EXCLUSIV| „Copiii războiului”, între traume și strategii de supraviețuire. Psihoterapeut: „Cât timp îi rănim, să nu așteptăm ca ei să se vindece”

Nesiguranță, panică, frică, deznădejde, luptă pentru supraviețuire, depresie și chiar gânduri suicidare. Sunt câteva dintre cuvintele care descriu în termeni duri climatul de nesiguranță și teroare în care trăiesc „copiii războiului”, dar și traumele pe care le poartă cu ei și care le pot marca pe termen lung existența, comportamentul și stilul de viață. Diana Vasile – psiholog, psihoterapeut de traumă, președintele Institutului pentru Studiul si Tratamentul Traumei (ISTT) – a vorbit, într-un interviu acordat Gândul – despre traumele prin care trec, atât copiii din Israel, cât și cei din Fâșia Gaza, expuși în ultima perioadă războiului.

Specialistul susține că modificarea radicală a patternurilor de viață, a modului de trai generează îngrijorare, nesiguranță și complicații în comportamentele de zi cu zi ale copiilor care devin martorii unor imagini abominabile și pentru care viața în mijlocul războiului înseamnă haos, anxietate și teama de a-i pierde pe cei dragi sau chiar propria viață.

Copiii din Gaza au dezvoltat traume severe după aceste zile de bombardamente, afirmă un psihiatru palestinian care relatează că numeroşi copii manifestă convulsii, teamă, comportament agresiv.

CRĂCIUN 🚨 NORAD: Moș Crăciun a livrat 3 miliarde de cadouri. Sania Moșului a trecut pe lângă Stația Spațială Internațională

21:24

ACTUALITATE Aproape 10 milioane de persoane au apelat numărul de urgență 112 în anul 2024, în România. De câte ori a putut să sune un ieșean în 8 luni

21:06

La rândul său, preşedintele Asociaţiei israeliene de Pediatrie susţine că şi copiii israelieni – care trăiesc sub ploaia de bombardamente și de sunetul sirenelor –  manifestă un ”tsunami” de simptome de anxietate, conform The Guardian.

Aproape jumătate din populația de 2,3 milioane de locuitori din Gaza este alcătuită din copii, aceștia trăind de trei săptâmâni sub bombardamente constante.

Ce se alege de „copiii războiului”

• UNICEF a anunțat moartea a peste 2.300 de copii în Fâșia Gaza de la începutul escaladării conflictului Israel-Hamas.
• Totodată, mai mult de 3.000 de persoane – femei, bărbați și copii, cu vârste între 3 luni și 85 de ani – au fost rănite, ucise, bătute, violate și despărțite în mod brutal de familiile lor pe 7 octombrie de către gruparea teroristă Hamas – care a comis în acea „sâmbătă neagră” un adevărat măcel, prin acte de violență abjectă.
• 509 copii ucraineni au fost ucişi ca urmare a agresiunii ruse, de la începutul invaziei la scară largă, potrivit  datelor existente la data de 26 octombrie. Alţi 1.139 de copii au fost răniţi în timpul bombardamentelor.
• De asemenea, 13 copii ucraineni au fost victime ale agresiunii sexuale din partea militarilor ruşi.
• Parchetul General ucrainean mai aminteşte că 1.935 de copii sunt consideraţi dispăruţi, iar 19.546 au fost deportaţi de ruşi sau strămutaţi forţat în teritoriile ocupate.

„Sistemul fizic și psihic, făcute să se echilibreze și să se gestioneze pentru a-și asigura supraviețuirea”

Psihologul Diana Vasile mărturisește că acești copii supuși unor factori de stres extrem au puține șanse să se mai dezvolte, deoarece sistemele lor psihice sunt preocupate să supraviețuiască.

„În mod evident, războiul nu face bine nimănui, nici adulților, nici copiilor. Copiii nu au capacitatea să înțeleagă lumea largă și modul în care alți adulți acționează. Ei înțeleg spaima părinților și sunt direct legați de reacția părinților lor. Și atunci stresul parental influențează și generează stres în copil. Absența părinților – pentru că, iată, în zonele de război, de regulă părinții absentează, în special bărbații, adică tații – asta înseamând că acel copil începe să funcționeze în absența interacțiunii cu un părinte.

Un alt factor important este modificarea radicală a patternurilor de viață, a modului de trai, ceea ce evident generează îngrijorare, nesiguranță, complicații în comportamentele de zi cu zi. Toate acestea nu fac decât să genereze un nivel înalt al stresului în organismul copilului și al părintelui. Stresul pe termen lung  impactează modul de dezvoltare al copiilor, atât în plan fizic, cât și în plan psihic.

