EXCLUSIV | Culisele crizei energetice din Europa, analizate de un expert american: ”«Marele îngheț» din 2009 a arătat ce înseamnă dependența de gazul rusesc. A fost o suferință teribilă în una dintre cele mai friguroase ierni”

Expertul american în securitate energetică Vincent Campos spune, într-un interviu pentru Gândul, că dependența de gazul rusesc putea fi stopată încă din perioada ”Marelui îngheț” din 2009, când au fost primele semnale că se poate ajunge la o vulnerabilitate de securitate energetică în Europa și că este nevoie urgent de diversificarea surselor de energie. Dacă măsurile din proiectul REPower EU – planul Comisiei Europene de a face Europa independentă de combustibilii fosili din Rusia cu mult înainte de 2030, în contextul invadării Ucrainei de către trupele ruse – ar fi fost decise cu mulți ani în urmă, statele europene nu ar mai fi ajuns în capcana energetică a lui Vladimir Putin, susține Vincent Campos.

În opinia expertului în securitate energetică, guvernele europene trebuie să facă acum din menținerea nivelului de trai al cetățenilor un obiectiv vital, iar practicile de economisire a energiei în viața de zi cu zi să nu îl compromită.

Vincent Campos – expert în securitate militară și unul dintre cei care au deschis drumul Românie spre aderarea la NATO – amintește de semnalul clar dat de Rusia în 2014 că nu poate fi un partener de încredere al Occidentului și subliniază că războiul de acum din Ucraina este o brutală dovadă că intențiile expansioniste ale Rusiei nu au dispărut odată cu anexarea ilegală a Crimeii. A urmat o serie de semnale privind intențiile geopolitice ale Rusiei cu Nord Stream 2, pe care Germania nu a reușit să le decodifice la timp pentru a ieși din dependența de gazul rusesc înainte ca proiectul să ajungă un ”activ blocat”, fără perspective de resuscitare.

În contextul schimbărilor impuse de invazia rusă în Ucraina, Vincent Campos crede că viitorul securității energetice a Europei trebuie să cuprindă toate tipurile de energie – regenerabilă, nucleară, cu gaz natural lichefiat, cu gaze naturale, iar România să devină un contributor semnificativ în regiune prin exploatarea zăcămintelor de gaze din Marea Neagră.

Vincent Campos este un fost diplomat american care a servit, din 2004 până în 2022, în Departamentul de Stat al SUA. Activitatea sa diplomatică s-a desfășurat în diverse zone ale lumii (Irak, Bahrain, România, Bulgaria).

A îndeplinit diverse misiuni în cadrul Biroului de Afaceri Politico-Militare și al Biroului de Informații și Cercetare din cadrul Departamentului de Stat. Anterior, Vincent Campos a servit ca ofițer al Gărzii de Coastă din SUA, având o vastă experiență internațională în domeniul siguranței și securității maritime, al operațiunilor militare și al activităților de combatere a traficului de droguri. Are o bogată expertiză și în zona securității energetice.

În 1997, Vincent Campos a fost prezent prima oară în România ca șef al unei echipe americane interagenții. Campos a avut mandatul de a crea cadrul inițial pentru aderarea României la NATO. Raportul pe care l-a scris a reprezentat primul pas esențial într-un efort mult mai amplu al guvernului și armatei SUA de a sprijini integrarea României în Alianța Nord-Atlantică.

Vincent Campos a acordat în exclusivitate un interviu pentru Gândul.

Bogdan Rădulescu: De ce credeți că Occidentul a căzut în capcana crizei energetice și de ce a ajuns la mâna rușilor în ceea ce privește aprovizionarea cu hidrocarburi?

Vincent Campos: A existat o mare varietate de decizii îndoielnice și politici inconsecvente din partea mai multor guverne și companii europene. UE are o cerere uriașă de gaze. Rusia a părut pentru mult timp un furnizor convenabil.

În viziunea Rusiei – și vorbesc acum în principal despre viziunea lui Vladimir Putin -, Europa a fost o țintă privilegiată, o regiune ideală de exploatat, sub pretextul cooperării energetice. Nu ar trebui să mai surprindă pe nimeni faptul că, prin contractele sale energetice cu state europene, Putin a căutat nu doar profituri bănești, cât mai ales influență politică.

Treptat, dependența Uniunii Europene față de gazul din Rusia a devenit o vulnerabilitate de securitate energetică pentru întreaga Europă.

Liderii-cheie influenți din Uniunea Europeană nu au reușit să facă un efort onest pentru a diversifica portofoliul energetic al Europei. Să ne aducem aminte de episodul „Marele îngheț al anului 2009”. Cetățenii europeni au suferit teribil de pe urma faptului că, atunci, Rusia a oprit tranzitul de gaze prin Ucraina.

