Marius Balo, românul închis 8 ani în China, a ajuns în țară chiar în ziua de Paște: ”A fost cea mai frumoasă zi din viața mea”

Marius Balo a trăit în China un coșmar care s-a prelungit timp de 8 ani. Pentru 80 de dolari – cel de care îi primise era un infractor, banii proveneau dintr-o infracțiune, iar el a fost acuzat de ”fraudă contractuală” – a fost condamnat la o perioadă lungă și chinuitoare de închisoare, fiind eliberat la sfârșitul lunii martie a acestui an. Și-a dorit cu ardoare să revină cât mai repede în România, însă, din cauza lockdown-ului din Shanghai, impus de noul asalt al pandemiei de COVID – nu a putut părăsi China.

În cele din urmă, profesorul din Cluj a reușit să ajungă în țară, chiar în ziua de Paște, și spune, ÎN EXCLUSIVITATE pentru GÂNDUL, că ”a fost cea cea mai frumoasă zi din viața sa”.

A trăit în închisoare o experiență de viață covârșitoare, ani de frustrare, dar și de reflecție, dar a reușit să supravițuiască în condiții extraordinar de grele, iar acum este pregătit să ia totul de la capăt.

”Simțeam la nivel celular – chimic, dacă pot să spun așa – că fusesem reconfigurat”

A fi deținut în China înseamnă un ”drum” de o ”mare încercare”, dar Marius Balo – cel care spune, de fiecare dată, că este singurul vinovat pentru tot ce i s-a întâmplat – mărturisește că s-a ”reconfigurat” și că a găsit tot timpul resurse pentru a rezista.

Toți cei care i-au fost alături, de la distanță, prin gândurile lor, l-au ajutat să depășească acești 8 ani de închisoare.

”Am aterizat pe pământ românesc în ziua de Paște, duminică, la ora 13:03, pe aeroportul Otopeni și la ora 23:17 pe aeroportul Avram Iancu din Cluj-Napoca. A fost cea mai frumoasă zi din viața mea. Bunului Dumnezeu trebuie să îi mulțumesc, în primul rând, pentru că fără ajutorul Lui nu aș fi supraviețuit acestor 8 ani de zile. Nu neapărat fizic, cât mental, sufletește..

Au existat momente extrem de delicate, de mare încercare, însă de fiecare dată simțeam o putere, simțeam efectiv resurse nebănuite de energie că se materializau înlăuntrul meu… resurse de curaj și de optimism care mă împingeau efectiv de la spate sau, poate mai corect spus, mă cărau pe brațe.

”Într-un mod absolut real, cuantificabil, simțeam la nivel celular – chimic, dacă pot să spun așa – că fusesem reconfigurat. Am simțit în acest mod fiecare rugăciune, fiecare gând bun care mi-a fost trimis”

Marius Balo

”Avem resurse înlăuntrul nostru de care nici nu știm”

Acum, Marius Balo are puterea de a privi retrospectiv. S-a redescoperit, s-a înțeles la nivel chimic, a realizat adevărata frumusețe a vieții și a libertății pe care nu o poți aprecia la justa valoare decât dacă, din nefericire, o pierzi.

De fapt și de drept, există momente în viața fiecărui om în care, surprinzându-se, descoperă o putere formidabilă de a lupta pentru a ieși la liman.

”Aceasta a fost, de fapt, una din marile descoperiri pe care le-am făcut în acești ani și încurajarea pe care vreau să o transmit tuturor celor care suferă în aceste momente: fie din pricina vreunui necaz sau a unei boli sau a unui viciu pe care se luptă să îl lepede, sau poate din pricina războiului, sau poate pentru că și-au pierdut economiile sau slujba, sau i-a părăsit prietena sau vreun soț netrebnic și-a părăsit nevasta și copilașii, sau sunt în închisoare, sau în spitale sau suferă de orice alta tristețe…

Vreau să-i asigur pe toți că avem resurse înlăuntrul nostru de care nici nu știm. Nu știm pentru că, în mod normal, nu avem nevoie de ele, însă atunci când dăm de greu ele ne devin disponibile. Aceste resurse sunt nelimitate, nu se diminuează – putem apela la ele atât timp cât avem nevoie – și sunt îndeajuns de puternice, ne energizează într-un mod atât de profund încât să putem să neutralizăm absolut orice obstacol ne-ar ieși în cale, indiferent de cât de înfricoșător sau de dureros s-ar dovedi să fie”, spune Marius Balo.

”Vreau să alerg un kilometru pentru fiecare zi în care am fost întemnițat acolo”

După ce a aterizat în România, mai întâi la București, apoi la Cluj, Marius Balo a fost întrebat, firește, cum se simte. Plin de energie, spune, iar o dorință mare a sa a ar fi să alerge câte un kilometru pentru fiecare zi pe care a petrecut-o în închisoare.

Bucuriile și necazurile ar trebui împărtășite, este de părere profesorul din Cluj în vârstă de 41 de ani, iar necazurile, în ultimă instanță, nu pot fi depășite decât și prin ajutorul celorlalți. Revenit în România într-o perioadă în care conflictul din Ucraina frânge destine și curmă vieți, Marius Balo a vorbit și despre ”frații și surorile” din această țară chinuită de războiul ordonat de Vladimir Putin.

”M-a întrebat cineva, imediat după ce am aterizat la Cluj, cum mă simt… Am o energie imensă. Simt că vreau, nu știu.. să mă pornesc într-un pelerinaj prin țară, simt că vreau să alerg un kilometru pentru fiecare zi în care am fost întemnițat acolo.  Să strâng mâna fiecărui om care-mi va ieși în cale, să îmbrățișez fiecare suflet care-mi va ieși înainte și să ascult necazurile tuturor celor care vor dori să îmi vorbească… pentru că doar așa, împărtașindu-ne necazurile unii altora, vom ajunge să ne împărtășim și bucuriile.

Doresc să spun câteva cuvinte în sprijinul fraților și surorilor noastre din Ucraina, care suferă atât de mult în aceste momente și să vă îndemn că, așa cum v-ați identificat cu mine, încercând să vă imaginați oare prin ce trece acest om… și vizualizând, ați acționat – tot așa, v-aș ruga, să încercăm să ne identificăm, doar pentru o clipă, cu acești oameni năpăstuiți.

Oare ce înseamnă să trăiești într-o teamă continuă pentru viața ta, sub bombardamente, știind că în orice moment un glonț, un obuz sau o bombă poate să îți curme viața ta sau a celor dragi ție? Sau, dacă nu ți-o va curma, te poate nenoroci pentru totdeauna. Fără apă, fară mâncare, fară căldură, veșnic cu spaima de a nu mai apuca ziua de mâine. Așa trăiesc zeci de milioane de oameni, nu undeva la capătul lumii, ci chiar aici, în mijlocul nostru”, mai spune Marius Balo, ÎN EXCLUSIVITATE pentru GÂNDUL.

”Acest conflict va fi câștigat cu inimile. Este un conflict al inimilor”

Se spune că oamenii nu au reușit să învețe aproape nimic din istorie, fiind condamnați să repete aceleași greșeli tragice. Marius Balo crede în redescoperirea ficărei generații, în reinventara clasicilor, iar o astfel de responsabilitate ”nu poate fi ocolită”.

Războiul din Ucraina nu poate fi câștigat decât cu inimile, crede Marius Balo, cu inimile acelora care iubesc pacea, puși față în față cu un ”super-organism” – Rusia & China care… nu are inimă.

”Dacă ne întoarcem cu fața înspre trecut, dacă privim în istorie – în ochii învățătorului care nu ne minte niciodată – reușim să distingem un tipar care se repetă mereu. Fiecare generație trebuie să redescopere, să reinventeze clasicii. Așa cum astăzi privim la încercările prin care au trecut vechii romani și, mai înaintea, lor vechii grecii, așa vor privi și urmașii noștri înspre noi, peste alte generații. Fiecare generație trebuie, așadar, să redescopere, să reinventeze clasicii. Pentru generațiile care ne vor urma trebuie să devenim noi clasici, așa cum grecii și romanii de demult sunt eroii clasici pentru noi.

Aceasta responsabilitate nu poate fi ocolită și nu poate fi refuzată, poate fi doar asumată. Este o moarte într-un fel, o transformare, dar și o renaștere. Prin ceea ce facem noi astăzi îi împuternicim, le dăm putere copiilor noștri și copiilor lor să înfrunte cu bărbăție și ei chemarea la responsabilitate a generației lor… pentru că, repet, absolut fiecărei generații i se cere la un moment dat – mai devreme sau mai târziu – să se arate vrednici de semnificația momentului, să se ridice la nivelul de înaltă structură al înaintașilor lor.

Stalin a întrebat la un moment dat: ”Câte divizii are Papa?” Papa nu are divizii, Papa are inimi. Dumnezeu are inimi… iar acest conflict nu va fi câștigat nici cu tăria brațelor, nici cu tăria piciorelor. Acest conflict va fi câștigat cu inimile. Este un conflict al inimilor”, consideră Marius Balo, profesorul din Cluj care a stat 8 ani de zile într-o închisoare din China.

”Inimile noastre sunt nenumărate, iar celalalt super-organism (China-Rusia) nu are inimă deloc. Știu pentru că am trăit acolo 8 ani de zile și, fară să vă spună nimeni, în adâncul sufletului sunt convins că o simțiți și voi”

Marius Balo