Pentru Giovani Becali, ”școala vieții” – nu numai în plan profesional, ca impresar cu state vechi, ci și în plan personal – a reprezentat un reper fundamental. Are multe de povestit, în stilul său inconfundabil, gesticulând și punând, adeseori, întrebări care nu sunt neapărat retorice.
Amintirile legate de perioada în care a stat în închisoare se împletesc cu acelea în care rememorează momente din copilărie și din viața de familie, însă prezentul – chiar dacă spune că acum este doar ”consilier”, nu impresar – îl menține conectat la fotbalul modern.
Ioan Becali își amintește, în timpul interviului acordat Gândul, și cum a început, practic, în anii `80, povestea unui impresariat de succes. Etapă cu etapă, pas cu pas și jucător cu jucător, scenariul s-a scris an după an.
Interviul poate fi urmărit și pe canalul de YouTube GÂNDUL
De curând, Giovani Becali a fost la Innsbruck, Austria, unde multe echipe preferă să își facă pregătirea înainte de începerea campionatelor.
Giovani Becali nu devoalează planurile pe care le are în ceea ce privește transferurile unor jucători de top, spunând că scade valoare fotbalistului dacă îl ”expui” prea mult înainte de semnarea unui contract.
”Am fost puțin în Innsbruck, am venit puțin pe la Pisa și de la Pisa am venit înapoi. Eu pregătesc. În Austria sunt toate echipele în pregătire, cum mergeau în Antalya. Merg acolo – e clima mai răcoroasă, nu-i atât de cald – să facă pregătirea pentru începerea campionatului. Atunci, fiind acolo, cu directorii sportivi, eu mă duc și iau cu unul o cafea, o cină, o cutare, o cutare… Stau o oră, două, trei. Să tatonez.
De acolo se va înfiripa ceva în toamna asta. Eu n-am spus niciodată, cum se laudă mulți, la firma asta n-o să găsești unul care să spună «I don’t know, maybe». Poate… Sau nu-i nimic. Pentru că presa exagerează, că scapi un cuvânt… Nu e bine, cu cât îl expui mai mult pe un jucător și după aia nu realizezi, cu atât îi scade valoarea.
Celebrul agent de jucători de după 1990 spune că, acum, nu mai este impresar, ci consilier al holdingului Becali și din postura asta caută să găsească transferuri bune pentru jucători.
”Eu, nu mai sunt impresar, eu, sunt consilierul holdingului Becali. Acum sunt un consilier, nu mai am nevoie de bani, firma mă cinstește, n-am treabă. Eu n-am nimic pe numele meu și nu vreau să mai am nimic pe numele meu”, recunoaște Giovani Becali.
Despre averea lui Giovani Becali se spunea, la un moment dat, că s-ar ridica la zeci de milioane de euro. Fostul impresar spune că acum nu mai are investiții, este pensionar și vrea să fie ”întreținut”.
Am o pensie mică, nu se spune… Am o pensie cu care mă satisfac, nicio problemă. Eu stau bine, fratele meu stă bine, e asociat aici la firmă, lucrează cu imobiliare… Fratele meu are investiții, eu nu mai am, am ieșit la pensie și vreau să fiu întreținut”, mai spune Giovani Becali.
Povestea de succes a impresarului Ioan Becali a debutat înainte de Revoluția din 1989. Era 1986 atunci când Giovani Becali a câștigat primii 10.000 de dolari, în urma unui contract cu fotbalistul bulgar Nasko Sirakov.
Ulterior, după căderea regimului comunist din România, Ioan Becali – alături de fratele său, Victor, și de un foarte bun prieten și colaborator, Dan Alban – s-a decis să treacă la o etapă superioară, focalizându-și atenția pe echipa națională de fotbal.
”Schema (n.red. – ”rețeta” pentru a deveni un impresar de succes) a fost că eu am început din `86. Am început cu Nasko Sirakov, un mare fotbalist bulgar, cu nevastă campioană olimpică la gimnastică și am luat primii 10.000 de dolari, primii mei bani.
După aceea, în ’90, ne-am dus la echipa națională, cu Dan Alban și cu Victor Becali. Eram în San Marino, cred… juca echipa națională un meci amical acolo. Și am zis: «Hai să mergem în sânul echipei naționale».
La Bari, acolo am stat, aveam hotelul nostru, mergeam, mai vizitam și echipa, nu deranjam… Toți puștii ăștia – Hagi, Lupescu – ne mai cunoșteau, de la Victor, de la Gigi, că umblau și ei prin baruri, pe aici… Dar Răducioiu, ăștia micii, Timofte, auzeau de noi și spuneau: «Băi, ăștia au fost fugiți, îți dai seama?» Ne vedeau îmbrăcați în pardesie… Că-n ’89, Dinamo juca la Cremonese cu Sampdoria (Răducioiu a fost în echipa de pe teren – n.red.), semifinală de UEFA – au făcut 1-1 aici, i-a egalat Gianluca Vialli în minutul ’91 – și au venit la Cremonese pentru că Sampdoria avea terenul suspendat
Și m-am dus cu un Mercedes 190, alb, frumos, îl lua Cămătaru, îl lua Mateuț, erau disperați… Blugi, cutare… Îi ajutam. Lupescu și cu Răducioiu, echipa aia a lui Lucescu, era greu să semneze cu noi, că auzeau «Ăștia sunt mafioți, ăștia nu știu ce…»”, povestește celebrul impresar.
Giovani Becali povestește și cum a reușit să convingă mai mulți jucători să semneze cu el și cu fratele lui Victor contracte de impresariat, cu ajutorul lui Iosif ”Piți” Varga, fostul mare fotbalist și antrenor, care i-a lansat pe Florin Răducioiu și Ionu Lupescu și i-a format, printre alții, pe Bogdan Stelea și Florin Prunea.
”Se fereau, erau și tineri, aveau 20 de ani. Noi, ce-am făcut? L-am găsit pe Piți Varga, Dumnezeu să-l ierte, dar el avea probleme cu alcoolul. Și atunci, l-am luat de aici, l-am dus la biserică, l-am spovedit, ce i-am făcut noi pe acolo, și am zis: «Două luni nu mai bei. Piți, nu mai bei!». Stăteam cu el ca să nu mai bea, îl controlam. Și i-a convins pe copiii ăștia să semneze cu noi. El a semnat cu ei, după aia, prin el, noi… Au văzut că suntem oameni de încredere și mai târziu au rămas cu noi”, își amintește Giovani Becali din perioada de început ca agent de jucători.
În prima parte a interviului, Ioan ”Giovani” Becali a dezvăluit cum a fost perioada pe care a petrecut-o în spatele gratiilor.
Celebrul impresar a vorbit și de credință și ”păcatele” pe care le-a adunat de-a lungul anilor și a povestit despre familia sa și soția de origine columbiană.
Interviul poate fi urmărit și pe canalul de YouTube GÂNDUL