EXCLUSIV | Fenomenul violenței în școli: mai mulți părinți susțin că un elev își terorizează colegii. Conducerea școlii crede că ”nu sunt acte de violență în adevăratul sens”, Inspectoratul vede situația ca pe o ”tendință de șicanare”  

Un copil din trei s-a confruntat cu stări de anxietate și a avut nevoie de consiliere și suport psiho-emoțional, în 2021. În școli, bullying-ul face în continuare victime: trei din zece elevi au fost amenințați cu bătaia sau lovirea, în timp ce unu din patru copii a fost umilit în fața colegilor. O astfel de situație este reclamată și de părinții unor elevi de la Școala nr. 7 din Băneasa. Aceștia susțin că un elev din clasa a VII-a își terorizează colegii prin comportamentul lui agresiv. Conducerea școlii și Inspectoratul Școlar cunosc situația și spun că acționează pentru a ține fenomenul sub control, însă părinții reclamă că nimic nu s-a schimbat în comportamentul agresiv al elevului față de colegii lui.   

Părinții mărturisesc că, până acum, au făcut nenumărate sesizări, în speranța că astfel de acțiuni vor înceta, însă fără sorți de izbândă. Aceștia spun că au ajuns la capătul răbdării, deoarece s-au tot lovit de explicația conducerii școlii că „nu îl poate discrimina pe copilul în cauză”, motiv pentru care au decis să vorbească despre bullying-ul la care sunt supuși copiii lor, sperând ca o altă instituție, cu abilități într-un astfel de caz, va lua atitudine.

”Sunt extrem de multe plângeri ale părinților. Acest copil terorizeză efectiv școala. Cum îi prinde în toalete, le pune urină pe ei  (n.r.- pe copii care învață în școală), este de groază. Măcar Protecția Copilului sau Poliția să ia atitudine, pentru că școala este depășită de situație și ne spune că nu îl poate discrimina”, au povestit, pentru Gândul, unii dintre părinții alarmați de această situație.

„Nu sunt acte de violență în adevăratul sens al cuvântului, dar ne preocupă și pe noi ceea ce se întâmplă”

Sorina Moise, directoarea Școlii nr. 7 din Băneasa, recunoaște că au fost primite astfel de sesizări ale părinților, dar spune că nu poate nominaliza public un copil anume, deoarece regulamentul nu-i permite acest lucru.

”Tot timpul sunt sesizări. Nu pot să vă dau asemenea informații pentru că ele sunt interne. Când avem însă o sesizare, pot să vă spun că se sesizează Consiliul Clasei, care răspunde pentru actele de indisciplină ale elevilor, se fac ședințe, se constată faptele, se sancționează elevul în urma acestor constatări, sigur, dacă este cazul, având în vedere gravitatea faptelor”, a spus Sorina Moise, pentru Gândul.

Directoarea mai spune că în spatele unui tip de comportament se află întotdeauna o nevoie psihologică emoțională a copilului și că școala încearcă, împreună cu părinții, cu ceilalți profesori, cu copiii, dar și cu consilierul școlar să găsească o cale de rezolvare, ori de câte ori se întâmplă astfel de situații.

Pot fi agresiuni verbale, pot fi agresiuni fizice, dar ce vă pot spune sigur este că nu sunt foarte grave. Noi nu avem acte de violență în adevăratul sens al cuvântului, dar lucrul ăsta ne preocupă și pe noi. Și vă spun sincer că există Comisie la nivelul școlii în cadrul căreia au loc discuții, se fac planuri și activități permanente, tocmai pentru conștientizarea acestui fenomen și reducerea unor astfel de fapte”, susține Sorina Moise.

Întrebată de cât timp sunt astfel de situații de bullying între elevi, Sorina Moise spune că aceste probleme sunt cunoscute, dar nu crede că ce se întâmplă la Școala 7 din Băneasa este mai grav decât în alte școli.

”Noi știm care este problema și acționăm zilnic pentru a ține sub control acest fenomen. Am primit sprijinul câtorva părinți care au înțeles situația și pot să spun că ne-a ajutat mult în abordarea acestei situații. Atitudinea lor a fost un plus.

Toți copiii, indiferent de partea în care se plasează – victimă sau agresor – au nevoie de adulți. În spatele unui tip de comportament se află întotdeauna o nevoie psihologică emoțională. Și atunci ne ocupăm de ele exact așa cum le primim”, a mai spus directoarea Școlii nr. 7 din Băneasa.

Inspectoratul Școlar: „Nu este vorba de agresiune fizică, mai degrabă de o tendință de a-i șicana pe copii”

Inspectoratul Școlar al Municipiului București (ISMB) nu a primit până acum sesizări scrise în legătură cu situația pe care o reclamă părinții unor elevi de la Școala nr. 7 din Băneasa.

