EXCLUSIV | Ce candidați surpriză și alianțe ar putea aduce alegerile din 2024. Analist: ”Partidele vor fi în spatele unui lider, carismatic sau nu”
This browser does not support the video element.
PNL și PSD se pregătesc de o rotație a premierului de la liberali la social-democrați, vorbesc de stabilitate politică, iau în calcul o alianță cu care să câștige alegerile din 2024, posibil chiar cu un candidat comun la Președinție, și să guverneze încă patru ani. Analistul politic Andrei Țăranu crede că actuala Coaliție PNL-PSD va continua și după alegerile de anul viitor, iar în campania electorală, cele două partide, ”care sunt în acest moment ombilical legate unul de altul”, vor trebui să își găsească teme care să fie aparent contondente, dar să nu lase urme ce ar putea să împiedice formarea următorului guvern.
Tema suveranist-naționalistă va deveni extrem de importantă în cel puțin două dintre cele patru campanii electorale care se vor desfășura în România, în 2024, spune analistul politic Andrei Țăranu, prodecanul Facultății de Științe Politice din cadrul SNSPA, în interviul pe care l-a acordat pentru Gândul.
Andrei Țăranu este de părere că, în acest sens, PNL și PSD vor trebui să își adapteze discursul electoral. El spune că fiecare din aceste două partide, care formează actualmente coaliția de guvernare, va încerca să își găsească o poziționare naționalistă pentru a concura discursul AUR. Potrivit analistului politic, se va simți o poziționare naționalistă a PNL în Transilvania, iar cea a PSD, în sudul țării.
Bazinele electorale vizate de campaniile partidelor politice din România vor fi în special în Moldova și în Dobrogea, dată fiind proximitatea acestor zone față de conflictul din Ucraina și față de Republica Moldova.
Despre un posibil candidat relevant la alegerile prezidențiale de anul viitor, analistul politic spune că, deocamdată, nu se întrezărește profilul cert al unui candidat care să reprezinte o surpriză electorală. Andrei Țăranu este de părere că Marcel Ciolacu nu se va înscrie în cursa electorală pentru Palatul Cotroceni din două motive: pentru că vrea să rămână premier și după 2024 și vrea să își mențină controlul asupra PSD.
Analistul politic spune că Mircea Geoană ar fi un candidat foarte bun pentru prezidențiale, dar că nu știe dacă actualul secretar adjunct al NATO mai are conexiunile cu societatea românească care să îi permită o mai bună priză la electorat.
Cum va fi campania electorală din 2024
Bogdan Rădulescu: Vom continua să avem aceeași coaliție PSD-PNL și după alegerile legislative din 2024?
Andrei Țăranu: E foarte posibil ca această coaliție, desigur, schimbând oarecum echilibru în favoarea PSD-ului, să continue și după alegerile din 2024. De ce spun asta ? Pentru că avem ca exemplu experiența germană. Din patru guverne conduse de fostul cancelar Angela Merkel, trei au fost în coaliție cu social-democrații, iar acum avem la Berlin un guvern social-democrat care și el este într-o coaliție, o coaliție în care liberal-democrații ar fi cei de dreapta.
Acum, conceptul ăsta de construcție trans-ideologică este un concept pentru media. El n-are niciun fel de legătură, pentru că cele două partide, dacă nu chiar toate cele trei din coaliție, seamănă ca două picături de apă. Eu nu văd care ar fi diferența între domnul Daniel Fenechiu și, de exemplu, domnul Robert Cazanciuc. Sunt interșanjabili. Nu are niciun fel de relevanță ideologică.
Singura problemă în campanie va fi care dintre ei va apăsa mai tare pe pedala naționalismului. E clar că fiecare dintre ele încearcă să își găsească o poziționare naționalistă. PNL în special în Transilvania și PSD în sudul țării. Și, atunci, e clar că bazinul de luptă va fi în Moldova și în Dobrogea. Va fi aici tocmai pentru că ele, ca regiuni, sunt în proximitatea conflictului din Ucraina și aproape de tensiunile din Republica Moldova.
Frica mea este să nu sară calul. În rest, ”business as usual”. Nu cred că se va întâmpla altceva decât s-a întâmplat la alegerile din 2016, de exemplu. Sigur, alegerile din 2020 au fost niște alegeri atipice. Ele s-au petrecut pe fondul pandemiei, pe o stare de spaimă socială, și așa mai departe…
Și conflictul din Ucraina, războiul din Ucraina, va avea ceva influență în discursul politic, dar nu atât de puternic cum l-ar putea avea loc în Polonia, de exemplu, sau în Ungaria, sigur, aici în sens invers (de susținere a Rusiei în conflictul cu Ucraina). Probabil va fi un mix între cei care vor îndrăzni să spună că nu susțin Ucraina și cei care vor continua, pe bună dreptate, să susțină Ucraina.
