DECIZIE-BOMBĂ în dosarul Roșia Montană. România CÂȘTIGĂ procesul cu Gabriel Resources. Cum s-a ajuns la judecată

Tribunalul de Arbitraj din Washington a luat decizia finală – vineri, 8 martie 2024 – în procesul „Roșia Montană”. România CÂȘTIGĂ procesul intentat de Gabriel Resources Ltd., după ce compania care deține pachetul majoritar de acțiuni, de 80,6858%, la compania Roșia Montană Gold Corporation (RMGC) s-a considerat prejudiciată de statul român prin refuzul de a autoriza proiectul minier.

Tribunalul de Arbitraj – Centrul Internațional pentru Soluționarea Disputelor privind Investițiile Bancii Mondiale (ICSID) – va face public documentul în termen de 20 de zile, potrivit regulamentului.

Potrivit surselor Gândul, decizia Tribunalului de Arbitraj din Washington are peste 400 de pagini.

„Respinge cererile reclamanților”

”Din motivele menționate, Tribunalul de Arbitraj decide următoarele:

1. Respinge în unanimitate obiecțiile părții reclamate referitoare la jurisdicția Tribunalului și la admisibilitatea reclamațiilor.
2. Prin vot majoritar:

a. Respinge cererile reclamanților în virtutea Tratatului bilateral de investiții (BIT) Canada-România și în virtutea Tratatului bilateral de investiții (BIT) Marea Britanie-România.

b. Ordonă ca reclamanții să ramburseze părții reclamate costurile procedurilor de arbitraj în valoare de 1.437.574,01 dolari, plus dobânzi simple la o rată fără riscuri reprezentând rata dobânzii unui titlu pe trei luni al Trezoreriei SUA, începând de la data actualei decizii până la rambursarea totală.

c. Le ordonă reclamanților să ramburseze părții reclamate o fracțiune a costurilor legale în valoare de 1.154.774,34 de euro, 30.284.053,32 lei și 928.641,70 de dolari americani, cu o dobândă simplă, reprezentând rata dobânzii unui titlu pe trei luni al Trezoreriei SUA, începând de la data actualei decizii până la rambursarea totală.

d. respinge toate celelalte reclamații formulate de părți”, a decis Tribunalul de Arbitraj din Washington.

Procedura de arbitraj a fost inițiată de Gabriel Resources în data de 21 iulie 2015  și declarată închisă de tribunalul arbitral – Centrul Internațional pentru Soluționarea Disputelor privind Investițiile Bancii Mondiale (ICSID) – pe 14 septembrie 2023.

• Arbitrajul a fost inițiat de Gabriel Resources în baza  tratatelor bilaterale de investiții Canada-România și Regatul Unit-România, după ce compania canadiană s-a considerat prejudiciată de statul român prin refuzul de a autoriza proiectul minier Roșia Montană.
• Gabriel Resources Ltd. Canada deține pachetul majoritar de acțiuni, de 80,6858% la compania Roșia Montană Gold Corporation (RMGC), înfiinţată în anul 1997, în judeţul Alba, restul fiind controlat de statul român, prin Minvest Roșia Montană.

Dar cum s-a ajuns la acest proces în care compania canadiană ar fi dorit ca România să plătească daune de miliarde de dolari?

Gândul prezintă, punctual, seria de pași negativi care au fost înregistrați, de-a lungul timpului, în speța „Roșia Montană”, dar și etapele care au dus România și Gabriel Resources Ltd. în fața Tribunalului de Arbitraj de la Washington.

Ungaria, adversar constant al exploatării resurselor de la Roșia Montană

În ultimii 15 ani, guvernul maghiar a avut o poziție tranșantă în ceea ce privește subiectul ”Roșia Montană”, interesul țării vecine fiind acela ca România să nu exploateze uriașele resurse de aur și argint.

• În anul 2006, ministrul de externe al Ungariei la acea vreme, Kingo Göncz, susținea că un proiect de exploatare a unei mine de aur din România, dacă va fi realizat, va fi dăunător mediului înconjurător, atât pentru România, cât și pentru Ungaria.
• În anul 2010, vicepremierul Ungariei de la acea vreme, Semjén Zsolt, într-o vizită la Alba Iulia, declara că Ungaria ar dori să nu se facă proiectul minier de la Roşia Montană pe motiv că nu există garanţie în privinţa siguranței mediului.
• În anul 2013, guvernul de la Budapesta, sub conducerea tot a lui Viktor Orban, susținea că Roșia Montană aparține patrimoniului Europei Centrale și transmitea autorităților române să respecte atât regulile europene în domeniul minelor de aur, cât și bunurile de mediu și culturale aflate în pericol din cauza proiectului minier.

Mai mult, în mass-media din Ungaria au fost lansate „săgeți” către România și chiar s-a pus problema absurdă că rezervele de aur de la Roșia Montană ar aparține, de fapt, Ungariei.

În anul 2021, într-un articol publicat de Magyar Nemzet – sub titlul sugestiv: „Roșia Montană: Ale cui sunt rezervele de aur?” – s-a vehiculat ideea că uriașele rezerve de aur, dar și cele de argint, ar trebui să rămână „în pământul natal”, respectiv în proprietate Ungariei, cu toate că Roșia Montană se află, firește, pe teritoriul României.

Publicația de la Budapesta a scrisă că speră că „300 tone de aur şi 1.600 tone de argint vor rămâne în pământul natal”.