În general, planul fizic înseamnă o reducere a ritmului de creștere, uneori chiar se întâlnesc stopări ale creșterii. De ce? – Pentru că sistemul fizic și cel psihic sunt făcute să se echilibreze și să se gestioneze, astfel încât să-și asigure supraviețuirea și dezvoltarea. În condițiile în care supraviețuirea este atacată, el se focusează pe a supraviețui și atunci oprește orice tip de dezvoltare. Asta înseamnă că acești copii supuși acestui stres extrem au puține șanse să se mai dezvolte, deoarece sistemele lor psihice sunt preocupate de a trăi, de a supraviețui.”

„Războiul este, categoric, generator de traumă”

Diana Vasile, psihoterapeut de traumă, susține că vom găsi în psihicul acestor copii care trăiesc în zonele de conflict un nivel înalt de frică, de anxietate, de tristețe și dificultăți de concentrare a atenției, dar și dificultăți de organizare a comportamentelor de zi cu zi, uneori chiar și a comportamentelor fiziologice.

„Trauma este definită, atât ca eveniment, care presupune riscul de pierdere al vieții și al integrității fizice – și din punctul acesta de vedere războiul este un factor traumatic care nu mai are niciun fel de îndoială, asupra niciunui cercetător sau om de știință. Categoric, războiul este generator de traumă. Trauma ca experiență internă, așa cum o definim noi psihologii – apare atunci când persoana se confruntă cu un eveniment care pune viața în risc și atunci acești copii ne așteptăm să fie traumatizați pentru că sunt în zonă de conflict.

Din punct de vedere al efectelor, vom vorbi despre efecte pe termen scurt și pe termen lung. În primă fază, avem nevoie de restructurare și de găsire a soluțiilor de salvare și aici, da, sunt responsabili adulții din preajma copiilor și adulții care nu sunt în zona de război. Adică, cum s-a întâmplat acum, toată mobilizarea de tip ajutor a acestor persoane aflate în risc. 

Vom găsi în psihicul acestor copii, un nivel înalt de frică, de anxietate, de tristețe și dificultăți de concentrare a atenției. Vom avea dificultăți de organizare a comportamentelor de zi cu zi, uneori chiar și a comportamentelor fiziologice. Vor avea dificultăți de a mânca, de a dormi, de a se juca uneori, mai exact poate să transforme jocurile în unele mai degrabă agresive sau vor refuza să apeleze la activități care odinioară le făceau plăcere. ”

„Copilul are senzația permanent că se întâmplă ceva rău în momentele imediat următoare”

Interlocutoarea Gândul recunoaște că, în cazul în care riscul nu trece și războiul continuă, copiii trebuie să se descurce cumva cu aceste trăiri, cu această neliniște, raportată și amplificată în funcție de ceea ce se întâmplă în jurul lor.

„În timp, ne-am aștepta ca aceste lucruri să treacă, dar ar trece doar în condițiile în care trece riscul. Dacă riscul nu trece și războiul continuă și copiii trebuie să se descurce cumva cu aceste trăiri, atunci ele se instalează ca patternuri de reacție.

În general, după trecerea riscului, majoritatea copiilor revin în decurs de câteva luni la o funcționare echilibrată- în timp ce uneori, până la o treime din copii pot să manifeste simptome de tulburare post-traumatică sau întreaga tulburare de stres post-traumatic. Asta înseamnă că vom avea copii cu manifestări, dar nu cu tulburare și vom avea copii cu tulburare care înseamnă un set anume de manifestări”, mărturisește psihologul Diana Vasile.

„Vom pune problema vindecării doar dacă nu mai avem copii în risc”

Diana Vasile – psiholog, psihoterapeut de traumă –  susține că diferențele de opinii nu ar trebui să separe oamenii și să ne facă să luptăm unii cu alții, recunoscând că, atâta vreme cât convingerile acestea se dezvoltă mai departe, nimeni nu-și vindecă frica, furia și convingerile că oamenii sunt dușmani de moarte.

„Adică, cu alte cuvinte, cât timp rănim copiii să nu așteptăm ca ei să se vindece. Cât timp vor trăi într-o zonă în care conflictele sunt active, nu există vindecare. Există doar strategii de supraviețuire care vor implica agitație, neliniște și creșterea conflictualității pe mai departe. Una dintre reacțiile la risc este irascibilitatea și predispoziția de a ataca ca să te poți apăra. Or, asta nu face decât să genereze conflict și de aceea aceste conflicte nu se termină, pentru că nimeni nu se vindecă.

