EXCLUSIV | „Nu uitați să zâmbiți mâine dimineață”, ultimele cuvinte ale unui soldat ucis de Hamas. „Toate rugăciunile sunt pentru cei răpiți!”

Diana Lahav a plecat din România după terminarea facultății și locuiește de aproape 20 de ani în Israel. Soțul ei, de origine română, s-a născut și a crescut în Israel. Interlocutoarea Gândul, mamă a două fete, mărturisește că nu există cuvinte pentru imaginile abominabile apărute după masacrul comis de Hamas în 7 octombrie. Oamenii sunt încă în stare de șoc și se tem de scenariile sumbre care conturează, mai mult cu fiecare zi, o realitate nesigură și dureroasă. 

Diana recunoaște însă că, dincolo de ororile imposibil de uitat, tot Israelul este în picioare, iar solidaritatea oamenilor, dorința lor de a ajuta, sunt  cu adevărat impresionante.

La două săptămâni de la infernul Hamas, Israelul își plânge în continuare morții. Îi cinstesc, îi comemorează și le spun poveștile, demne de viața pe care au trăit-o.

EXTERNE Ciclonul CHIDO a lovit Mayotte, pe coasta Africii. Ce s-a întâmplat cu cei 9 români aflați pe insulă

13:30

EXTERNE Emoție. Haos. Solidaritate. Presa din Germania laudă EROISMUL salvatorilor, după atacul de la târg. Trei cuvinte SALVATOARE, scrise pe fața victimelor

13:27

Românca a vorbește și despre cazul dramatic al uneia dintre prietenele sale a cărei familie, mai exact toți cinci membri, au fost toți răpiți de Hamas în acea sâmbătă neagră.

Diana Lahav mărturisește că „toate rugăciunile din Israel sunt pentru cei răpiți”, precizând că Israelul va face tot ceea ce este cu putință să îi aducă înapoi.

Imagini cu cei cinci membri ai unei familii din Israel, răpiți sâmbătă de Hamas

„Deja tot Israelul este în picioare!”

„Oamenii stau cu frică. Stai cu frică să mergi la serviciu. Ieri a trebuit  să merg la job, cam la vreo 40 km distanță de unde locuiesc, și mi-a fost frică de faptul că o să fie alarmă și nu poți să știi unde te prinde și în ce situație ești.  Mă gândesc la fetele mele care au trăit și s-au născut aici – cea mare are 14 ani, cea mică zece ani. Ceea ce trăiesc acum a fost foarte șocant la început, s-au speriat, nu au putut să doarmă noaptea.

Cea mare a venit la noi noaptea și ne-a spus plângând că îi este frică că intră cineva peste noi și ne omoară. A văzut și ea la televizor. Este greu să fii copil aici, este greu să fii și adult, darămite copil… Nouă ne este frică de Nord, pentru că înseamnă Hezbollah. Sunt foarte periculoși și, sincer, nu am știut că sunt așa extremiști.

Oamenii, chiar și cei care nu au mai fost de multă vreme în armată, se înrolează și vor să fie pe front. Acum te lupți pentru țară, nu este doar o misiune răzleață sau ceva minor. Deja tot Israelul este în picioare. Și dacă mă întrebați dacă vreau să vin în România și să fug, după cum v-am spus, dacă este să fiu într-o țară unde este război, aici vreau să fiu. Toate rugăciunile din Israel sunt pentru cei răpiți. Israelul va face tot ceea ce este cu putință să îi aducă înapoi.”

„Nu uitați că vorbim despre o organizație teroristă, pentru care viața umană nu are nicio valoare”

Diana Lahav a povestit dramele prin care trec oamenii pe care îi cunoaște și care au pierdut pe cineva drag, în infernul dezlănțuit de Hamas împotriva israelienilor.

Românca a vorbit despre curajul și sacrificiul tinerilor israelieni înrolați în armată, care au dat totul, viața lor, pentru a-i apăra pe civili în fața pericolului terorist.

„Vreau să spun că am câteva povești, nu personale, nu mi s-au întâmplat mie sau familiei mele, ci unor colegi de serviciu. Am fost zilele trecute la o înmormântare aproape de Ierusalim, la fratele colegului meu, care a murit pe front, avea doar 23 de ani. El era înrolat în armată de mai mult timp, era la granița cu sudul. S-a luptat singur o perioadă lungă cu vreo câteva zeci de teroriști. Până la urmă, a fost și el omorât.

Ultimele cuvinte, în ultima convorbire avută cu prietena sa, a fost ceva de genul: «să nu uitați să zâmbiți mâine dimineață.» A dat totul  în armată ca să apere civilii. Apoi, nepoata unei cunoștințe de la serviciu, a fost și ea ucisă. Era în prima linie de front. În acea dimineață, nu era de serviciu, dar se afla într-una dintre camere. Pur și simplu, au intrat peste ei și i-au omorât pe toți.

O altă prietenă bună trăiește un coșmar, după ce întreaga ei familie, cinci persoane, sunt răpiți și se află în Fâșia Gaza. Nu mă pot pune în situația lor, dar pot să înțeleg prin ce pot să treacă acești oameni care zi de zi se uită la televizor, așteptând să-i contacteze cineva, să vorbească cu ei, să le spună că se va întâmpla ceva, să-i recupereze. Nu uitați că vorbim despre o organizație teroristă, pentru care viața umană nu are nicio valoare.”