Larisa Gojnete, inspector școlar la ISMB, a declarat pentru Gândul că este însă la curent cu situația din această școală și că se încearcă, de fiecare dată, aplanarea unor astfel de situații.

“Situațiile acestea sunt gestionate, într-adevăr, la nivel de școală. La nivelul inspectoratului, din informațiile pe care le am eu în momentul acesta, nu au existat sesizări scrise referitoare la acest copil. Într-adevăr, am ținut legătura cu doamna director, știm despre situația respectivă, dar în aceeași măsură știm că, atunci când a fost cazul, s-a făcut tot posibilul pentru aplanarea situației.

Știu, de asemenea, că nu este vorba de agresiune fizică, mai degrabă, de o tendință a lui de a-i șicana pe copii. Nu avem acordul părinților să discutăm astfel de situații. Este tot ceea ce se poate face, ca unitatea să încerce permanent, cu sprijinul tuturor, să țină sub control sau să aplaneze când sunt astfel de situații.

Mă refer la a gestiona această situație împreună cu profesorul diriginte, cu consilierul școlar, cu părinții copiilor, cu toți cei care sunt implicați. Tot ce pot să vă spun este că, instituțional, acolo, lucrurile sunt gestionate împreună cu toți factorii aceștia despre care v-am spus mai devreme”, a mai spus inspectorul școlar Larisa Gojnete, pentru Gândul.

„Aflăm săptămânal de școli în care elevii ajung în situații de hărțuire”

Cristina Adam, coordonatorul proiect Prevenire Bullying, din cadrul organizației Salvați Copiii, a explicat pentru Gândul că astfel de cazuri sunt din ce în ce mai dese în școlile din România, motiv pentru care copiii ajung fie în ipostaza de agresori, fie în cea de victime.

Marea problemă o reprezintă faptul că, în foarte puține situații, personalul școlii, cel care ia la cunoștință despre situația respectivă, urmează și aplică în mod corect metodologia de intervenție în situații de bullying.

„Noi aflăm săptămânal de școli în care elevii – fie în urma unor situații mai speciale acasă, fie în urma faptului că sunt copii care au nevoie de sprijin suplimentar, unii dintre ei ar trebui chiar însoțiți la școală – ajung în situații de hărțuire, în care fie sunt agresori, fie sunt victime.

Problema este că în foarte puține situații personalul școlii, cel care ia la cunoștință despre situația respectivă, urmează acea metodologie de intervenție în situații de bullying. Metodologia este în vigoare din anul 2020, ar trebui să fie cunoscută de toate cadrele didactice și în cadrul ei este specificat faptul că este o diferență foarte clară între bullying și actul de violență gravă”, spune Cristina Adam.

În opinia specialistului în prevenirea bullying-ului, situația de la Școala nr. 7 așa cum o prezintă părinții unor elevi este un act de violență gravă care necesită intervenția nu doar a școlii, ci și a altor instituții de protecție a copilului.

”În această situație, școala trebuie să evalueze situația și să facă o sesizare către Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului sau către Poliție, sau chiar către ambele. Observ din ce în ce mai des situații în care deși există această metodologie, ea nu este cunoscută sau înțeleasă pe deplin de către școli. Este, într-adevăr, o presiune foarte mare pe școli, mă refer aici la direcțiunea școlii sau cadrele didactice, care trebuie să gestioneze astfel de situații”, a mai spus Cristina Adam.

„Pedepsirea copilului nu rezolvă problema violenței”

Coordonatoarea proiectului Prevenire Bullying explică ce ar trebui făcut într-un astfel de caz. Primul pas este acela de a se discuta cu părinții copilului agresor. Dacă în urma consilierii nu se ajunge la o îmbunătățire a situației, se poate sesiza DGASPC, considerând că „un copil care nu răspunde la consiliere este posibil să aibă în spate alte mecanisme care îl aduc în această situație”.

Măsuri de schimbare a acestor situații sunt absolut necesare, pentru că ele afectează atât copiii-victime, cât și întreg actul educațional. Cristina Adam subliniază însă că pedepsirea elevului sau pedepsirea printr-un mecanism din care copilul nu învață nimic nu rezolvă sub nicio formă problema.

„În astfel de situații, colegii unui copil care se comportă în acest fel nu-și mai doresc să meargă la școală. Actul educațional este perturbat pentru că acești copii, trăind în frică, nu pot fi atenți la o oră, nu pot face proiecte împreună. În ansamblu, școala este perturbată în momentul în care nu gestionează o astfel de situație. Iar scăderea notei la purtare nu merge către aflarea cauzei problemei.

În niciun caz, doar pedepsirea unui copil sau pedepsirea printr-un mecanism din care copilul nu învață nimic nu rezolvă problema. Acel copil se va simți exclus și va face tot posibilul să se afirme prin ceea ce a atras atenția și prima dată, adică printr-o situație violentă”, a explicat Cristina Adam.

