EXCLUSIV | Legile educației, între secretomanie și mize politice? Specialist în educație: „Rezultatul va fi unul și mai mediocru. Le este frică să-și asume scoaterea modelului educațional din paradigma comunistă”

Marian Staș, specialist în politici educaționale, a explicat pentru GÂNDUL ce înseamnă pentru școala românească noile legi ale educației în varianta ministrului Ligia Deca. În opinia expertului în educație, partea de conținut a acestor drafturi de legi – atât cât au putut fi analizate din informațiile apărute „pe surse” în spațiul public – este una mediocră.

Specialistul în educație critică și  procesul politic venit la pachet cu decizia de a ține conversația ascunsă și de a o dezvolta exclusiv pe canalele așa-zisei expertize politice.

Discursul despre legile educației este unul ipocrit, în care meritocrația este umbrită de miza jocului clasei politice, susține Marian Staș.

Cum este să fie pe bune? Păi, atunci, gura mea ce mai mănâncă, mediocritatea cum o mai cultiv? Cum îmi mai asigur voturile și mandatele? Ascunse, ținute, date, nedate, asta mi se pare o prostie maximă și, mai ales, un proces care otrăvește fibra întregii chestiuni. Dau scris că rezultatul minunat pe care cu toții îl așteaptăm va fi unul și mai mediocru”, afirmă Marian Staș.

Ministrul Educației, Ligia Deca, nu a făcut încă publice proiectele noilor legi ale educației și nici numele persoanelor care le-au elaborat, propunerile de schimbare din educație fiind transmise spre dezbatere doar partidelor.

„Acum, clasa politică este în faza în care are nevoie să închidă jocul”

Marian Staș consideră că toată secretomania din jurul acestor noi legi ale educației nu a făcut și nu va face decât să nască în continuare suspiciune, lipsă de încredere și să genereze tensiune.

„Există o parte de proces, una politică, dar și o parte de conținut. Din punctul meu de vedere, partea de conținut este mediocră, undeva între 6,50 -7. Și am să explic de ce. Din punctul de vedere al procesului politic, este o construcție execrabilă, cu această decizie – extrem de proastă și foarte neinspirată – de a ține conversația ascunsă și de a o dezvolta exclusiv pe canalele așa-zisei expertize politice și din partea social-democrată, și din partea liberală.

Asta nu face decât să nască suspiciune, lipsă de încredere și să genereze tensiune societală fără doar și poate. Sigur, înțeleg că legile sunt extrem de importante și că întotdeauna punerea lor în discuția publică are acest revers al medaliei. Nu i-aș spune neapărat pericol, dar este o consecință firească de a deschide jocul.

Or, acum, clasa politică este în faza în care are nevoie să închidă jocul. Dar, de aici și până la a refuza cu obstinație orice conversație cu altcineva, în afară de creierele politice ale procesului, asta mi se pare impardonabil și un rateu politic de pus în Cartea Recordurilor la capitolul «așa nu, niciodată!»”, punctează expertul în educație.

„Miza jocului în universitar este împărțirea banilor, mandatelor și puterii”

Marian Staș susține că actuala formă a legilor educație nu vine cu soluții concrete și clare pentru ceea ce înseamnă prioritățile unei școli de secolul XXI.

„Am zis că sunt (noile legi ale educației – n.r.) de 6,50 -7.00, adică mediocre. În opinia mea, legile sunt mediocre pentru că, dacă este corect ceea ce am citit eu pe surse – aș pleca de la prezumția asta cu un semn de întrebare -, nu știu exact dacă ceea ce am citit eu reprezintă versiunea pe care actualul ministru al Educației a pus-o în analiza politică a celor trei partide componente ale Coaliției, dar ceea ce am văzut, cel puțin în zona preuniversitară, este varianta unui text mediocru.

În ceea ce privește zona universitară, este o chestie care mă lasă rece și care ține, în primul și în primul rând, de împărțirea puterii. Miza jocului în universitar este împărțirea banilor, mandatelor și puterii. Eu știam că învățământul universitar este despre cu totul altceva. Din punctul meu de vedere, miza esențială a procesului la noi în România este transformarea paradigmei sistemului preuniversitar, care nu are loc în condițiile acestei legi.

Sigur, ea este construită ca să dea deschidere canalelor de finanțare prin PNRR, dar riscul este de formă fără fond, în condițiile în care marile proiecte transformaționale nu se regăsesc așa cum ar trebui, menite să scoată educația din paradigma comunistă și s-o aducă în paradigma secolului XXI. Mai exact, nu există un model de carieră didactică pentru profesori, nu există licență pentru profesia didactică. Nu există un model curricular de secol XXI explicitat în lege”, a mai spus Marian Staș.

„Dacă meritocrația nu există, este un teren fertil pentru mediocritate”

Specialistul în educație este de părere că noile legi vor ieși la fel de fără noimă, deoarece nu există dorința de asumare și nici încercarea de a scoate actualul model educațional din tarele paradigmei comuniste.

„Acestea nu sunt soluții de secol XXI pentru ce are nevoie școala românească. Calendarul tehnic anunțat este formă fără fond. Problema nu este că nu vor fi legi ale educației, dar vor ieși la fel de varză și la fel de fără noimă, pentru că, de fapt, tuturor le este frică să-și asume cel mai important lucru când vine vorba de sistemul preuniversitar, și anume să-și asume scoaterea modelului educațional din paradigma comunistă.

