Nelu Iordache a fost trimis la pușcărie pentru următorii 11 ani și 9 luni deoarece a plănuit, încă din 2011, să folosească în scop personal banii europeni destinați construirii Autostrăzii Nădlac-Arad. Curtea de Apel București arată că Nelu Iordache se folosea de frică și cumetrii pentru a-i determina pe angajații Romstrade să îl acopere. În plus, Iordache a fost sprijinit și de bănci în activitatea infracțională, dar – arată instanța – procurorii nu s-au uitat și la acest aspect.
Judecătorii Curții de Apel București arată, în motivarea deciziei din 8 septembrie, transmisă la solicitarea Gândul, de ce a primit Nelu Iordache, patronul Romstrade o pedeapsă de 11 ani și 9 luni de închisoare, în dosarul în care procurorii DNA l-au acuzat de fraude cu fonduri europene alocate pentru construcţia autostrăzii Nădlac – Arad.
„Având în vedere premeditarea modului de obţinere şi de derulare a contractului privind proiectarea şi execuţia lucrării, pe care inculpatul (Nelu Iordache – n.r.) l-a considerat, încă de la început, ca pe o sursă de venituri de care să se folosească în alte scopuri, intenţie care rezultă din întreg ansamblul activităţii sale infracţionale, instanța de apel a schimbat încadrarea juridică într-o singură infracţiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată”, se arată în motivarea CAB.
Judecătorii arată că Nelu Iordache a stabilit de la bun început că va utiliza fondurile europene în propriul beneficiu.
„(Curtea – n.r.) a constatat că, din modul coerent şi structurat în care a acționat, rezultă că, în hotărârea sa infracţională de a obţine banii din finanţarea proiectului şi de a-i utiliza în alte scopuri decât pentru proiectarea şi executarea autostrăzii, (Nelu Iordache – n.r.) a stabilit, încă de la început, că se va folosi de înscrisuri sub semnătură privată falsificate, ca unică modalitate de a putea transfera banii prin conturile bancare, cu care să efectueze o serie de alte plăţi, fără legătură cu proiectul, ori pe care să-i retragă, în numerar”, scriu judecătorii în documentul citat.
Pentru a-și atinge scopul, Nelu Iordache s-a folosit de oamenii din firmă, pe care îi controla fie pentru că acești angajați îi erau rude, fie că aceștia se temeau să nu își piardă locul de muncă.
„Din tot acest probatoriu, se observă că, în cadrul S.C. „R” S.R.L. (n.r. – Romstrade SRL), inculpatul (Nelu Iordache – n.r), în calitate nu numai de administrator, dar şi de asociat, se manifesta într-un mod abuziv, luând, în mod unilateral, toate deciziile importante și având un control absolut asupra întregii activităţi a societăţii comerciale. Pentru a se putea manifesta în acest mod, inculpatul s-a folosit de lipsa de implicare, chiar indiferenţa, martorului C.G., asociatul său, precum şi de obedienţa angajaţilor săi, unii aflaţi în relaţie de afinitate cu acesta”, reține instanța de apel.
Curtea descrie în termeni duri felul în care Nelu Iordache conducea SC Romstrade SRL.
„Constată că inculpatul şi-a obligat angajaţii, prin structura lor ierarhică, să-i respecte dispozițiile, de cele mai multe ori nelegale, care erau aduse la îndeplinire de teama pierderii locului de muncă, astfel că societatea comercială era, mai curând, o fabrică de produs falsuri, decât de prestări servicii în domeniul construcţiilor, iar haosul intern era cultivat în mod deliberat, tocmai pentru ca inculpatul să-și poată îndeplini scopurile infracționale și să zădărnicească aflarea adevărului, în eventualitatea în care va fi tras la răspundere penală”, notează instanța.
Într-un pasaj din motivare, CAB arată că Nelu Iordache n-ar fi reușit să deturneze fondurile europene fără ajutorul băncilor. Cu toate acestea, judecătorii notează că procurorii nu i-au învestit cu judecarea fapelor comise de instituțiile bancare.
„Este cert că activitatea infracțională a inculpatului nu se putea desfășura fără suportul băncilor, care nu i-au solicitat documentele necesare, al angajaților servili ai societății comerciale pe care o administra, care au invocat teama de a nu-și pierde locul de muncă ori privilegiile, precum și al societăților comerciale, unele aflate doar în relații contractuale cu societățile comerciale controlate de inculpat. Curtea mai observă că instituțiile bancare au acceptat, pentru tragerile din conturile bancare ori pentru retragerile în numerar, documentație justificativă insuficientă și improprie, iar persoana vătămată beneficiar al lucrării a avut un comportament nu tocmai riguros și tolerant față de modul în care erau executate obligațiile contractuale, în parametrii impuși, astfel că, profitând inclusiv de această atitudine a instituțiilor, inculpatul și-a putut desfășura, în mod nestingherit, activitatea infracțională. Cu toate acestea, instanța de judecată nu a fost învestită cu actele de complicitate, care i-au facilitat inculpatului traseul infracțional fulminant şi de lungă durată”, arată judecătorii de la CAB.
Curtea constată că a fost încheiat contractul de facilitate de credit pentru finanţare investiţii în infrastructură pe data de 23 februarie 2011, între o bancă comercială, persoana vătămată în dosar, şi SC Romstrade SRL, prin inculpat, în calitate de împrumutat, pentru un credit de finanţare investiţii în infrastructură, Coridorul IV, tronsonul Nădlac-Arad, în valoare totală de 323.778.800 lei, din care:
Împrumutatul se obligă să constituie, ca garanţie în favoarea băncii, garanţie reală mobiliară asupra soldului creditorilor, cesiune de creanţă asupra încasărilor şi asupra drepturilor de colectare din facturile fiscale emise
În final, instanța de apel arată ce înseamnă, de fapt, deturnare de fonduri europene:
„Interpretarea limitativă și speculativă prezentată de apărare exclude, în mod inadimisibil, răspunderea penală a beneficiarului final, care își însușește fonduri comunitare în mod fraudulos, prin modalitățile normative menționate, putându-se, apoi, prevala de raporturile și de teoriile contractuale”, conchide instanța de apel.