Nimeni nu-și dă timp să se vindece și să poată ajunge la capacitățile noastre de conectare bună și de înțelegere, pentru că nevoile noastre de conectare sunt aceleași. În real, diferențele de opinii nu ar trebui să ne separe și să ne facă să luptăm unii cu alții, ci să ne aducă aproape și să ne înțelegem fiecare pe celălalt.

Câtă vreme  convingerile acestea se dezvoltă mai departe, nimeni nu-și vindecă frica, nimeni nu-și vindecă furia și nimeni nu-și transformă convingerile că oamenii nu sunt dușmani, ci oamenii sunt conlocuitori și au nevoie să  negocieze, astfel încât să existe loc și spațiu și bine pentru fiecare dintre noi”, conchide Diana Vasile, psihoterapeut de traumă.

„Apare o stare de hipervigilență, adică sunt foarte atenți la orice fel de stimul din jurul lor”

La rândul său, Ilinca Mihailescu – medic primar psihiatrie pediatrică, la spitalul Alexandru Obregia din capitală și cadru didactic la catedra de psihiatrie pediatrică – a vorbit din expertiza sa despre acest subiect, recunoscând că nimic nu este mai îngrozitor decât experimentarea acestor traume de către copii, în vreme de război.

Specialistul consultat de Gândul susține că, în astfel de situații – care se repetă –  copiii nu-și mai pot regla emoțiile și pot ajunge să aibă stări de furie incontrolabile, de tristețe și de depresie.

„Aproape că nu există tulburare de sănătate mintală care să nu aibă ca factor precipitant sau ca factor agravant al acestei tulburări expunerea la evenimente traumatice, mai ales în cazul în care expunerea la astfel de evenimente traumatice este una repetată. Sunt studii care arată că acești copii din Gaza trăiesc așa de ani de zile, trecând dintr-un război în altul, dintr-un bombardament în altul. Acolo vorbim deja despre o expuneree cronică și impactul pe care aceasta îl are asupra sănătății mintale este unul covârșitor.

Ce se întâmplă, mai exact? Dacă vorbim de clasica tulburare de stres post-traumatic, vorbim de retrăirea aproape continuă a evenimentelor traumatice, prin imagini intruzive, coșmaruri, amintiri. Mai exact, retrăirea lucrurilor pe care le-au văzut sau pe care le-au auzit. 

Mai mult, persoanele – și în acest caz copiii care suferă de tulburare de stres post-traumatic – dezvoltă mecanisme de evitare. Și chiar dacă există perioade în care în zona respectivă nu există bombardamente sau expunere la violență, ei tot vor evita să iasă pe stradă, să se joace, să meargă la școală, să participe la activitățile clasice. În plus, apare o stare de hipervigilență, adică sunt foarte, foarte atenți la orice fel de stimul din jurul lor, care face legătura sau îi poate readuce în experiența traumatică pe care au trăit-o.”

„Pot ajunge să aibă consum de substanțe, gânduri suicidare și alte comportamente de autovătămare”

Medicul de psihiatrie pediatrică recunoaște că dificultățile de reglare emoțională se văd ulterior în toate contextele de viață, precizând că ele pot avea, pe termen lung, o scădere a stimei de sine, dificultăți în relaționarea cu ceilalți oameni, cu membrii familiei, cu profesorii.

Specialistul a vorbit și despre un studiu din anul 2022 care arătă că aproximativ 50% dintre copiii expuși la evenimente traumatice, de tipul războaielor, ajung să aibă gânduri suicidare.

„Dificultățile de reglare emoțională se văd ulterior în toate contextele de viață. Pot avea, pe termen lung, o scădere a stimei de sine, dificultăți în relaționarea cu ceilalți oameni, cu membrii familiei, cu profesorii. Pot ajunge să aibă un sentiment de neajutorare, în care nu mai pot vedea perspectiva pozitivă sau că, la un moment dat, lucrurile pot ajunge pe un făgaș normal. În anul 2022, exista chiar un studiu care arăta că aproximativ 50% dintre copiii expuși la evenimente traumatice de tipul războaielor ajung să aibă ideație suicidară.

Pot ajunge să aibă consum de substanțe, gânduri suicidare și alte comportamente de autovătămare nonsuicidară. Practic, toate funcțiile psihice ale copiilor expuși la traumă, la război, pot fi afectate. Gama tulburărilor psihice și a vulnerabilităților pe care le creează expunerea la traumă în timpul războiului este una extrem de vastă”, mărturisește Ilinca Mihailescu, medic primar psihiatrie pediatrică.

„Sentimentul de conexiune și grupurile de sprijin sunt extrem de importante”

Ilinca Mihailescu recunoaște că este, fără doar și poate, nevoie de un ajutor de specialitate pentru copiii afectați de traumele de război, punctând că este nevoie de grupuri de suport, atât pentru părinți, cât și pentru copii.