Candidat prezidențial surpriză versus cutuma partidelor din ultimii 30 de ani
Care considerați că ar fi potențialul candidat cu șanse pentru alegerile prezidențiale din 2024?
Pentru moment, nu avem o imagine clară a alegerilor prezidențiale. Și, dacă vreți, acestea vin și cu această, să-i spunem, noutate care ar fi aceea că alegerile generale vor coincide cu alegerile prezidențiale, la fel ca în 2004. Adică, avem un hiatus de douăzeci de ani.
Din nou, partidele se vor afla în spatele unui lider, nu știu cât de carismatic, nu știu cât de impersonal. E greu de crezut sau de spus acum cum va arăta candidatul fiecăruia dintre cele două partide (PNL și PSD – n.r.) sau dacă nu cumva va exista un candidat unic.
Toate aceste analize se vor face, cel mai probabil, după alegerile europarlamentare și, mai apoi, după alegerile locale. De ce? Pentru că alegerile generale sunt alegeri proporționale în care votează întreaga societate și atunci vezi care este poziționarea partidelor.
Pe de altă parte, alegerile locale sunt cele care influențează masiv alegerile generale, pentru că deja comunitățile sunt stabilizate. Primarii și președinții de consiliu județean pot să influențeze masiv grupurile pe care le-au capacitat cu două – trei luni înainte, astfel încât să își trimită reprezentanții și la nivelul Parlamentului.
Din cauza asta, alegerile prezidențiale, din punctul meu de vedere, n-au fost și nici nu sunt atât de importante. Ele au fost construite totdeauna ca fiind importante de media. Sigur, nu ne referim la cele din anul 1990. Și ele nu sunt importante pentru că, în România, președintele nu este atât de puternic cum este un președinte francez.
Însă, pentru că partidele din România au fost atât de personalizate, și președintele partidului a fost îndeobște și candidatul la prezidențiale, atunci partidele s-au bătut prin reprezentanți. Acum, această zbatere, după Coaliție, va trebui să fie mai, nu știu, ca un fel de balet, așa, și să își găsească un ”sac de box”, care cel mai probabil va fi AUR sau AUR și USR.
Avem ca model, după cum spuneam, experiența germană. Vă aduceți aminte alegerile din Germania, din 2009, când Angela Merkel a ieșit cu președintele german de atunci al social-democraților și, așa cum spuneam, media germană o descria că a fost ca o întâlnire între două persoane în vârstă care, sigur, nu vor divorța, dar care au o mică dispută familială în sufragerie.
Cam așa o să fie și campania dintre PNL și PSD, partide care sunt în acest moment ombilical legate unul de altul. Și, atunci, vor trebui să își găsească niște teme care să fie aparent contondente, dar care să nu lase niște cicatrici mult pe adânci pentru formarea următorului guvern.
Va candida Marcel Ciolacu, sprijinit de PSD, la alegerile prezidențiale?
PSD va încerca, alături de domnul Ciolacu, sau în special domnul Ciolacu va încerca să nu intre el în această cursă prezidențială, tocmai pentru că își dorește să fie, să rămână prim-ministru și, în al doilea rând, să țină și partidul. Oricare ar fi rezultatul alegerilor prezidențiale, dacă va deveni președinte, partidul va trebui să se dispenseze din el și să îl părăsească, așa cum se întâmplă cu toți președinții, conform Constituției, iar dacă va pierde, va fi alungat în foarte scurt timp de la conducerea partidului, astfel încât, dacă vrea să păstreze partidul, și, deci, puterea, are nevoie să nu fie președinte.
Eu cred că, dacă va reuși – deși văd că sunt diverse voci, de tip Olguța Vasilescu sau domnul Dâncu, care îl tot împing înainte -, probabil că se va abțină din a deveni candidatul PSD la președinție.
Mass-media au vehiculat insistent în ultimele luni și numele fostului lider PSD Mircea Geoană, actualmente secretar general adjunct al NATO, ca un posibil candidat la prezidențialele din 2024. Ar avea șanse?
Mircea Geoană este un candidat foarte bun. Nu știu dacă mai are alonjă în acest moment, dacă mai are conexiunile cu societatea românească.
