Comuna Vama, din județul Suceava, este sufletul Bucovinei. Un loc în care Cerul se unește, în fiecare moment, cu Pământul. În care se respiră și se trăiește altfel. Dincolo de haosul lumii de astăzi – care a trecut din barca pandemiei în cea a războiului – la Vama timpul are încă răbdare cu oamenii. Tradițiile sunt privite ca fiind adevărate minuni păstrate și scoase, asemenea unei lăzi cu zestre, pentru a ne aminti ce am pierdut. Sau ce am câștigat.
Suntem în Săptămâna Patimilor. Săptămâna Mare. Încercăm, mai smeriți, să definim altfel bunătatea. Paradoxal, crucea apasă, parcă, mai greu ca oricând. “Veșnicia s-a născut la sat”, cuvintele rostite de poetul Lucian Blaga, îmi răsună în minte, în timp ce Letiția Orșivschi, profesor de artă textilă și decorativă, îmi povestește despre Muzeul Oului din Bucovina. Este cea care a fondat, acum 28 de ani, muzeul care reunește astăzi peste 15.000 de ouă bucovinene, dar și ouă aduse din alte 82 de țări ale lumii.
Mai mult, interlocutoarea mea, artist român recunoscut la nivel naţional şi internaţional, este reprezentantă a României la târguri, saloane şi expoziţii internaţionale, multiplă laureată la concursurile internaţionale şi colaborator a numeroase muzee şi instituţii de cultură din ţară şi străinătate.
De obicei, e liniște la Vama. Lucrurile se simt și se trăiesc după o rânduială nescrisă. Fiecare a învățat să trăiască în bucățica lui de lume. Sunt oameni-soare și oameni-lumină. Care știu să ofere mai mult decât au învățat vreodată să primească. De Paști este altfel. Lumea de la Vama explodează asemenea unei livezi cu flori de cireși. Totul este culoare și speranță. Este viață.
Revenim la Muzeul Oului din comuna Vama, cel mai mare muzeu de acest gen din România, unic prin modul de organizare şi prin valoarea exponatelor. În muzeu, sunt peste 15.000 de ouă, structurate pe mai multe zone. În Bucovina există credinţa că, dacă oul sfinţit la Paşte nu se sparge peste an – până la Paştele următor – familia va fi ocrotită tot anul.
Îmi doresc să aflu de la Letiția Orșivschi povestea acestui muzeu care face istorie, dar și povestea domniei-sale. Drumul către tradiții și pașii către profesorul și omul de astăzi.
„La revenirea acasă, la Vama, cei de la Organisation Villages Roumains au ales Vama drept comună de referință pentru dezvoltarea Turismului Rural în Bucovina. Au ajuns și în casa noastră unde exista muzeul de familie, mama fiind din familia Mitropolitului Nectarie Cotlarciuc, iar în casa noastră s-au păstrat obiectele vechi ale familiei.
În afară de mobilier, icoane și costume populare, a existat acea covată cu ouă sfințite pe care bunicii, străbunicii și apoi părinții le-au tot adunat de-a lungul timpului și le-au păstrat, pentru că, în Bucovina, oul sfințit de la biserică nu se aruncă, ci se păstrează în casă, reprezentând protecția casei și a familiei.
Mama a refuzat să le dea ouăle din covată, dar le-a spus că, eu, care sunt acasă în concediu de maternitate aș putea să le fac niște replici dacă ei sunt interesați de un anumit model. Le-a mărturisit însă, că astăzi, oul este golit de conținut, nu mai este oul plin de odinioară, că nici culorile nu mai sunt cele naturale, ci sunt culori sintetice, culori textile sau culori de ceară. Au fost încântați de idee, mi-au sugerat anumite modele și am făcut acele prime replici care au plăcut foarte mult. După care mi-au sugerat să aranjez niște vitrine în care să pun ouăle lucrate de mine.”
Și așa avea să înceapă povestea care uimește astăzi ochii turiștilor din întreaga lume. Interlocutoarea mea a avut și opțiunea de a alege Bucureștiul. De a lucra și de a trăi acolo. A ales cu sufletul și a rămas acasă, la Vama, acolo unde ne readuce mereu și mereu pe drumul tradițiilor și a identității noastre culturale.
„Între timp, am început colaborarea cu Muzeul Țăranului Român și am început să călătoresc și să reprezint tradițiile românești. După care, la finalul celor doi ani de zile, nu m-am intors la București, ci am preferat să rămân acasă. Am devenit profesor de artă textilă și decorativă la Clubul Copiilor de la Gura Humorului, unde am profesat și am fost directorul clubului până în 2010. Cerințele erau din ce în ce mai mari, iar muzeul se mărise în toată această perioadă.
Nu puteam să mă ocup de două lucruri în același timp, așa că am renunțat și la învățământ și din 2010, mă ocup doar de muzeu. Evoluția s-a văzut pentru că acum există și o casa tradițională nou-construită și sunt peste 800 de metri pătrați de suprafață expozițională.”
Cu cât aflu mai multe lucruri de la Letiția Orșivschi, cu atât îmi dau seama că omul sfințește locul. Că, acolo, unde se mai păstreză o urmă de simplitate, este și un strop de tradiție. De credință nestrămutată că trebuie să faci bine. Să oferi. Să crezi. Să trăiești.
La Vama, în Joia Mare, obiceiurile se respectă cu sfințenie. Fiecare om, fără excepție, își rânduiește lucrurile de lângă casă. Este un ritual nescris ca familiile să-și facă curat în gospodărie în Săptămâna Mare. Este multă bunătate la Vama. Acea bunătate care vine din lucrurile simple.
„Se duc la sfințit mai multe ouă roșii pentru că, la venirea acasă, toți membrii familiei să ciocnească câte-un ou sfințit în biserică. Însă cel închistrit, cel lucrat cu ocazia marii sărbători, fiind sfințit la biserică, se păstrează în casă până anul viitor. Se păstrează obiceiul sfințirii oului, a păștii, a bucatelor pentru Paște.
Curățenia din jurul casei începe întotdeauna în Săptămâna Mare. Coacem pasca și cozonacii obligatoriu în Joia Mare. Pe foc sfârâie oala cu sarmale. La noi încep să vină turiștii pentru că pensiunile, de vineri, vor fi pline. Muzeul Oului este deschis întotdeauna, de luni până duminică. „, ne povestește Letiția Orșivschi.
Vorbim despre cel mai frumos moment din perioada Sărbătorile Pascale. Acela care îți dă senzația că imposibilul devine posibil. Că, în lumea asta, mai este loc și de minuni. Cuvintele emoționante rostite de interlocutoarea mea, mă teleportează instant în biserica din comuna Vama. Văd lume, ordine, credință. Lumânări aprinse și tăceri liniștitoare. Slujba emoționantă a preotului și voci care rostesc în cor un puternic „Adevărat a înviat!” Este lumină la Vama. Este Lumina Învierii Mântuitorului Isus Hristos.
„Cel mai frumos moment este cel în care se spune la biserică: Hristos a înviat! Avem așa un fel de sărbătoare de familie, de vecini pentru că noi suntem pe strada unde se află biserica. Este o atmosferă specială, atunci când se înconjoară biserica și se cântă Hristos a înviat. Bucovina este un loc unde tradițiile se păstrează.
Costumele vechi sunt păstrate de nepoți, de strănepoți. În prima zi de Paște, se merge, de cele mai multe ori, îmbrăcat în costum popular. În Bucovina, Paștele este considerat cea mai mare sărbătoare a creștinilor”, conchide Letiția Orșivschi.
În anul 2013, când s-a întocmit un ,,Top 10 frumuseţi rurale ale României’’ ce trebuie neapărat vizitate, selectând, la final dintre 51 de obiective turistice din 14 judeţe ale ţării, Muzeul Oului Vama s-a clasat pe locul al şaselea, fiind singurul muzeu din acest clasament. Muzeul este deschis zilnic între orele 10 şi 18, iar pentru doritori există şi un sistem audio de ghidaj, atât în limba română, cât şi în limbile de circulaţie intenaţională: engleză, franceză, germană, spaniolă.
Ouăle din muzeu sunt aranjate în peste 100 de vitrine distribuite în 10 încăperi, muzeul fiindstructurat pe mai multe secţiuni: ouă bucovinene (unele cu o vechime între 50 şi 100 ani), ouă din alte zone ale României, colecţia internaţională ( ouă tradiţionale din 82 de ţări ale lumii), creaţii ale artiştilor de diferite naţionalităţi aranjate pe teme (ouă cu motive religioase, florale, abstracte, ouă perforate, ouă cu aplicaţii etc.), creaţiile artistei Letiţia Orşivschi, ouă diverse ( ouă din porţelan, ceramică, sticlă, lemn, piatră).
În colecţie există şi ouă rare, ca cele de emu, nandu, tinamu, broască ţestoasă, crocodil, flamingo, dar şi ouă cu dimensiuni foarte mici: de gecko, potârniche, vrabie, porumbel, rândunică, prepeliţă, alături de ouă de fazan, păun, raţă, gâscă, curcă, struţ etc.
În plus, la Muzeul Oului veţi găsi ouă perforate din Cehia, ouă pictate şi ouă ,,potcovite” din Ungaria, ouă realizate în tehnici textile, din Luxemburg şi îMalta, ouă ,,zgâriate” din Germania, ouă de lemn din Rusia, ouă din lavă vulcanică din Turcia, ouă realizate în tehnica emailului din Caşmirul indian şi pakistanez, acuarelă pe sticlă, porţelan şi jad din China, ouă din pietre semipreţioase, ouă oferite în dar cu ocazia diverselor evenimente precum naşterea şi căsătoria, ouă cu pene din Bolivia, ouă cu motive zoomorfe, aplicaţii cu mărgele, textile, modele realizate în tuş şi creion, ouă şlefuite din piatră, porţelan, ouă din lemn de diferite esenţe.
Printre multele exponate spectaculoase ale muzeului, puteţi admira un ou de emu din Australia, realizat în tehnica zgârierii de un aborigen, cu o vechime de peste 120 de ani, un ou eclozat de crocodil, provenit de pe valea Nilului, pictat de un nubian cu motive zoomorfe, un ou de struţ transformat într-o capelă, care are pardoseala, tavanul şi vitraliile pictate manual.
Sursă foto: Letiția Orșivschi și site-ul Muzeul Oului din Bucovina