„De când aparţine Roşia Montana de România? Rezerva de aur a Ungariei este în prezent de 94,5 tone. Prin urmare, să sperăm, cel puțin până când roata morii de aur a istoriei se va întoarce, că cele 300 tone de aur şi 1.600 tone argint vor rămâne în pământul natal, respectiv resursele de platină și molibden pe care le exploatează companiile străine”, nota Magyar Nemzet, făcând apel la „istorie” și reamintind că Transilvania a aparținut Ungariei.

Sabotarea proiectului ”Roșia Montană” de către Ungaria

Interesul strategic al Ungariei față de zăcământul de la Roșia Montană este motivat de puternice considerente de ordin economic și istoric, Ungaria exploatând aproape 900 de ani resursele de aur și argint din Roșia Montană, inclusiv în perioada în care Transilvania a fost încorporată părții maghiare a Imperiului Austro – Ungar (1868 – 1918), până la Marea Unire, când Roșia Montană i-a revenit României.

• În urma Tratatului de la Trianon din 4 iunie 1920, semnat de Puterile Aliate învingătoare în Primul Război Mondial și Ungaria, în calitate de stat succesor al Imperiului Austro-Ungar, statul maghiar și-a pierdut toate resursele de aur și argint aflate pe fostul teritoriu al Ungariei Mari, cel mai mare dintre acestea fiind cel de la Roșia Montană (Verespatak).
• După cel de al Doilea Război Mondial, resursele de aur și argint din Roșia Montană au fost exploatate prin intemediul societății mixte romano-sovietice Sovrom Metale Neferoase (până în 1965), continuată de regimul Ceaușescu până în decembrie 1989. După Revoluție, exploatarea zăcământului de către statul român a fost continuată până în anul 2006, prin intermediul companiei naționale Minvest Deva SA.

La începutul anilor 90’, interesul statului maghiar față de resursa de aur și argint de la Roșia Montană a fost puțin vizibil, motivat de faptul că studiile geologice disponibile indicau o resursă de aur de maximum 30 de tone, asociată cu costuri uriașe de mediu provocate de poluarea provenită din exploatarea istorică a zăcământului.

În anul 1997, statul român a decis exploatarea modernă a zăcământului de la Roșia Montană, intrând în asociere cu investitorul Gabriel Resources și constituind compania de proiect mixtă, Roșia Montană Gold Corporation SA (RMGC). (alte informații AICI)

Opoziția Ungariei – câteva exemple:

Deputatul Florin Roman a îndreptat un deget acuzator către Dacian Cioloș

La sfârșitul lunii februarie a acestui an, deputatul liberal Florin Roman a punctat că acest „scandal” legat de Roșia Montană are rădăcini adânci, iar unul unul dintre principalii vinovați este chiar Dacian Cioloș, fost premier al României.

Florin Roman, potrivit Antena 3, l-a acuzat pe Dacian Cioloș că, pur și simplu, l-ar fi „șantajat” pe Ludovic Orban, atunci când Guvernul Orban a fost instalat

„La pagina 55, în programul de guvernare a guvernului Orban 1, la partea de cultură, punctul 10, apare pregătirea dosarelor pentru înscrierea unora dintre cele mai valoroase bunuri culturale imateriale în lista reprezentativă a patrimoniului cultural imaterial al umanității şi reluarea procesului de includere a Roșiei Montane în patrimoniul UNESCO.

E un document pe care oricine îl caută îl găsește, e public ș.a.m.d. Așa a fost la momentul respectiv. A fost, vă repet, unii au zis linie politică, eu am simțit-o la momentul respectiv ca fiind un om apropiat de deciziile din Partidul Național Liberal, ca o chestiune de șantaj politic”, a spus deputatul Florin Roman.

Acesta a mai declarat că până și reabilitarea clădirilor la Roșia Montană este făcută de firme deținute de „apropiați” ai lui Dacian Cioloș.

”Dacă cineva are curiozitatea să meargă la ora actuală la Roșia Montană… eu trec de două ori pe lună pe la Roșia Montană. Deci singurele lucruri care s-au schimbat în Roșia Montană sunt trei. Unu – că se reabilitează fațadele unor clădiri și toată lumea știe că cei care fac treaba asta sunt apropiați din zona domnului Cioloș, pentru că sunt puține firme care pot face reabilitare pentru așa ceva si mai mult de atât și-au băgat în programul de guvernare, atenție, în următorul program de guvernare n-au mai vrut doar Roșia Montană în UNESCO.

Au mai spus un lucru – continuarea finanțării restaurării obiectivelor din lista monumentelor istorice (…).Toate firmele, așa vorbesc localnicii și toată lumea vorbește așa în zonă, toate aceste firme sunt apropiate de fostul prim-ministru Dacian Cioloș și au legătură cu acea zonă la care se face referire. (…)

A scăzut populația cu 800 de locuitori, asta a fost. Şi acolo este singurul primar din România care are nevoie de doi ani de un aviz de la Ministerul Culturii să facă ce face orice alt primar în România, adică o lucrare de apă sau de drum. E singurul primar care așteaptă doi ani de zile după includerea în patrimoniul UNESCO”, a declarat Florin Roman, potrivit sursei citate.

Marcel Ciolacu: „Toată lumea aștepta ca domnul Cioloș să ia ficusul să plece acasă”

În cazul Roșia Montană, premierul Marcel Ciolacu a explicat cum a apărut această mișcare și în ce s-a metamorfozat, în cele din urmă.

„Acea manifestare Uniți Salvăm Roșia Montană, într-o lună de zile s-a transformat în Piața Victoriei, în Uniți Salvăm România. În USR.

Unde era lider domnul Cioloș. Domnul Cioloș, când Sorin Grindeanu depunea jurământul la Cotroceni, toată lumea aștepta ca domnul Cioloș să ia ficusul să plece acasă.

Nu, domnul Cioloș, cu ministrul Culturii, trimitea Roșia Montană să intre în UNESCO.

Eu am promis că după decizie o să pun la dispoziție toate documentele din Guvernul României – pentru că sunt mulți miniștri care au insistat. Când Viorica Dăncilă a amânat cu trei ani de zile, a venit domnul Orban și a considerat că trebuie imediat. Au mai întrebat o dată oamenii: sunteți siguri? Cineva va trebui să ne spună de ce a fost insistența asta. Ce ascundeți cu privire la această decizie?”, a explicat premierul Marcel Ciolacu în data de 4 martie 2024.

Social-democrații au adus acuzații grave la adresa lui Dacian Cioloș, Ludovic Orban și Florin Cîțu

În același context și în perspectiva unor despăgubiri uriașe pe care ar trebui să le plătească România, PSD a transmis un comunicat în care l-a acuzat pe Dacian Cioloș de „subminarea economiei națonale”.

„PSD afirmă categoric că fostul premier Dacian Cioloş este principalul vinovat pentru situaţia critică în care se află România în litigiul cu firma care deţine dreptul de exploatare minieră la Roşia Montană. Cetăţenii români trebuie să ştie acest lucru!

Indiferent de decizia pe care o va comunica instanţa internaţională până la 10 februarie 2024, este evident că atunci când a aprobat depunerea cererii de includere în patrimoniul universal UNESCO a perimetrului de la Roşia Montană, Dacian Cioloş a ştiut că va afecta interesele României în litigiul deja deschis cu deţinătorul dreptului de exploatare”, a transmis PSD prin intermediul unui comunicat.

Sub acest aspect, Dacian Cioloş se face vinovat de subminarea economiei naţionale şi se descalifică definitiv pentru orice funcţie de demnitate publică. Cioloş nu mai poate cere votul cetăţenilor pe care i-ar putea condamna, prin deciziile sale, la plata unor prejudicii uriaşe!

La fel de vinovat este şi premierul Orban care a dispus reluarea procedurii de înscriere în Patrimoniul UNESCO, după ce Guvernul PSD solicitase întreruperea procedurii până la soluţionarea litigiului.

De asemenea, o mare parte din răspundere revine USR care s-a lansat în politică pe acest subiect, iar ulterior, prin miniştrii săi din Guvernul Cîţu, s-a opus cu vehemenţă retragerii dosarului de la UNESCO, deşi ministrul Finanţelor de atunci a atras atenţia că România riscă să plătească daune uriaşe cuprinse între 0,5 şi 3,5 miliarde de dolari”, au mai transmis reprezentanții PSD.

„Războiul” declanșat de Nicușor Dan împotriva proiectului „Roșia Montană”

Nicușor Dan, actualul primar general al Capitalei, a fost unul dintre adversarii permamenți ai proiectului minier Roșia Montană, luptându-se nu numai pentru a-și crea capital de imagine, dar și pentru a crea, în subsidiar, Uniunea Salvați România pe așa-zisa fundație a „salvării mediului”.

Gândul a prezentat, de altfel, în exclusivitate, o CRONOLOGIE DEVASTATOARE a implicării lui Nicușor Dan în lupta împotriva proiectului Roșia Montană, toate mutările sale deservind scopul final, îndeplinit prin crearea USR, prin accederea în Parlamentul României și prin preluarea funcției de primar general al Capitalei.

Nicușor Dan, prin Asociația Salvați Bucurestiul – pe care a fondat-o și a condus-o – s-a implicat în mai multe litigii contra proiectului Roșia Montană:

• Între 2011 – 2022 – litigiu anulare Certificat de descărcare arheologică 9/2011
• Între 2012 – 2014 – litigiu suspendare Certificat de descărcare arheologică 9/2011
• Între 2013 – 2016 – litigiu privind anulare Certificat de Urbanism 47/2013
• Între 2014 – 2015 – două litigii legate de rectificarea Listei Monumentelor Istorice, care conținea prevederi neclare privind Roșia Montană și care include imobile pentru care nu s a emis în prealabil un ordin de clasare ca monument istoric
• Între 2014 – 2015 – litigiu privind suspendare aviz de mediu la Planul Urbanistiz Zonal (PUZ) Zona Industrială Roșia Montană
• Între 2014 – 2016 – litigiu privind anularea avizului de mediu la PUZ Zona Industrială Roșia Montană
• Între 2014 – 2016 – litigiu privind anularea hotărârilor de consiliu local din 2002, care aprobau PUG și PUZ Roșia Montană.

Nicușor Dan nu a acționat singur în acest scenariu. A mobilizat în jurul lui diverse persoane și entități cu interese comune, care au acționat în paralel cu Nicușor. Acest lucru s-a întâmplat, pe de o parte, pentru a acționa pe mai multe planuri, iar pe de altă parte pentru a da impresia unei comunități multmai mari decât era ea de fapt. (toate detaliile uluitoare AICI)

Istoricul proiectului Roșia Montana

1996 este anul în care compania Gabriel Resources, listată la Bursa din Toronto, Canada îşi manifestă interesul de a continua exploatarea minieră în zonă. Un an mai târziu, este creată compania cu capital mixt EURO GOLD RESOURCES S.A. , în care acţionarii principali sunt Gabriel Resources şi compania minieră de stat Minvest Roșia Montană S.A.. Compania și-a schimbat numele, în anul 2000, compania, în Roşia Montană Gold Corporation (RMGC)

RMGC obţine licenţa de concesiune pentru exploatarea minereurilor de aur şi argint din perimetrul Roşia Montană, în anul 1999 de la Guvernul Radu Vasile și a fost avizată de prim-ministru și de ministrul Industriilor de la acea vreme, Radu Berceanu.

„Compania a primit o licenţă de exploatare din partea Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale, care a fost aprobată prin Hotărâre de Guvern de premierul Radu Vasile. Radu Berceanu era ministrul Industriilor”, spunea Cecilia Szentesy, directorul de proiectare al RMGC, în 2013.

În iulie 2011, Direcţia Judeţeană pentru Cultură Alba a emis certificatul de descărcare de sarcină arheologică pentru o parte din masivul Cârnic, după aprobarea raportului de cercetare arheologică preventivă „Masivul Cârnic, Roşia Montană, România – proiectul minier Roşia Montană”

Compania Gabriel Resources identifică primul act de expropriere în august 2011. La acea dată, era în desfășurare procedura de emitere a acordului sau autorizației de mediu pentru proiect, de către Ministerul Mediului, condus de László Borbély, în Cabinetul Emil Boc.

La finalul luni august, ministrul Borbély punea condiții companiei canadiene. „Avizăm Roşia Montană, dacă se respectă practicile privind mineritul”. Borbély a afirmat chiar că România ar putea negocia un contract mai avantajos cu RMGC.

Am cerut SC Roşia Montană Gold Corporation să respecte două condiţii importante: să reducã procentul de cianură până la un nivel care să nu mai fie poluant pentru natură, aşa cum se întâmplă şi în Suedia, şi să dea banii pentru renaturare, în primii ani de exploatare. Celelalte aspecte referitoare la partea economică a contractului nu se află în responsabilitatea Ministerului Mediului şi Pădurilor, ci a Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, a spunea ministrul Mediului.

În schimb, șeful statului de la acea vreme, Traian Băsescu, a susținut constant proiectul Roșia Montană.

În vara lui 2011, Băsescu merge în vizită la Rosia Montana și afirmă că „chiar crede în acest proiect”, subliniind ca a venit timpul ca Romania sa isi exploateze aurul, cuprul, argintul cu mijloace tehnologice moderne.

Un alt ministru al guvernului Boc, tot de la UDMR, își exprImă suspicinile. Kelemen Hunor, ministru al Culturii, anunță că nu va continua să autorizeze proiectul până când nu va fi „clarificat” nivelul de participare a statului în RMGC.

Tot la finalul anului, ministrul Borbély renunță la problemele pe care le are cu nivelul de cianură și declară că ar bea apă din acel lac de acumulare.

Dacă aceste prevederi vor fi respectate, dacă respectă această procedură care înseamnă, vă repet, cea mai modernă instalaţie din Europa, atunci da”, a răspuns ministrul Mediului, întrebat dacă va bea apă din acel lac de acumulare.

Traseul procedurii de la ICSID

Valoarea despăgubirilor solicitate de companiile Gabriel Resources Ltd. şi Gabriel Resources (Jersey) în dosarul arbitral internaţional deschis împotriva României în urma opririi proiectului minier aurifer de la Roşia Montană a ajuns la aproximativ 6,7 miliarde de dolari, după actualizări alte dobânzilor, față de momentul la care compania a dechis procedura litigioasă la  de arbitral la Centrului Internaţional pentru Reglementarea Diferendelor Relative la Investiţii (ICSID), potrivit unui răspuns transmis de Guvern, pe baza datelor furnizate de Ministerul Finanţelor.

Valoarea totală actualizată a despăgubirilor solicitate de Gabriel Resources Ltd. şi Gabriel Resources (Jersey), a fost, la nivelul anului 2024, de aproximativ 6,7 miliarde USD, a informat Guvernul pe 22 februarie, ca răpuns la solicitarea Agerpres.

Curţea de Arbitraj Internaţionale a Centrului Internaţional pentru Reglementarea Diferendelor Relative la Investiţii (ICSID) de la Washington – entitatea care a fost chemată să arbitreze diferendul de miliarde de dolari dintre canadienii de la Gabriel Resources, acționarul majoritar al Roșia Montană Gold Corporation (RMGC), care dezvoltă proiectul minier aurifer cu același nume din Munții Apuseni, și statul român – poate să dea o decizie finală până cel târziu pe 12 martie, conform documentelor oficiale.

Într-un răspuns la solicitarea Gândul, de vineri, 9 februarie, reprezentanții Secretariatului ICSID din capitala SUA au transmis că nu poate fi anunțată data publicării deciziei în procedura care durează de peste opt ani înainte ca membrii comisiei să ia o decizie, aceasta urmând să fie disponibile pe site-ul ICSID.

• Procedura de arbitraj a fost inițiată de Gabriel Resources pe 21 iulie 2015  și declarată închisă de tribunal pe 14 septembrie 2023, arată înregistrările oficiale.
• Astfel, din moment ce reglementările ICSID prevăd că tribunalul trebuie să emită decizia finală către părți în termen de 120 de zile de la închiderea procedurii, ceea ce ar însemna data de 29 decembrie, dacă sunt data ar fi urmat să fie în 12 ianuarie, luând în calcul zilele lucrătoare.
• Totuși, instanța poate prelungi cu 60 de zile a perioadei în care să ia și să redacteze decizia finală, posibilitate la care a făcut apel, așa cum arată informările publice.
• În cazul Roșia Montană, tribunalul a anunțat recent părțile că va face uz de acest termen suplimentar de 60 de zile, astfel că decizia va fi emisă în orice zi până cel târziu pe 12 martie 2024.
• În cazul Roșia Montană, Gabriel Resources a transmis, pe 20 decembrie, că tribunalul a anunțat recent părțile că va face uz de acest termen suplimentar de 60 de zile, astfel că decizia va fi emisă cel târziu pe 12 martie 2024  sau înainte de această dată.

Și Ministerul Finanțelor Publice a răspuns la solicitarea Gândul, pe 19 februarie, că nu i s-a comunicat o dată oficială pentru anunțarea deciziei.

„Referitor la solicitarea dumneavoastră, în contextul dosarului arbitral internațional nr.ARB/15/31 de pe rolul  Curții de Arbitraj Internaționale a Centrului Internațional pentru Reglementarea Diferendelor Relative la Investiții, în care părţi sunt Gabriel Resources Ltd. şi Gabriel Resources (Jersey), pe de o parte, şi România, pe de altă parte, vă informăm că, în data de 19 septembrie 2023, tribunalul arbitral a comunicat părților că declară închisă procedura, nefiind indicat un termen aproximativ pentru emiterea hotărârii arbitrale”, au transmis oficialii Ministerului Finanțelor.

Cum a fost calculat prejudiciul

Arbitrajul a fost inițiat de Gabriel Resources în baza  tratatelor bilaterale de investiții Canada-România și Regatul Unit-România, după ce s-a considera prejudiciat de statul român prin refuzul de a autoriza proiectul minier.

Gabriel Resources Ltd. Canada deține pachetul majoritar de acțiuni, de 80,6858% la compania Roșia Montană Gold Corporation (RMGC), înfiinţată în anul 1997, în judeţul Alba, restul fiind controlat de statul român, prin Minvest Roșia Montană.

„RMGC urmează să dezvolte cea mai modernă mină din România, la Roşia Montană, aducând beneficii importante economiei româneşti. În calitatea sa de mină model, Proiectul Roşia Montană va stabili un nou standard pentru mineritul aurifer responsabil, atât la nivelul Uniunii Europene, cât şi la nivel mondial. Valoarea totală a investiţiei în dezvoltarea proiectului minier este estimată la 1,7 miliarde de dolari”, se arată pe site-ul companiei, cotată la Bursa din Toronto (simbol GBU).

„Pornind de la un preț al aurului de 1.200 de dolari / uncie, proiectul minier de la Roşia Montană poate aduce peste 5 miliarde de dolari în economia României, din care 2,3 miliarde USD ca venituri ale statului din taxe și impozite și 2,9 miliarde USD ca încasări ale furnizorilor și angajaților români. În total, proiectul ar aduce României beneficii directe şi indirecte de 24 miliarde USD și ar reprezenta una dintre cele mai mari investiţii străine din România. În plus, proiectul prevede o garanție de mediu de 146 milioane USD și investiții semnificative pentru patrimoniul din Roșia Montană. Mina de la Roșia Montană poate genera mii de locuri de muncă, respectând legislaţia de mediu din România şi Uniunea Europeană și aplicând cea mai modernă tehnologie disponibilă”, susținea compania într-un comunicat de acum aproape 10 ani.

• Pe scurt, RMGC a cerut compesanții pentru acțiunile și inacțiunile statului pentru avizarea proiectului. În memoriul de peste 400 de pagini, depus la ICSID în iunie 2017, canadienii explică tot raționamentul din spatele pretențiilor care, acum aproimativ șapte ani, erau de peste 4 miliarde de dolari.
• Mai precis, RMGC face referire la declarațiile premierului Emil Boc din 1 august 2011 și solicita să fie despăgubită confomr valorii de piață din ziua precendentă, 29 iunie, numită „data evaluării”, când valoarea unei acțiuni era aproape de valoarea-record pe bursa de la Toronto, plus dobânzi.

„În acest caz, România a expropriat investițiile Gabriel Resources printr-o serie de acțiuni desfășurate în timp. Aceste acțiuni au început, așa cum am anunțat, pe 1 august 2011, când prim-ministrul (Emil Boc – n.r.), președintele (Traian Băsescu – n.r.), ministrul Culturii (Kelemen Hunor – n.r.) și ministrul Mediului (Laszlo Borbely – n.r.) au făcut declarații publice prin care au comunicat decizia Guvernului de a nu permite continuarea proiectului pe baza acordurilor deținute de Gabriel Resources și RMGC la acea dată și de a solicita ca termenii proiectului și acordurile semnate de stat cu privire la RMGC să fie renegociate, pentru a crește beneficiile financiare ale statului. Seria de acte și omisiuni care a urmat atunci și de-a lungul timpului a culminat cu o expropriere, care a debutat sigur, așa cum se vede limpede în retrospectivă, în august 2011, ceea ce indică că, pentru respectarea legii și a tratatelor de protejare reciprocă a investițiilor semnate de România cu Canada și Marea Britanie, lui Gabriel Resources ar fi trebuit să i se ofere compensații în sumă egală cu valoarea de piață a investițiilor sale din ziua imediat precedentă, respectiv de pe 29 iulie 2011”, se arată în memoriul RMGC din 2017.