Trebuie spus că am avut două extreme. L-am avut pe președintele Băsescu timp de 10 ani, un președinte care a jucat întotdeauna on the edge, la limita Constituției, la limita bunului simț, depășindu-le câteodată pe amândouă, generând conflicte la nesfârșit. Și, după asta, l-am avut pe Iohannis, un președinte care nu s-a implicat aproape deloc, deși au fost mulți care i-au cerut să se implice. Acum, este de discutat dacă istoria va spune că a fost bine sau rău faptul că nu s-a implicat.
După aceste două extreme, probabil că vom avea o linie de mijloc. Nu-mi dau seama, de fapt, ce și cum se așteaptă din partea alegătorilor, pentru că, dacă ne uităm la sondaje, marea majoritate a sondajelor este făcută mai degrabă nu proactiv, ci retroactiv, adică toți se uită la ultimele săptămâni, luni, scandaluri și așa mai departe, nu se uită la niște proiecte, programe, care, unele dintre ele, s-ar putea să funcționeze, iată, autostrada A8, de exemplu, sau mai știu eu ce. Însă, nefiind niște sondaje de genul acesta, avem mai degrabă, în loc de prospectivă, doar retroactivitate. Și pentru asta este în primul rând de condamnat mass-media. Poate nu în ansamblu ei, dar felul în care s-a construit jurnalismul în România în ultimii 20 de ani denotă și generează această incapacitate de prospectivă.
”Să le explicăm suveraniștilor că știm din comunism ce înseamnă să fii ca peștele într-un acvariu din care nu poți să ieși”
Care va fi tema fierbinte de dezbatere electorală la alegerile europarlamentare și la cele legislative?
Prima și, probabil, cea mai importantă temă când ne referim la alegerile europarlamentare va fi tema suveranist-naționalistă. Aici, subiectul a început să intre în linie dreaptă, să clocotească, nu doar în România, ci și în multe țări europene. Și, așa cum am văzut imediat după pandemie, subiectul a devenit unul care, mai ales în România, ridică foarte multe întrebări.
Ingredientele discursului suveranist sunt: ”Ce face Uniunea Europeană pentru noi?”, ”De ce să mai stăm în Uniunea Europeană?”, ”Uniunea Europeană ne impune o mulțime de lucruri și nu ne oferă aproape nimic!, ”Lucrurile pe care ni le oferă UE sunt mai degrabă principale și prea puțin în spiritul și pentru conștiința românească!, ”UE ne fură identitatea și tradițiile!” șamd. Asta va fi, presupun, tema aceea mai importantă.
Ce să le explici? Eu am trăit 20 – 25 de ani sub comunismul din România ca în Coreea de Nord. Știm, cel puțin cei din generația noastră, ce înseamnă să fii ca peștele într-un acvariu din care nu poți să ieși în niciun fel.
Ar trebui să le explicăm suveraniștilor despre acele cinci sau șapte milioane de cetățeni români din diaspora care se află astăzi în afara granițelor și care au ajutat enorm societatea românească, și care continuă să o ajute. Ei au nevoie de noi și noi avem nevoie de ei. Și, pentru asta, termenul mediu este unul european. Ei au plecat acolo tocmai pentru că ne-am apropiat, apoi am intrat și ne-am integrat în comunitate europeană.
Avem nevoie de Uniunea Europeană pentru a îmbunătăți valorile și principiile societății românești, pentru a ne moderniza.
Sigur că avem în acest moment forțe de rezistență îngrozitoare, în special tradițional religioase de toate felurile. Dar, dacă am reuși, iar în unele am și reușit, să arătăm avantajele mari. Oricine se uită pe stradă, vede numărul infinit de automobile la care românii anilor ‘90 nici nu puteau să viseze. Avem în continuare o creștere economică incredibilă. Această creștere economică este foarte prost dimensionată, cu inechități foarte mari. Dar Uniunea Europeană ne cere, iată, prin PNRR, să introducem mai multă echitate. Deci, până una alta, Uniunea Europeană ne vrea mult mai mult binele, decât ni-l vrem noi înșine sau politicienii noștri.
Andrei Țăranu este analist politic, prof. univ. dr. prodecan al Facultății de Științe Politice din cadrul Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative (SNSPA). Este doctor în științe politice al Universității ”Alexandru Ioan Cuza”, Iași. Are un master în filosofie (Universitatea București, 1995) și un master în științe politice (SNSPA, 1996). Este visiting professor la Universita Federico II din Napoli, Italia. Printre cărțile sale se numără ”Doctrinele politice moderne și contemporane”, ”100 de întrebări și răspunsuri despre doctrina populară”.
CITEȘTE ȘI: