Dacă avem cerere, de ce nu avem ofertă? Avem dependenți de droguri, de ce nu avem clinici de dezintoxicare private sau public-privat ca în Europa? Totuși, și banii aceștia, care pot curge în bugetul de asigurări sociale, în urma consecințelor consumului de droguri, sunt tot bani, purtători de TVA. La două capete, unul te omoară, altul te repară. Pe bani! Investitorul pharma de ce nu simte piața din România?
La prima farmacie de la scara blocului, nu știu cum e la alții, dar eu am doar trei, găsim: teste COVID, teste sarcină, teste ovulație, plasturi antifumat, teste de memorie. Dar nu și teste rapide pentru droguri. S-ar putea să nu avem această problemă, a drogurilor, și atunci s-ar putea să greșesc eu.
Sunt mai multe politici care pot fi abordate în combaterea și limitarea la nivelul rezonabilului a consumului de droguri în România. Însă, din păcate, nici una din ele nu va putea avea efecte imediate. Este nevoie de câțiva ani de zile pentru a obține rezultate. Trebuie să considerăm că aceste programe de informare, educare, prevenție, control al traficului de droguri sunt o investiție, și nu o cheltuială. O investiție pentru o societate normală, care ulterior să funcționeze în parametri normali”, propune Radu Țincu, medic primar la Secția de Terapie Intensivă – Toxicologie a Spitalului de Urgență Floreasca.
Nu trebuie să avem efecte imediat vizibile pentru a putea spera că, la un moment dat, toate aceste politici vor da rezultate și vor duce la scăderea consumului prin conștientizarea riscurilor.
Dar am avea nevoie, potrivit specialiștilor, de:
„De asemenea, e nevoie de rețeaua de medicină școlară, care să poată supraveghea, în școală, tinerii care au anumite tulburări de comportament sau care au anumite stări inexplicabile, anormale și necesită o evaluare medicală. Aici vorbim de screeningul toxicologic și evaluări psihologice care pot să surprindă la tineri anumite modificări de comportament”, este opinia specialistului.
Poate să ridice suspiciuni de consum un elev care:
„Dezvoltarea creierului se finalizează după vârsta de 20-21 de ani, unele părți ale cortexului chiar mai târziu, toate aceste modificări provocate de consumul de droguri, sunt modificări degenerative și nu se mai pot recupera. Neuronii nu se pot divide și astfel să-i înlocuiască pe cei distruși. Mulți din tinerii care consumă în perioada adolescenței au risc mult mai mare ca, în timp, să dezvolte boli psihice la maturitate.
Partea proastă este că, pe termen lung, acest consum de substanțe stimulatoare, mai ales în perioada adolescenței, modifică funcționarea normală a sistemului nervos central:
Modificările degenerative ale creierului, multe dintre ele sunt irecuperabile”, mai spune Radu Țincu.
Medicul mărturisește că, la Anestezie și Terapie Intentivă, a avut pacienți dependenți care au revenit chiar și de șapte-opt ori pe an.
„Recăderea este mare, pentru că, din păcate, România nu are un sistem de reintegrare a acestor tineri, în programe educaționale și programe de suport care să continue tratamentele pe care le începem în spital. Pacienții care sunt tratați în spitalul de psihiatrie, sunt redați societății și nu sunt incluși în programe de reabilitare care să permită psihoterapie, tratamente psihiatrice, și de aceea recăderea este foarte mare. Partea proastă este că mulți dintre ei ajung cu intoxicații acute chiar la o zi-două după externarea din spitalul de psihiatrie.
Asta impune ca statul să dezvolte programe eficiente și coerente de reabilitare”, subliniază medicul.
Iată ce ar presupune o abordare responsabilă, în viziunea specialistului:
“Industria drogurilor este identică cu cea a alimentelor de proastă calitate, a alcoolului contrafăcut, a tuturor suplimentelor sintetice. Efectele drogurilor sintetice, ieftine în comparație cu cele naturale – cocaina, hașișul, marijuana, opiul – sunt devastatoare.
Pe piață apar constant droguri ieftine de sinteză cu efecte mult mai severe asupra stării de sănătate:
Asta nu înseamnă că drogurile naturale nu au același efect devastator în timp. Însă intensitatea drogurilor sintetice este mult mai mare”, explică Radu Țincu.
Specialistul afirmă că sunt foarte multe etnobotanice, peste 200 de substanțe „omologate” – amfetaminele, metamfetaminele, canabinoizii sintetici etc.
„Toate aceste substanțe provoacă o dependență foarte mare. Producătorii de droguri au încercat și încearcă o diversificare foarte amplă pentru a putea să iasă din lista de substanțe interzise, la fel ca în cazurile de dopaj din sport. Astfel, apar foarte frecvent noi substanțe.
Este o tehnică simplă și eficace a producătorilor de droguri, se modifică structura substanței, iar pentru o vreme, aceasta nu se regăsește pe lista neagră. Până la reactualizarea acesteia, ele pot fi vândute legal, fără nici un risc, chiar și pe internet. Și tot așa!”, atrage atenția medicul ATI.
Sunt trei mari categorii de droguri, explică specialistul:
Drogurile care inhibă sistemul nervos central – cele care produc stare de letargie, de somnolență, care diminuează capacitatea de răspuns, de a percepe realitatea. Acestea acționează asuprea neuro-transmițătorilor inhibitori din creier – opioidele, substanțele sedativ-hipnotice, medicamentele, fie de uz psihiatric sau neurologic, alcoolul.
Cele stimulatoare ale sistemului nervos central, care sunt și mai frecvente – cele care produc o activare a creierului – cocaina, amfetaminele, metamfetaminele, canabis/marijuana, așa-zisele etnobotanice.
Halucinogenele – ciupercile halucinogene, sau derivații sintetici – LSD – acestea sunt capabile să inducă halucinații, alterări ale percepției asupra realității.
O altă clasificare a drogurilor este reprezentată de drogurile naturale – heroina, morfina. Din aceste droguri derivă droguri de sinteză, din care succed o serie de medicamente sau anestezice.
”Orice substanță poate fi mortală, indiferent de tipul substanței, dacă este asimilată într-o doză suficient de mare. Astfel, decesul poate să apară și în cazul consumului excesiv de droguri așa-zise ușoare.
Dar combinația dintre droguri poate să determine efecte toxice mult mai intense, fie printr-o potențare reciprocă, adică ambele substanțe acționează în același sens, și atunci riscul de toxicitate este unul foarte mare.
Fie substanțele combinate pot acționa divergent și atunci se produce la nivelul creierului o desincronizare, o dezechilibrare celor două balanțe, cea excitatoare și cea inhibatoare. În acest caz:
Numărul internărilor la ATI este mai mare în weekend și în timpul verii, iar multe vin din zona litoralului. Festivalurile sunt de asemenea vârf de trafic la ATI.
„La ultimul festival din vară din București – SAGA – am avut spitalizări multiple și un deces. Sunt creșteri semnificative în timpul perioadelor vară și weekend. Numărul internărilor de la an la an este în creștere. Dar ce a scăzut, din nefericire, este vârsta de consum. Am avut pacienți și de 13 ani, care au venit la spital aduși de părinți, unii dintre ei cu anumite complicații, în special în urma consumului de amfetatime, metamfetamine, LSD. Copii care aveau stări de agitație, insomnie, nu mâncau de câteva zile. A trebuit să fie evaluați și inițiat un tratament care să liniștească această furtună.
Mulți pacienți au avut tulburări psihice induse de aceste medicamente. Au trebuit internați la psihiatrie, cei mici, la «Grigore Alexandrescu», pentru a putea să tratăm halucinațiile și delirul pe care aceste medicamente le-au indus”, încheie Radu Țincu, conferențiar universitar, medic primar ATI.
În clinicile de recuperare a toxicomanilor din Spania, cel puțin, nu se poate vorbi de un protocol anume.
Fiecare caz este unic, abordarea psihoterapeuților este unică”, ne spune Marilena Wiesler, psiholog clinician la Clinicile Servivo și CITA – Barcelona.
“Sunt cazuri cutremurătoare și cazuri mai ușoare, să le spunem, sunt pacienți din toate categoriile sociale, de toate vârstele, de la 18 la 70 de ani. Fiecare are povestea lui, motivele lui”, explică psihologul.
Marilena Wiesler recunoaște că dezintoxicarea este și o afacere extrem de profitabilă, dar indispensabilă societății, în ansamblu.
„Un singur lucru este comun în toate cazurile, un toxicoman are nevoie de două lucruri pentru a fi recuperat – o voință de fier și un suport necondiționat din partea specialiștilor, a societății și, mai ales a familiei și prietenilor. Evident, sunt cazuri de recurență, nu toți pot trece pragul, dar procentul învingătorilor este mai mare decât cel al învinșilor.
Evident, serviciile oferite, cel puțin de clinicile la care lucrez, sunt incomparabile cu cele din România, din ce știu eu de la colegii din țară cu care mai colaborez.
Clinicile, ca să-ți faci o idee, seamănă cu o tabără, dacă excluzi motivele care-i aduc pe clienți aici – terenuri sportive și săli de sport, terase, bibliotecă, piscină… Sunt zeci de terapii, de la muzică la bricolaj, n-ai tu spațiu editorial să ți le enumăr pe toate. Costurile de tratament și cazare, să-i spunem, sunt pe măsură.
Banii vin din mai multe surse, majoritatea vin din zona privată și din ce poate acoperi pacientul și familia lui. Foarte important, sunt donații de la mărunțiș din toată inima – zeci de euro, la consistent – mii de euro, până la la fabulos – sute de mii de euro, care vin de la familii care au pierdut pe cineva drag din cauza drogurilor, copii de multe ori. Asta înseamnă coeziune socială, să înțelegi ceva din tragedie și să faci ce poți să o eviți pe cea viitoare, a unui necunoscut vulnerabil.
Altfel, dacă trecem peste scopul uman, social, dezintoxicarea este o afacere privată extrem de profitabilă. Ca psihoterapeut, mi-e greu s-o văd așa, dar acesta este adevărul. Dar această afacere este indispensabilă pentru întreaga societate în ansamblu”, încheie Marilena Wiesler.
CITEȘTE ȘI: