Scriitoarea Adriana Ungureanu avea doar 19 ani când a primit cel dintâi semn mistic de la tânăra care a fascinat lumea prin geniul ei și dincolo de moarte: Iulia Hasdeu. S-a simțit atrasă inexplicabil de imobilul de pe Strada Franceză, unde a locuit fiica lui Bogdan Petriceicu Hasdeu. A rămas cu gândul la această chemare, urmată și de alte mesaje, transpuse, aproape 30 de ani mai târziu, în cartea sa dedicată Iuliei Hasdeu. Scriitoarea spune că spiritul Iuliei i-a ghidat fiecare pas, acesta având inclusiv obiecții, când a fost cazul.
Când a simțit prima conexiune cu Iulia Hasdeu, scriitoarea Adriana Ungureanu recunoaște că nu îi știa prea bine povestea. Tocmai de aceea a fost extrem de surprinsă când s-a simțit condusă de o forță dincolo de limitele înțelegerii spre imobilul în care a trăit unica fiică a marelui cărturar Bogdan Petriceicu Hasdeu. S-a întâmplat când avea doar 19 ani și se plimba pe Strada Franceză, din București.
”Atunci strada nu era renovată cum este astăzi, era o zonă deplorabilă. Nu văzusem medalionul de la intrarea în imobil, pe care scria că a locuit acolo. Locul mi se arăta de parcă l-aș mai fi vizitat. Am intrat și am văzut că tot ce era în mintea mea este real. Parcă am fost luată de mână și dusă până la apartamentul 7. Vedeam dincolo de ușă, știam cum arată. Mi-a deschis ușa un puști și chiar așa arăta înăuntru. Abia când am coborât în stradă am văzut că scria că acolo a locuit Iulia Hasdeu”, ne-a povestit Adriana Ungureanu despre prima ei experiență mistică.
Fără să înțeleagă mai nimic din ceea ce tocmai i se întâmplase, prima întrebare firească pe care și-a pus-o a fost aceea care ar putea fi legătura dintre ea și Iulia Hasdeu, a cărei viață și deopotrivă moarte au fascinat și continuă să fascineze generații întregi.
Nu avea cum să știe în acel moment că acesta era doar începutul unei relații spirituale unice, demonstrate în timp prin conexiuni dincolo de explicabil.
”Între timp, m-am căsătorit, iar soțul avea casă la Breaza, Într-o zi, când mergeam prin Câmpina, am văzut Castelul Iulia Hasdeu, nu știam ce este. Zic, ia uite ce construcție, iar soțul meu mi-a spus că este Castelul Iulia Hasdeu, moment în care i-am replicat că ea nu a locuit aici. Soțul meu a rămas uimit și m-a întrebat de unde știu. I-am spus că pur și simplu știu”, ne-a povestit Adriana Ungureanu, care, de când a descoperit castelul, a început să îl viziteze aproape în fiecare weekend, simțindu-se atrasă de acest loc.
”Nu sunt nici medium, pe atunci nu eram nici scriitoare și, cu toate acestea, o căutam acolo pe Iulia”, ne-a explicat aceasta.
Deși la acea vreme era concentrată pe alte proiecte, după mai multe evenimente stranii, Adriana a avut revelația că misiunea ei este aceea de a scrie o carte despre Iulia Hasdeu.
”După ce m-am apucat de scris și terminasem deja a treia carte, «Artista», căutam la bibliotecă un citat de Eliade. Am tras o carte din raft și au căzut trei cărți, toate despre Iulia Hasdeu și Bogdan Petriceicu Hasdeu. Atunci parcă s-a deschis un portal. Mi-am sunat o prietenă și i-am spus: «Știu care este subiectul următoarei mele cărți»”, își amintește scriitoarea despre ziua în care și-a înțeles misiunea.
Odată ce a avut această revelație, Adriana Ungureanu a început documentarea, ea mergând și la Paris, unde Iulia Hasdeu a locuit o vreme, fiind prima româncă studentă la Sorbona, începându-și studiile acolo la doar 16 ani.