Acel episod rămâne gravat în memoria socială a Europei. El servește ca o reamintire clară a modului în care dependența de gazul rusesc a dus la mizerie prelungită pentru milioane de europeni, în timpul uneia dintre cele mai friguroase ierni din istoria recentă. Efectele negative ale acelui episod jalnic nu au fost uitate niciodată.

În primăvara aceluiași an 2009, Bulgaria găzduise o conferință energetică. Prezent la eveniment, ambasadorul Richard Morningstar, noul trimis special al Departamentului de Stat pentru energia eurasiatică, a transmis un mesaj vital liderilor europeni, avertizându-i că diversificarea rutelor și surselor de energie este o necesitate absolută. Unele elemente ale mesajului său au rezonat în cadrul UE.

Dar, politicile și eforturile ulterioare de la Bruxelles nu au reușit să reducă dependența Europei de gazul rusesc. Dimpotrivă chiar. În anii următori, începând cu 2009, această dependență de fapt a crescut. Acum vedem cum veniturile obținute din distribuția gazului rusesc au contribuit, din păcate, la alimentarea mașinii de război a lui Putin.

Invazia Rusiei în Ucraina din 2014 și anexarea ilegală a Crimeii ar fi trebuit să constituie un semnal clar că Rusia nu poate fi un partener de încredere al Occidentului. Astăzi, vedem cea mai recentă manifestare a intențiilor expansioniste ale Rusiei, urmărind războiul său brutal împotriva Ucrainei.

Sancțiunile UE, care implică și reduceri ale importurilor de gaz rusesc în Europa, nu ar fi dus la actuala criză energetică dacă liderii europeni ar fi ținut cont de mesajul american din 2009 privind nevoia urgentă de diversificare a surselor de aprovizionare și a rutelor de transport de gaz, și ar fi acționat în consecință.

Deși REPower EU (planul Comisiei Europene de a face Europa independentă de combustibilii fosili din Rusia cu mult înainte de 2030, în contextul invadării Ucrainei de către trupele ruse; 85% dintre europeni cred că UE ar trebui să-și reducă dependența de gazul și petrolul rusesc cât mai curând posibil, pentru a sprijini Ucraina – n.red.) reprezintă cu siguranță un pas major înainte, astfel de măsuri ar fi trebuit să fie decise cu ani în urmă, adoptate cu aceeași vigoare și urgență pe care o vedem astăzi.

De ce Germania nu și-a dat seama la timp că va deveni vulnerabilă printr-o dependență atât de mare de gazul rusesc?

Germania este un subiect interesant. Pentru Germania, ponderea gazului rusesc a crescut la 49% din totalul importurilor de gaze până în 2019, comparativ cu 34% în 2009. În timp ce prima conductă Nord Stream a fost considerată, în general, o opțiune acceptabilă pentru livrările de gaz către Europa, proiectul conductei Nord Stream 2 a fost privit cu mult mai mult scepticism și cu serioasă îngrijorare. Ambele conducte au reprezentat beneficii pentru rolul Germaniei ca hub energetic în Europa. Cu toate acestea, influența exagerată pe care a ținut să o aibă fostul cancelar german Gerhard Schroder – în calitatea sa de membru al consiliului de administrație Rosneft – pentru punerea în practică a proiectului Nord Stream 2 a fost mai atent analizată. Atunci au devenit mai evidente intențiile geopolitice ale Rusiei asupra acelui proiect.

Într-o analiză realizată de Center for the Study of Democracy, intitulată ”Riscurile de securitate energetică și influența economică a Rusiei în Germania”,  se arăta că Germania a devenit din ce în ce mai vulnerabilă din cauza adâncirii dependenței sale față de gazul din Rusia. Mai mult decât atât, patronatul german din domeniul energiei, care a susținut  proiectele 1 și 2 ale conductei Nord Stream, a fost cel care s-a opus într-un mod decepționant ideii unui embargo UE împotriva gazului rusesc după declanșarea agresiunii ruse asupra Ucrainei.

Deși la nivel internațional au fost lansate permanent semnale că, în ultimii ani, retorica militaristă a Rusiei față de Ucraina se intensifica, Germania nu a reușit să le decodifice. Analiza menționată mai sus preciza că Berlinul a continuat, în schimb, să urmeze aceeași doctrină în relația cu Rusia, doctrină denumită „Wandel durch Handel” (”Schimbarea prin comerț”).

Oameni de afaceri influenți din Germania s-au hrănit vreme îndelungată cu iluzia că interdependențele economice ruso-germane ar fi suficiente pentru a stopa din start orice planuri rusești de agresiune militară. Rețele influente de politicieni și oameni de afaceri, germani și ruși, au promovat constant proiecte energetice strategice inițiate de Kremlin, în special conducta Nord Stream 2.

În prezent, Nord Stream 2 a devenit ceea ce se numește în sectorul energetic un „activ blocat”, un proiect fără perspective de resuscitare în viitorul apropiat. Ceea ce, pe termen lung, ar fi cea mai bună soluție.

Care ar fi soluțiile pe termen mediu și lung pentru a ne asigura că Europa nu mai trece printr-o astfel de criză? Care ar fi alternativele energetice ale viitorului? Ați menționat ceva despre hidrogen…

Din fericire, Europa a reușit până la urmă să ia măsuri pentru a-și asigura viitorul energetic. Evenimentele din lumea reală au accelerat, în ultimele luni, acest proces. Eforturile privind folosirea energiei regenerabile trebuie să avanseze. Acest aspect include progrese tehnologice care să asigure capacitatea de stocare.

Interconectarea conductelor de gaze intră, în sfârșit, în funcțiune. Dar, unele proiecte au durat mult prea mult pentru a se dezvolta. Acum este nevoie de mai multe interconectări de conducte. Trebuie să ne asigurăm că gazul este direcționat acolo unde este cel mai necesar.

Progresele făcute în domeniul sistemelor nucleare modulare par și ele promițătoare. Totodată, aș sugera modernizarea imediată a centralelor pe cărbune.

Trebuie proiectate cât mai multe terminale de recepție a gazului natural lichefiat (liquefied natural gas – LNG). Sursele de gaze din Qatar și din estul Mediteranei pot ajuta pe termen mediu și lung.

Deși Europa a beneficiat recent de gaz natural lichefiat din Statele Unite, ar trebui creată o amplă rețea pentru sursele și traseele de transport ale acestui tip de gaz. Paradoxal, instalațiile de gaz natural lichefiat din Statele Unite au fost inițial destinate să permită importul unui asemenea tip de gaz. Dar, după ce SUA au devenit, în 2018, lider mondial în producția de petrol și gaze, acele instalații au fost reconfigurate, de astă dată pentru export. O adaptare similară poate aduce beneficii și pentru Europa.

Producția extinsă de gaze de șist, în special prin utilizarea forajelor orizontale și direcționale, a fost factorul major pentru această realizare remarcabilă a Statelor Unite ca lider mondial în producția de petrol și gaze. De aceea, tema gazelor de șist a devenit o țintă predilectă în campaniile de dezinformare ale Rusiei.

Privesc cu încredere explorarea zăcămintelor și extracția de gaze din Marea Neagră. Acestea ar putea permite României să devină un contributor semnificativ pe plan intern și regional. Viitorul asigurării securității energetice a Europei va necesita o matrice cuprinzătoare de politici și acțiuni care să cuprindă pe deplin toate tipurile de energie din surse interne și internaționale.

M-ați întrebat de hidrogen. Potențialul de utilizare extinsă a hidrogenului ca tip de energie curată este aproape nelimitat. Pe lângă planurile actuale de dezvoltare a surselor de hidrogen fiabile, un alt factor cheie este infrastructura necesară. Este nevoie de instalații de recepție, dar și de rețele de transport și distribuție în siguranță, acolo unde este posibil. Hidrogenul nu trebuie privit ca o ipoteză sau o idee futuristă, ci mai degrabă ca o parte vitală a soluției.

Credeți că această criză energetică din Occident va avea, în următorii ani, consecințe majore asupra nivelului de trai al cetățenilor europeni?

Trebuie luate toate măsurile posibile pentru a ne asigura că cetățenii europeni își mențin un nivel de trai decent. Pe termen imediat, acțiunile includ maximizarea capacităților de stocare a gazelor înainte de iarna care va veni. Politicile guvernamentale trebuie să servească la protejarea cetățeanului european.

Guvernele europene trebuie să alcătuiască o foaie de parcurs pentru a garanta că impactul crizei energetice va fi cât mai redus. Planul REPower EU constituie piatra de temelie pentru astfel de acțiuni de salvgardare a viitorului energetic al Europei.

De asemenea, Inițiativa celor Trei Mări trebuie să fie privită ca o prioritate. Aceasta este mai importantă ca niciodată, pentru că servește drept model în Europa Centrală și de Est pentru încurajarea eficienței și a inovației, prin investițiile din sectorul privat plasate în domeniul energetic.

În același timp, trebuie ca țările și cetățenii din Uniunea Europeană să adopte, pe cât posibil, practici de economisire a energiei în viața lor de zi cu zi. Dar, repet, menținerea nivelului de trai al cetățenilor europeni ar trebui considerată un obiectiv vital care nu trebuie compromis.