„Nu s-au oferit compensații în această sumă – nu s-au oferit de altfel nici un fel de compensații – asta pe lângă enormele pierderi provocate Gabriel Resources prin confiscarea investițiilor sale. Nu numai că lui Gabriel Resources nu I s-au oferit nici un fel de compensații, nici măcar nu s-a recunoscut formal că i se datoreaza vreo compensație, cu excepția declarațiilor publice ale premierului Ponta care a arătat că proiectul îndeplinea toate condițiile pentru a fi autorizat și că ar avea dreptul la compensații de miliarde dacă va fi respins. Mai mult, ca urmare a exproprierii investițiilor Gabriel Resources de către stat, fără nici un fel de compensații, statul s-a îmbogățit substanțial și pe nedrept, din moment ce beneficiază de roadele investițiilor foarte consistente ale Gabriel Resources”, a susținut RMGC.

Astfel, calcule invocate în documentul de acum aproape șapte ani arătau că Gabriel Resources a suferit o pagubă de 3,286 miliarde de dolari, care, cu dobânzi, ar fi ajuns la 4,377 miliarde de dolari, la momentul 30 iunie 2017.

Într-un document ulterior, canadienii au transmis ICSID că ar accepta și aproximativ un sfert din despăgubirile cerute inițial, mai exact doar cu recuperarea investițiilor sale efective, estimate la 760 milioane dolari, plus dobânzi, în anumite condiții.

Argumentele Guvernului

Conform documentului publicat pe 22 februarie de Agerpres, Guvernul a prezentat şi un scurt istoric al litigiului dintre Gabriel Resources şi România, în speţa privind aşa-numitului „proiect minier aurifer de la Roşia Montană” și a menţionat că eventualele căi de atac la care ar putea face apel autorităţile române în acest caz se regăsesc în „Convenţia pentru reglementarea diferendelor relative la investiţii între state şi persoane ale altor state, încheiată la Washington la 18 martie 1965, ratificată prin Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr.62/1975”.

„Acţiunea arbitrală internaţională a fost iniţiată în anul 2015 împotriva României de către doi investitori străini, respectiv Gabriel Resources Ltd. şi Gabriel Resources (Jersey), şi a fost întemeiată pe Acordurile cu privire la promovarea şi garantarea reciprocă a investiţiilor încheiate de România cu Guvernul Canadei (ratificat prin Legea nr.356/2009) şi Guvernul Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord (ratificat prin Legea nr.109/1995). Aceasta a primit numărul ARB/15/31. Pe această cale, reclamanţii au solicitat tribunalului arbitral internaţional să constate că România a încălcat tratamentul just şi echitabil şi deplina protecţie şi securitate a investiţiei Gabriel Resources Ltd. şi Gabriel Resources (Jersey), drepturi protejate de cele două acorduri internaţionale de protecţie a investiţiilor. Valoarea totală actualizată a despăgubirilor solicitate a fost, la nivelul anului 2024, de aproximativ 6,7 miliarde USD”, informează Guvernul.

• Reprezentarea României în faţa Curţii de Arbitraj Internaţionale a fost realizată de către Ministerul Finanţelor, în conformitate cu dispoziţiile OUG nr.126/2005.
• Reprezentarea juridică a României în acest dosar a fost asigurată de consorţiul format din societăţile de avocatură Lalive Avocats (Elveţia) şi SCA Leaua, Damcali, Deaconu, Păunescu (România). Tribunalul arbitral a fost constituit din trei membri cu experienţă internaţională, respectiv un elveţian, un argentinian şi un australiano-elveţian.
• Executivul precizează că, în cursul susţinerilor detaliate a acţiunii arbitrale, reclamanţii au afirmat că „acest diferend a fost determinat de modul de implementare a aşa-numitului Proiect minier aurifer de la Roşia Montană”.

Guvernul prezintă succint şi susţinerile de fapt generale pe care reclamanţii le-au invocat în acest dosar.

„Guvernul a inclus în mod necorespunzător şi apoi a menţinut o zonă a proiectului minier aurifer de la Roşia Montană pe o Listă a Monumentelor Istorice începând cu anul 2010. Organismul competent român (Comisia de specialitate constituită în cadrul Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor) nu a emis o recomandare cu privire la evaluarea impactului Proiectului minier aurifer de la Roşia Montană asupra mediului timp de aproximativ nouă ani (2006-2015). Ulterior, s-a susţinut că nici până în prezent nu este emis un astfel de acord de mediu”, se arată în document.

Conform Executivului, reclamanţii au susţinut şi că, în anul 2013, „Parlamentul a iniţiat o lege care nu era necesară şi, ulterior, a respins proiectul de lege care ar fi permis implementarea Proiectului minier aurifer de la Roşia Montană”.

