este doar un punct de tranzit pe harta Iranului în tentativa de a înarma Hamas și Hezbollah.

Eu cred că amenințarea la adresa Israelului vine în principal din dimensiunea psihologică, din dimensiunea de război hibrid, care implică presiunea uriașă pe plan internațional, prin atacuri teroriste inclusiv în Europa, din partea Hamas și aliaților săi. Sau prin atacuri teroriste la adresa diplomaților americani și israelieni din regiune.

Această presiune uriașă are obiectivul de a bloca Israelului posibilitatea de a lua măsuri defensive în Fâșia Gaza, unde Tzahal trebuie să intre pentru a captura liderii care au pregătit acțiunile din 7 octombrie și care ar pregăti alte acțiuni, dacă nu ar fi opriți. Aici mi se pare că Hamas își va concentra și în următoarea perioadă acțiunile de război hibrid, un tip de generalizare a conflictului de tip militar prin mijloace politice.

Dacă vreți, un conflict extins este mai puțin probabil dacă nu apar escaladări incontrolabile pe fond emoțional – cum a fost fondul din urmă cu trei zile, după explozia de la spitalul Al-Ahli –, un episod de destabilizare regională semnificativă, cu voci importante și raționale din Orientul Mijlociu, precum regele Iordaniei, care s-au grăbit să acuze Israelul, ulterior dovedindu se tot mai pronunțat faptul că pare să fi fost o operațiune a Jihadului Islamic care a scăpat de sub control.

„Pe lângă această experiență a statelor arabe cu refugiații palestinieni, rămâne problema politică”

De ce nu vor țările arabe să primească refugiații palestinieni și care este, în toată această ecuație, rațiunea politică a taberei arabe?

Pe de o parte, statele arabe au cunoscut, de-a lungul istoriei – pe lângă momentele de sprijin constant pentru cauza palestiniană – și momente de tensiune cu refugiații palestinieni. Aș da exemplul Iordaniei, unde în 1970, refugiații palestinieni, coordonați atunci de Yasser Arafat au încercat să preia controlul  în țară, au încercat să dea o lovitură de stat și să facă din Iordania un stat palestinian.

Au eșuat și au mers mai în nord, în Liban, unde prin acțiuni teroriste în Israel, au provocat Israelul să răspundă printr-un război în 1982, menit tocmai să curețe taberele de refugiați palestiniene de structuri teroriste. Și Libanul a cunoscut, la rândul său, destabilizarea din acel punct.

Apoi, la începutul anilor ’90, în statele arabe din Golful Persic, precum Arabia Saudită, Emiratele Arabe, a existat o anumită răcire în raport cu palestinienii, după ce aceștia au susținut invazia lui Saddam Hussein în Kuweit, acesta fiind totuși un stat arab care ajutase refugiații palestinieni de-a lungul timpului. Și totuși palestinienii au considerat că invazia lui Saddam Hussein merită aplaudată. Atunci, a apărut o răcire în raport cu țările Golfului și mulți palestinieni care lucrau în acea zonă bogată și au pierdut sursele de venit, fiind nevoiți să se întoarcă în Fâșia Gaza sau în Cisiordania.

Dar, pe lângă această experiență a statelor arabe cu refugiații palestinieni, rămâne problema politică, faptul că, din perspectiva statelor arabe, pentru a justifica obiectivul diplomatic al unui stat palestinian în Fâșia Gaza și Cisiordania, trebuie să ai populația acolo, trebuie să ai argumente demografice, trebuie să arăți cele peste două milioane de palestinieni din Gaza.

Se consideră că o plecare a palestinienilor din Gaza ar fi una cu caracter mai degrabă permanent decât de scurtă durată, pentru că este foarte posibil ca palestinienii să nu-și dorească să stea în Fâșia Gaza dacă au varianta de a lucra în alte state musulmane, cu nivel de trai ridicat, să se stabilească acolo și atunci să nu mai existe o legitimitate pentru a solicitata un stat palestinian în Fâșia Gaza.

Armata israeliană, informații noi despre ostaticii Hamas

Armata israeliană a publicat noi informații legate de situația ostaticilor și oamenilor dispăruți după atacul Hamas din 7 octombrie. Conform IDF, majoritatea ostaticilor sunt încă în viață.

• Peste 20 dintre ostatici au vârste sub 18 ani, în timp ce 10-20 dintre ei sunt de peste 60 de ani.
• IDF spune că numărul celor dispăruți este între 100 și 200. De cealaltă parte, un purtător al Hamas spune că numărul răpiților este între 200 și 250.

Afișe cu persoanele răpite de Hamas au apărut și în București: „Ajută-ne să îi aducem înapoi în viață”

Numeroase afișe cu și despre israelienii răpiți din propriile case de către teroriștii Hamas au apărut pe stâlpi, panouri și alte elemente de mobilier urban în București. Afișele sunt titrate cu alb pe fundal roșu „RĂPIȚI” și apoi pe fiecare sunt puse fotografii și detalii cu cei răpiți, pe fiecare afiș câte o altă persoană sau familie.