Dacă meritocrația nu există, evident că este un teren extrem de fertil pentru mediocritate. La intersecția tuturor câmpurilor de jocuri politice, iese o varză de genul ăsta. La nivel de sistem, așa cum arată acum lucrurile, este o chestiune mediocră, pentru că nu are busola setată așa cum trebuie.

Singurul Nord al busolei în învățământul preuniversitar este de a da României secolului XXI o școală de secol XXI. Și asta înseamnă obligatoriu ieșirea din comunism, adică descentralizarea, adică asumare, autonomie. A merge în continuare cu un singur plan cadru mi se pare cinic și este impostură dată în față”, susține Marian Staș.

„Este joc de putere în stare pură, nu are nimic de-a face cu binele spiritual al copiilor”

Expertul în educație s-a referit și la păstrarea religiei în programa școlară, considerând că decizia ține mai degrabă de interesul de a ocupa niște posturi.

„Continuă perpetuarea medievală a obligativității orei de religie în trunchiul comun. Mie îmi stă pe creier povestea asta cu religia, pentru că este joc de putere în stare pură, nu are nimic de-a face cu binele spiritual al copiilor, este un joc de putere pe norme, pe profesori.

Soluția este foarte simplă, de a înlocui cuvântul religie în planul cadru cu sintagma educație spirituală, pentru că școala nu este biserică și biserica nu este școală. Religia se face în biserică și educația spirituală se face în școală”, a mai spus Marian Staș, expert în educație.

„România Educată” bate pasul pe loc

Noile legi ale educației au ajuns deja la amânări repetate, de la doi miniștri pe care i-a avut învățământul în ultimul an, iar ”România Educată” pare că mai are de așteptat schimbările radicale promise. Învățământul are o lege în vigoare din 2011 care, cu cele peste 100 de modificări aduse de atunci de miniștrii Educației, a ajuns cel mai corectat și completat act normativ din ultimul deceniu.

În iulie 2021, proiectul ”România Educată” al președintelui Klaus Iohannis, asumat prin memorandul de Guvern, venea cu promisiuni de schimbare fundamentală în educație și cu termene clare. Schimbarea era așteptată de la Sorin Cîmpeanu, ministrul în funcție la momentul lansării proiectului ”România Educată”, și de la Guvernului Cîțu, apoi de la Guvernul Ciucă. Din septembrie 2022, când Sorin Cîmpeanu a demisionat, schimbarea în învățământ este așteptată de la noul ministru Ligia Deca. Au trecut însă mai bine de patru luni de când Educația are un nou ministru, dar nu și noi legi.

Între timp, învățământul din România bate pasul pe loc, învârtindu-se între aceleași promisiuni și discursuri, fără o expertiză clară și fără politici educaționale care să dea o altă față școlii românești.

Statisticile confirmă și ele situația sumbră a perspectivelor educaționale din România. În următorii zece ani, unu din doi învățători va ieși la pensie, în timp ce mai puțin de 10% dintre cadrele didactice au vârstă de până în 30 de ani.

Cifrele arată că tinerii nu mai sunt atrași să stea la catedră în sistemul de învățământ românesc, iar cel mai vârstnic profesor din școala românească are 81 de ani. Multe dintre necesitățile elevului la școală se rezolvă în continuare cu banii scoși din buzunarul părinților, cofinanțatori constanți ai unui sistem de învățământ care ar trebui să fie gratuit.

Ce înseamnă ”România Educată”, dincolo de vorbe?

Anul 2023 nu se anunță optimist cu bugetul alocat pentru Ministerul Educației. Deși, spun analiștii financiari, banii pentru Educație sunt mai mulți ca sumă efectivă – bugetul crescând de la 29,9 miliarde de lei (2,28% din PIB) în 2022 la 32,5 miliarde de lei în 2023 (2,1% din PIB) -, procentul din PIB primit de Ministerul Educației este printre cele mai mici din ultimii ani.

Un studiu publicat de Eurostat în 2021, pe baza datelor din 2019, plasa România la coada clasamentului – mai exact, pe locul 26 din 27, cu 3,6% din PIB – în ceea ce privește finanțarea învățământului.

Reamintim că, în 2019, procentul din PIB alocat Ministerului Educației a fost de 2,92%, în 2020 – 2,9%, în 2021 – 2,39%, iar în 2022 – 2,28%. Pentru 2023, procentul din PIB alocat acestui minister este 2,1%.

CITEȘTE ȘI:

EXCLUSIV | Noile legi ale educației, la a treia amânare de la doi miniștri, România educată mai așteaptă. ”Cea mai mare dorință este să însemne ceva mai bun și să nu se schimbe cel puțin un ciclu complet de învățământ” 

EXCLUSIV | Secretarul de stat din Ministerul Educației Florin Lixandru își va primi înapoi vechile atribuții, mai puțin Relația cu Parlamentul – SURSE

EXCLUSIV VIDEO | Anul 2022, fără schimbările majore așteptate în școală. Ștefan Pălărie: „Excesul de politizare este drama învățământului. Cât timp rămânem în zona asta, România educată este doar o panglică poleită pe un mare dezastru”

EXCLUSIV | Elevii nu vor și Evaluare Națională, și admitere separată la licee. Președintele Asociației Elevilor din București și Ilfov: ”Examinarea dublă aduce foarte mult stres. Trebuie să fie o structură clară, materie bine stabilită și un singur examen”