„În privinţa listării zonei Roşia Montană în Patrimoniul Mondial UNESCO, s-a susţinut că: nominalizarea şi Listarea UNESCO a făcut implementarea proiectului minier imposibilă din punct de vedere legal, deoarece, din punct de vedere al legislaţiei române, planurile de urbanism trebuie să prioritizeze protejarea moştenirii culturale în dauna drepturilor miniere şi trebuie să reflecte ‘măsurile de protecţie speciale’ care se aplică monumentelor istorice care fac obiectul Listării UNESCO; nominalizarea şi Listarea UNESCO este fundamentată pe moştenirea culturală a zonei (evaluată ca peisaj) şi, prin urmare, peisajul trebuie să fie subiectul unui plan de urbanism care să conţină măsuri speciale de protecţie a lui (o noţiune care este incompatibilă cu implementarea proiectului minier); planurile de urbanism în cauză trebuie să prioritizeze protejarea moştenirii culturale în dauna drepturilor miniere şi, prin urmare, este imposibil pentru aceştia să obţină autorizaţia de construire pentru proiectul minier; întrucât subiectul moştenirii culturale este ‘Peisajul minier Roşia Montană’, în conformitate cu Convenţia UNESCO, România şi-a asumat obligaţii care sunt incompatibile cu a permite ulterior implementarea proiectului minier; deşi UNESCO a recomandat în anul 2018 ca România să îşi restrângă nominalizarea la lucrările miniere din perioada romană şi site-urile arheologice aferente (observând că proprietatea în sine nu constituie peisaj cultural), România nu a urmat această recomandare- care ar fi putut fi compatibilă cu Proiectul minier- şi a menţinut nominalizarea cu titlul ‘Peisajul minier Roşia Montană’ tocmai pentru că Listarea UNESCO a fost mereu dorită în scopul de a nu permite ulterior implementarea proiectului minier; faptul că „Peisajul minier Roşia Montană” a fost simultan înscris şi pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO în pericol „până la îndepărtarea pericolelor asupra integrităţii sale datorate unor posibile activităţi extractive miniere” demonstrează şi mai mult că a permite ulterior implementarea proiectului minier ar fi incompatibilă cu Listarea UNESCO”, se arată în răspunsul pentru Agerpres.

Guvernul precizează că în apărările sale scrise România a respins acuzaţiile reclamanţilor privind încălcarea acordurilor internaţionale (…) şi a prezentat tribunalului arbitral argumentaţia sa privind culpa proprie a reclamanţilor pentru faptul că nu au reuşit să obţină avizele prevăzute de legislaţia naţională pentru construirea facilităţilor necesare exploatării miniere din localitatea Roşia Montană şi pentru exploatarea minieră propriu-zisă.

România a mai arătat că reclamanţii sunt „singurii responsabili” pentru starea în care se găsesc astăzi, deoarece „nu au reuşit să obţină nici măcar licenţa socială pentru exploatarea minieră”.

„Sintagma «licenţă socială» este în mod uzual utilizată în industria minieră pentru a exprima suportul pe care companiile, care doresc să exploateze într-o anumită zonă, trebuie să îl obţină din partea comunităţilor locale şi a altor persoane interesate. Faptul că reclamanţii nu au obţinut licenţa socială şi că aceştia, prin intermediul societăţii române care deţine licenţa de exploatare, au eşuat în obţinerea avizelor necesare pentru implementarea proiectului minier nu poate constitui o culpă a României”, se spune în răspunsul transmis Agerpres.

Totodată, în privinţa listării zonei Roşia Montană în Patrimoniul Mondial UNESCO, pentru a apăra deciziile deja luate de unele autorităţi publice naţionale, avocaţii României au susţinut că „înscrierea la UNESCO nu aduce atingere dreptului investitorilor să solicite obţinerea permiselor necesare pentru realizarea proiectului minier”. De asemenea, s-a invocat şi că „decizia de înscriere nu reprezintă o acţiune a României, ci a UNESCO”.

Cum a fost introdus situl în UNESCO

Dosarul de propunere din partea României în vederea încadrării sitului Roșia Montană (RM) în UNESCO este inițiat în timpul guvernării Dacian Cioloș.

• PSD acuză că demersul nu avea la bază o situație juridică clară și fără a fi identificată exact prin PUG zonă.
• Planul de Urbanism General (PUG) al comunei Roşia Montană, care include şi proiectul minier propus de RMGC era finalizat încă din aprilie 2002, împreună cu Planul de Urbanism Zonal pentru zona industrială Roşia Montană
• ”Pesajul Cultural Minier Roșia Montană” este înscris în Lista indicativă a României pe 16 februarie 2016.

Artizanii au fost, afirmă PSD, ministrii USR, Vlad Alexandrescu, ulterior ajuns Senator USR în Comisia UNESCO și Corina Șuteu, cea care a finalizat Dosarul cu propunerea și a înaintat-o către UNESCO Paris, contrar procedurilor legale care impunea analiză și vot în ședința Guvernului.

Fostul premier Dacian Cioloș, explică faptul că înscrierea în Lista indicativă a României pentru Lista patrimoniului mondial UNESCO se bazează pe decizia luată încă din 2011 de Comisia Națională a Monumentelor Istorice.

Dosarul pentru înscrierea în Patrimoniul Mondial UNESCO este depus pe 4 ianuarie 2017, cu asumarea ministrului Culturii, Corina Șuteu.

4 ianuarie a fost ultima zi de mandat a Guvernului Cioloș și ziua în care noul premier Sorin Grindeanu depunea jurământul.

Dosarul depus de Corina Suteu a fost înregistrat la UNESCO și a intrat pe ordinea de zi cu propunerea de aprobare în cadrul celei de a 42-a sesiuni a Comitetului pentru Patrimoniul Mondial UNESCO de la Bahrein, care s-a desfășurat în perioada 24 iunie-4 iulie 2018.