Mai exact, medicul de psihiatrie pediatrică susține că trebuie să le asigurăm copiilor accesul la acele lucruri care fac parte din viața normală, cum ar fi școala, joaca în parc, relațiile de prietenie.

„În primul rând, trebuie sa fie îndeplinite nevoile de bază, care țin de alimentație, de hrană, de adapost. Mai întâi de toate, au nevoie de un spațiu sigur. Ulterior, sunt aceste intervenții psihosociale, mai degrabă în comunitate, în care este nevoie de grupuri de suport, atât pentru părinți, cât și pentru copii, grupuri cu profesorii de la școală.

Trebuie să le asigurăm accesul la acele lucruri care fac parte din viața normală, cum ar fi școala, joaca în parc, relațiile de prietenie. Sentimentul de conexiune și grupurile de sprijin sunt extrem de importante. Nu toate persoanele sau nu toți copiii care sunt expuși la o traumă răspund în același fel. 

Depinde de reziliența fiecăruia, depinde și de o vulnerabilitate individuală. Bineînțeles că acolo unde vorbim de o astfel de vulnerabilitate individuală sau familială în care s-a instalat deja una dintre tulburările despre care noi am vorbit mai sus, este nevoie și de ajutor specializat, psiholog sau psihiatru, depinde care este nevoia sau situația copilului respectiv.”

Trauma transgenerațională și vulnerabilitatea copiilor

Ilinca Mihailescu a adus în discuție și un alt aspect important, legat de expunerea la evenimentele traumatice, inclusiv cele de tipul războaielor, și anume trauma transgenerațională, amintind în acest context proiectul „Let’s Talk about Children.”

„Câteodată, poate că unii dintre acești copii nu au fost expuși direct ei la bombardament, la crime, la violență, dar au fost expuși părinții lor, bunicii lor. Sunt studii realizate pe copiii și nepoții persoanelor care au fost în al Doilea Război Moldial – cum prin expunerea unui membru al familiei și prin acest mecanism al traumei transgeneraționale – copiii sunt mai vulnerabili și mai înclinați spre a dezvolta anumite tulburări emoționale sau de comportament”, a explicat specialistul.

„Let’s Talk about Children”, un proiect despre prevenirea transmiterii intergeneraționale

„Prevenirea transmiterii de la o generație la alta ale unor probleme sau vulnerabilități reprezintă un punct esențial al prevenției tulburărilor de sănătate mintală. Aici se inseră cumva și proiectul nostru, programul Let’s Talk about Children care va avea lansarea săptămâna viitoare, pe data de 2 noiembrie, la Biblioteca Națională.

Este o metodă de intervenție scurtă, unică în țara noastră, ca un program de educație parentală, care vine în sprijinul adulților-părinți cu tulburări de sănătate mintale. Sunt sesiuni dedicate acestor părinți în care vorbim despre punctele tari, despre resursele și vulnerabilitățile copiilor.

Ulterior, se întocmește un plan de acțiune cu scopul de crește reziliența și de a construi factori de protecție pentru copii si familii, astfel încât să facă față obstacolelor și provocărilor din viața de zi cu zi. Proiectul Let’s Talk about Children este implementat în România de Centrul Național de Sănătate Mintală și Luptă Antidrog”, prin finanțare de la Comisia Europeană”, a conchis Ilinca Mihailescu, medic primar psihiatrie pediatrică.

CITIȚI ȘI:

EXCLUSIV | Viața printre alarme și rachete trase la ore fixe, după masacrul Hamas. Româncă din Israel: „Mi se pare o realitate complet nebună”

EXCLUSIV | Scrisoarea sfâșietoare a unei mame în memoria fiicei, ucisă de Hamas: „Am îngropat floarea noastră frumoasă”/ „O durere nesfârșită”

LIVE TEXT | Război în Israel: Armata israeliană lansează ”asediul total” asupra Fâșiei Gaza / Iranul a negat implicarea în atacurile asupra Israelului

EXCLUSIV | Rapoartele SRI arată că fanaticii Hamas se radicalizează până și la București! Adept al grupării, expulzat. Detalii din dosarul secret

LIVE TEXT | Război în Israel: Peste 3.000 de răniți, sirenele sună încontinuu. Ripostă agresivă împotriva Hamas

Un nou guvern de criză ar putea fi format în Israel, după atacurile devastatoare care au ucis sute de oameni

Autor

Mara Răducanu

Mara Răducanu este jurnalist de eveniment. A terminat Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării din București și a lucrat la mai multe publicații, precum Jurnalul național, Evenimentul ... vezi toate articolele