A reușit să intre fără piedici în toate cele patru imobile pariziene în care a locuit Iulia, un lucru destul de dificil, având în vedere că sunt locuite și au un sistem de securitate bine pus la punct, dar a fost și la biserica unde se ruga fiica lui Bogdan Petriceicu Hasdeu.
”Mi-am dorit să fie ceva de calitate, am vrut să transmit corect viața și istoria familiei Hasdeu, dar am vrut să fiu și scriitoare. Cartea pleacă de la Rebecca, un personaj fictiv, care o caută pe Iulia Hasdeu și are experiențe paranormale cu ea, care s-au întâmplat în realitate. Am contactat cel mai mare grup de spiritiști din lume, care cunoșteau foarte bine subiectul Iulia Hasdeu, și i-am rugat să îmi transmită niște informații de la ea pentru că eu nu înțelegeam ce îmi transmite. Am aflat că ea încă nu este reîncarnată. Cu cât spiritele sunt mai sus, cu atât intervalele de revenire pe pământ sunt mai mari. Am urmat și cursuri de filozofie spiritistă ca să înțeleg cum se realizează aceste comunicări”, ne-a povestit Adriana Ungureanu.
Semnele de dincolo s-au manifestat deopotrivă pe întreaga perioadă în care a lucrat la cartea ”Urma pașilor ei. Iulia Hasdeu între viață și nemurire”, apărută la editura EIKON. Adriana Ungureanu mai povestește că spiritul Iuliei a ajutat-o să înțeleagă dacă merge în direcția bună cu scrisul.
”Când scriam și era ceva neadevărat, se oprea brusc calculatorul, lumina sau muzica. Erau semne că nu sunt pe drumul corect și că trebuia să repar ce scriu”, ne-a mai spus Adriana Ungureanu.
Deși cele mai multe mesaje primite sunt indirecte, scriitoarea spune că a avut și o comunicare directă cu spiritul Iuliei Hasdeu, într-un moment dificil al vieții ei.
”Era ceva aproape imposibil de rezolvat, strict personal, aveam sufletul greu și într-o noapte am auzit cum mi se spune: «Se va întâmpla mâine». A doua zi, mi-a venit vestea ca printr-o minune. Iulia este un foarte bun canal de transmitere a dorințelor dincolo, îi ajută pe cei care cred în ea. La ea la mormânt, în Cimitirul Bellu, sunt multe bilețele cu dorințe, lăsate de tineri. Pun bilețele ca și cum ai pune acatiste”, ne-a mai spus scriitoarea.
Când a decis să scrie cartea, Adriana Ungureanu nu știa cum și când o va termina. Ea spune că până și momentul în care lucrarea a fost gata i-a fost sugerat de spiritul Iuliei. S-a întâmplat la Paris.
”Nu știam când va veni finalul cercetării mele. Într-o zi, la capătul străzii unde locuise Iulia, am văzut un magazin de manuscrise, era ca și cum gata, ai ajuns la capăt! Orice lucru se află în calea noastră cu un scop, iar noi trebuie să îi înțelegem scopul”, ne-a mărturisit scriitoarea Adriana Ungureanu concluzia ei, după toate cercetările făcute.
Moartea Iuliei Hasdeu l-a împins pe tatăl ei, marele cărturar Bogdan Petriceicu Hasdeu, către o criză existențială profundă. Acesta și-a petrecut restul vieții studiind spiritismul. Șocul pierderii unicului său copil l-a determinat pe neconsolatul tată să apeleze la această tehnică ocultă de comunicare cu ființele dragi trecute în dimensiunea de dincolo. A dorit să mențină vie, prin invocări spiritiste, prezența Iuliei Hasdeu și dialogul cu aceasta dincolo de moarte.
În prologul cărţii sale despre spiritism, intitulată „Sic cogito”, publicată în 1892, Hasdeu şi-a exprimat credința despre existența unei așa-numite „ştiinţe a sufletului”, pretinzând că această lucrare i-a fost dictată chiar de către fiica sa, la şase luni după moartea acesteia, în urma contactului cu spiritul ei.
CITEȘTE ȘI:
Cercetătorii au descoperit de ce unii oameni văd chipul lui Iisus în stâncă