Conflictul armat dintre Israel și organizația islamistă Hamas din Fâșia Gaza a intrat în cea de-a 13 zi. Până acum, informațiile oficiale confirmă că aproximativ 1.400 de israelieni și aproximativ 3.500 de palestinieni au fost uciși.

„Pe 7 octombrie 2023, aproape 200 de civili inocenţi au fost răpiţi din Israel şi duşi prizonieri în Fâşia Gaza. Nici până în acest moment nu se ştie unde sunt ținuți.

Mai mult de 3000 de persoane (femei, bărbați și copii, cu vârste între 3 luni şi 85 de ani) au fost rănite, ucise, batute, violate şi despărțite în mod brutal de familiile lor, de către Hamas”, se arată scris pe afișe.

Anunțul vine și cu un mesaj „Te rog ajută-ne să îi aducem înapoi în viață”, un hashtag #KidnappedFromIsrael și un link care duce către site-ul kidnappedfromisrael.com. 

Pe site-ul respectiv sunt publicate toate poveștile și fotografiile celor răpiți de Hamas. Despre proiect este scris că „Afișele au fost create de un mic grup de israelieni stabiliți în New York City, condus de artiștii Nitzan Mintz și Dede Bandaid, și proiectate de Tal Huber în parteneriat cu Shira Gershoni.”

Preşedintele Turciei a discutat la telefon cu şeful biroului politic al Hamas despre situaţia actuală din Gaza

“Preşedintele Erdoğan a afirmat că Turcia depune eforturi pentru a se asigura că ajutorul umanitar ajunge în Gaza şi că răniţii pot fi trataţi în Turcia, dacă este necesar, menţionând şi că Turcia depune eforturi pentru o încetare a focului în regiune cât mai curând posibil”, se arată într-un comunicat al Preşedinţiei.

De asemenea, preşedintele Erdoğan a spus că o soluţie durabilă la problema israeliano-palestiniană nu poate fi obţinută fără crearea unui stat palestinian independent în cadrul graniţelor din 1967, cu Ierusalimul capitală, şi că Turcia va continua să lupte pentru o pace durabilă pe scena internaţională.

Statele Unite cer tuturor părţilor să lase deschis punctul de trecere a frontierei de la Rafah

Statele Unite au cerut sâmbătă tuturor părţilor implicate în conflictul israeliano-palestinian şi în războiul dintre statul evreu şi gruparea Hamas să lase deschis punctul de trecere a frontierei de la Rafah, după intrarea primului convoi cu ajutor umanitar în Fâşia Gaza din Egipt, relatează AFP.

„Îndemnăm toate părţile să lase deschis punctul de trecere de la Rafah, astfel încât ajutoarele esenţiale pentru populaţia din Gaza să poată fi livrate în mod continuu”, a declarat secretarul de stat american Antony Blinken.

Acest prim convoi format din 20 de camioane cu ajutor umanitar, conform ONU, a intrat sâmbătă în Fâşia Gaza din Egipt pe la punctul de trecere a frontierei de la Rafah, singurul care nu este controlat de Israel.

„Deschiderea acestei rute esenţiale de aprovizionare este rezultatul implicării diplomatice depline a Statelor Unite în regiune şi al unui acord la care a ajuns preşedintele Biden cu premierul israelian Benjamin Netanyahu şi cu preşedintele egiptean Abdel Fattah al-Sissi, în timpul vizitei sale istorice recente în Israel”, a mai spus Blinken.

Şeful diplomaţiei americane a „salutat” acest prim convoi umanitar, însă a lansat şi un avertisment. „Am fost clari: Hamas nu trebuie să se amestece în furnizarea de ajutor vital. Populaţia civilă palestiniană nu este responsabilă pentru terorismul atroce al Hamas”, a mai spus Antony Blinken.

CITIȚI ȘI:

EXCLUSIV | Viața printre alarme și rachete trase la ore fixe, după masacrul Hamas. Româncă din Israel: „Mi se pare o realitate complet nebună”

EXCLUSIV | Scrisoarea sfâșietoare a unei mame în memoria fiicei, ucisă de Hamas: „Am îngropat floarea noastră frumoasă”/ „O durere nesfârșită”

LIVE TEXT | Război în Israel: Armata israeliană lansează ”asediul total” asupra Fâșiei Gaza / Iranul a negat implicarea în atacurile asupra Israelului

EXCLUSIV | Rapoartele SRI arată că fanaticii Hamas se radicalizează până și la București! Adept al grupării, expulzat. Detalii din dosarul secret

LIVE TEXT | Război în Israel: Peste 3.000 de răniți, sirenele sună încontinuu. Ripostă agresivă împotriva Hamas

Un nou guvern de criză ar putea fi format în Israel, după atacurile devastatoare care au ucis sute de oameni