• Conducerea delegației române a solicitat amânarea unei decizii, invocând litigiul arbitral aflat pe rolul ICSID și solicită ca nicio decizie a Comitetului Patrimoniului Mondial în legătură cu acest dosar să nu fie luată până la soluționarea litigiului arbitral.
• Drept urmare, Comitetul decide întoarcerea dosarului la inițiator. România are posibilitatea de a reintroduce dosarul în timp de 3 ani.

Pe 31 ianuarie 2020, deși România mai avea la dispoziție 1 an pentru a înregistra dosarul, urmare a instrucțiunilor ministrului Culturii Bogdan Gheorghiu, din Cabinetul Orban 1,  Delegația Permanentă a României la UNESCO depune la Centrul Patrimoniului Mondial corespondența semnată de ministrul Gheorghiu, prin care dosarul a fost reintrodus în vederea înscrierii în Patrimoniul Mondial.

• Reintroducerea, înainte de termenul de 3 ani, a constituit cel mai puternic argument pentru Gabriel Resources pentru a demonstra încălcarea obligațiilor asumate de statul Roman, acuză PSD.
• Pe 11 iunie 2021, Ministerul Finanțelor solicit Ministerului Afacerilor Externe susținerea privind amânarea procedurii de înscriere a sitului până la momentul comunicării hotărârii arbitrale a ICSID.
• MAE răspunde că nu are atribuții indicând ca responsabili Ministerul Finanțelor și Ministerul Culturii și precizează că nu se mai poate solicita o nouă amânare.

Ministerul Culturii transmite pe 21 iulie, prin semnătura ministrului Bogdan Gheorghiu, că susține înscrierea ”Peisajului Cultural Minier Roșia Montană” în lista Patrimoniului Mondial, precum și în Lista Patrimoniului Mondial în Pericol.

Ca urmare, pe 27 iulie 2021, Comitetul Patrimoniului Mondial a decis includerea Peisajului Minier al Roșiei Montane în Patrimoniul Mondial, inclusiv în Lista Patrimoniului Mondial în Pericol.

Scandalul politic pe decizia Curții de Arbitraj

După izbucnirea scandalului și în așteptarea verdictului, politicieni cu rang înalt implicați într-un fel sau altul în acest subiect dau vina unii pe alții.

Premierul Marcel Ciolacu l-a indicat vinovat pentru situația în care este România pe fostul șef al Executivului, Dacian Cioloș.

În ziua când Sorin Grindeanu depunea jurământul la Palatul Cotroceni (…) în timp ce primul ministru al României s-a dus să-şi ia mandatul de la preşedintele României, pe ultimele minute de prim-ministru, Dacian Cioloş semna ca Roşia Montană să intre în UNESCO, cu toate că avea de la toate ministerele, de la toţi juriştii, zeci de informări că, dacă va face acest lucru, acela va fi obiectul procesului şi există pericolul ca România să piardă acel proces. Ăsta este adevărul”, a afirmat Ciolacu la Conferinţa Judeţeană a PSD Tulcea, premierul Marcel Ciolacu.

În replică, Dacian Cioloș îl arată cu degetul pe fostul premier Victor Ponta.

Ciolacu și PSD au luat în brațe teza că eventualele prejudicii ar fi din cauza guvernului tehnocrat și a includerii peisajului cultural minier în UNESCO deși numele Ponta apare de 161 de ori în cererea inițială de despăgubiri a Gabriel Resources iar al meu nici măcar odată, a afirmat

Victor Ponta îi răspunde.

Adevărul este ca o minoritate gălăgioasă și bine organizată a dominat o majoritate dezinteresată și atâția președinți și premieri. Acum, când vine nota de plată, tot majoritatea care nu a greșit cu nimic o să plătească; iar cei care strigau cel mai tare ca “Uniți – Salvează Roșia Montana” (cam aceiași care au spus că “Salvează România” și “Salvează Bucureștiul” ) se fac că nu au nicio treabă!

Marcel Ciolacu promite public că românii vor afla tot adevărul, după ce afirmă că nota de plată pentru „toate tâmpeniile altora” vin la el.

 Eu ce vă promit este că o să ne descurcăm și dacă pierdem și dacă câștigăm. E adevărat că dacă o să câștigăm o să ne fie mai ușor. Al doilea lucru pe care îl promit este că veți afla tot adevărul cu documentele și toți românii trebuie să știe acest adevăr, cum sunt ferm convins că vom afla adevărul și în ceea ce privește vaccinurile. O să găsim soluții, vă rog să așteptăm o decizie. Eu sunt prim-ministru. Nu sunt nici magistrat, nici avocat. Vă rog să așteptăm o decizie, a spus Ciolacu, pe 9 februarie.

Și Victor Ponta dorește desecretizarea pentru ca oamenii să știe din cauza cui „o să pierdem miliarde din buget”

Sper să fie desecretizate toate documentele, ca oamenii să știe că din cauza vânzătorului de Dacian Cioloș și a altor sclavi ai lui Soroș, o să pierdem miliarde din Buget (adică din taxele și impozitele romanilor) și nu au cum să spună că nu au știut ce fac, a comunicat Ponta pe Facebook.

Citește și:

EXCLUSIV | Ultimele informații din procesul ”Roșia Montană”. Acțiunile Gabriel Resources cresc pe măsură ce se apropie sentința: ”Băieții deștepți speculează conjunctura”

Fostul premier Viorica Dăncilă dezvăluie ce a făcut CSAT când a avut pe masă dosarul „Roșia Montană”. „L-a aruncat în curtea Guvernului!”