”Să renunțăm la ideea frumoasă că la noi în școală nu este bullying”

Cristina Adam a atras atenția că situația a ajuns la un nivel îngrojorător, pentru că peste 80% dintre copiii din România spun că au cunoștință, că au experimentat sau au fost martori la situații de bullying.

Este momentul să renunțăm la acea idee frumoasă în care la noi în școală nu este bullying și să acceptăm că în școala în care predăm sau în care merge copilul nostru sunt asemenea situații, că noi adulții suntem cei care putem să facem ceva să prevenim.

Din datele pe care noi le avem, colectate în 2021, 22% dintre copii spun că sunt expuși abuzului verbal și limbajului violent în mediul școlar din partea cadrelor didactice. Mai mult, 76% dintre copii ne spun că profesorii îi ceartă când greșesc. Din nou, învățarea nu are loc în momentul în care îți este teamă că vei fi certat”, a mai spus Cristina Adam.

„Este nevoie să se impună nivelul de toleranță zero în școală”

Psihoterapeutul Alina Pop susține că bullyingul este o formă de traumatizare a psihicului care produce, pe termen lung, daune  psihice și emoționale copiilor-victimă. Tocmai de aceea, astfel de situații nu trebuie lăsate să degenereze.

„Într-adevăr, nu este cazul să discriminăm sau să creăm această etichetare a copilului care are un comportament agresiv. Nu aceasta este intenția. Trebuie să înțelegem și copilul-agresor, iar el să primească ajutor. Spun asta pentru că atunci când apare un comportament agresiv, copilul din tine are o suferință proprie, o durere ceva care îl face să reacționeze așa. În același timp, are nevoie să fie tras la răspundere pentru comportamentul pe care îl are. Nu vorbim de o pedeapsă, ci despre o modalitate prin care el să-și dea seama că are un comportament dăunător în raport cu ceilalți copii.

Efectele asupra copiilor-victimă sunt destul de puternice. În primul rând, vorbim de stimă de sine scăzută, pot să apară și stările de anxietate, depresiile, scăderea sau creșterea  în greutate. Așa că, este nevoie ca școala să intervină. Când vine vorba de bullying este nevoie de o echipă, atât între părinții persoanelor care sunt victime, cât și cu părinții copilului care are un comportanent agresiv, consilierul școlar și profesorul dirigente.

Și cel mai important este nevoie să se impună acest grad de toleranță zero în școală și de a se ține de el, pentru că, de multe ori, el este impus doar la nivel formal. Spun asta deoarece se întâmplă ca și în clase profesorii să aibă un comportament asemănător copiilor, dar poate un nivel mai redus de etichetare, iar copiii să înțeleagă că totuși sunt permise aceste gesturi. Este importat să ascultăm și copiii, pentru că întotdeauna când vorbim de un incident de bullying există copilul-victimă, copilul-agresor și copilul-martor”, a explicat psihoterapeutul Alina Pop.

În zece minute, un copil poate să își piardă încrederea în sine

Specialiștii atenționează că, în zece minute, un copil poate să își piardă încrederea în sine și în ceilalți, iar consecințele pe termen lung asupra dezvoltării emoționale și integrării sociale să fie extrem de grave.

Potrivit unui raport al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), incidența violenței în școli crește odată cu vârsta elevilor, cea mai mare rată a agresiunilor fiind înregistrată în rândul tinerilor cu vârsta de 15 ani, cu o pondere de 23%.

La nivel european, România ocupă locul 3 în clasamentul celor 42 de țări în care a fost investigat fenomenul, cu 17% dintre copiii de 11 ani care au recunoscut că au agresat alți elevi cel puțin de trei ori în luna anterioară și cu 23% în rândul celor de 13 și de 15, arată datele din raportul OMS.

Ultimele date de la Ministerul Educației indicau 18.783 de cazuri de violență în rândul elevilor, în anul școlar 2014-2015.

Potrivit unor date prezentate de Salvați Copiii, trei din zece copii sunt excluși din grupul de colegi și tot atâția sunt amenințați cu bătaia sau lovirea, în timp ce unu din patru elevi a fost umilit în fața colegilor.

Bullying-ul îmbracă tot mai multe forme de agresiune

Bullying verbal este caracterizat de acțiuni verbale sau scrise, rău intenționate, cum ar fi: șicanarea; injuriile; comentariile sexuale neadecvate; folosirea sarcasmului; amenințările; criticile; un limbaj neadecvat; bullying-ul fizic.

Bullying-ul presupune folosirea contactului fizic pentru a-i intimida pe ceilalți, prin: intimidare fizică, amenințare, hărțuire, vătămare; simularea violenței, ridicarea pumnului; lovire; împingere; distrugerea lucrurilor celuilalt; gesturi obscene; încălcarea spațiului personal; încolțirea unei persoane în mijlocul unui grup.