„Scopul Hamas este să ne omoare pe noi! Pentru Israel, fiecare om contează foarte mult”

Diana mărturisește că are încredere în armata israeliană, pentru că a învățat, în tot acești ani de când locuiește aici, că pentru statul Israel fiecare om contează.

„Am înțeles că s-ar fi oferit un milion de dolari pentru fiecare răpit ca să poată fi recuperați și nici nu vor să audă. Pentru teroriștii Hamas, banii nu au niciun fel de importanță, în afară de a aduna mai multe arme, de a veni împotriva noastră. Scopul lor este să ne omoare pe noi. De mici copii sunt învățați așa. Israelul nu este o țară teroristă, ci este o țară care are multe tehnologii, invenții și oameni implicați în tot.

Fiecare om contează foarte, foarte mult pentru Statul Israel, pentru noi ca oameni. Acum, oamenii au uitat de politică, au uitat de tot, se organizează, încearcă să se ajute unii pe alții, să-i ajute pe cei care vin din sud dau din nord și care nu mai au case. Curg mesajele familiilor care caută un adăpost. Oamenii se oferă, își oferă casele, se face foarte multă mâncare, sunt multe organizații care pur și simplu prepară mâncare, fiecare om se poate alătura să ajute, să împacheteze. Este o mare realizare și o mare unire.”

„Am auzit și am văzut lucruri pe care nu le vom uita niciodată!”

Românca a făcut poate, în mijlocul acestei suferințe de nedescris, cea mai frumoasă declarație de dragoste pentru statul Israel.

Mărturisește, fără nicio urmă de îndoială, că nu s-ar întoarce în România, adăugând că, dacă ar fi să aleagă în ce țară să fie când este război, „numai în țara asta (n.r. – Israel) aș vrea să fiu.”

„Oamenii au fost și încă mai sunt șocați. Majoritatea lucrurilor le-am auzit de la televizor – noi stăm cam la jumătatea dintre Sud și Nord. Oamenii au ajuns în buncăre și sunau în direct la televiziune, rugându-se să vină cineva să-i ajute. Nu poți să uiți niciodată asta!

Încercăm să avem încredere în armata israeliană și sperăm să nu se întâmple ceva mai rău în partea de nord. Dacă Herbollah intră în povestea asta, ei sunt mult mai puternici și mai extremiști decât Hamasul, dacă vă închipuiți că există așa ceva.

Nouă ne este frică mai mult de partea aia, pentru că au foarte multă muniție, foarte multe rachete de distanță lungă și de distanță scurtă. Dar avem încredere în  faptul că sunt multe vase antirachete care stau acolo lângă ei, în Nord. În plus, și americanii au trimis, Anglia la fel, deci să sperăm că nu se întâmplă nimic”, a conchis interlocutoarea Gândul.

Atacul Hamas, din 7 octombrie, constituie un ”genocid”, scriu 100 de experţi

Aproximativ 100 de experţi în drept internaţional au difuzat în presă o declaraţie în care afirmă că atacul mişcării islamiste palestiniene Hamas de la 7 octombrie în Israel, soldat cu 1.300 de morţi, ar putea constitui „o crimă de genocid”, potrivit dreptului penal internaţional.

”Teroriştii au masacrat 1.300 de persoane, la 7 octombrie, inclusiv femei şi copii, bătrâni şi aduşi tineri care petreceau în aer liber”, comentează semnatarii.

”Aceste acte contituie o încălcare flagrantă a dreptului internaţional şi în particular a dreptului internaţional penal”, apreciază ei, pentru că ”par să fi fost comise cu internţia de distruge, în întregime sau în parte, un grup naţional – israelienii – un obiectiv declarat în mod explicit de către Hamas.”

Afișe cu persoanele răpite de Hamas au apărut și în București

Dana Vereanu, o altă româncă stabilită de ani buni în Israel, ne-a vorbit și despre un proiect foarte important pentru oamenii din Israel și anume posterele cu cele peste 199 de persoane răpite de teroriști și despre care nu se mai știe nimic.

De marți, aceste fotografii sunt pot fi văzute și în București, fiind lipite în diverse locuri cu vizibilitate.

„Aș vrea să vorbesc și despre un proiect în care eu sunt implicată. Am văzut că au început să apară și în București, peste tot, postere cu persoanele răpite de Hamas. Este un proiect care merge în toată lumea și, în sfârșit de ieri și în România.

Credem că este foarte important ca opinia publică să afle cât mai multe lucruri despre ce au făcut cei din Hamas. Sunt peste 199 de cetățeni israelieni răpiți,  despre care nu se știe nimic. Nu pot să-mi închipui ce este în inima unui părinte, care nici măcar nu știe ce se întâmplă cu copilul lui”, a explicat românca.

CITIȚI ȘI:

EXCLUSIV | Viața printre alarme și rachete trase la ore fixe, după masacrul Hamas. Româncă din Israel: „Mi se pare o realitate complet nebună”

EXCLUSIV | Scrisoarea sfâșietoare a unei mame în memoria fiicei, ucisă de Hamas: „Am îngropat floarea noastră frumoasă”/ „O durere nesfârșită”

LIVE TEXT | Război în Israel: Armata israeliană lansează ”asediul total” asupra Fâșiei Gaza / Iranul a negat implicarea în atacurile asupra Israelului

Autor

Mara Răducanu

Mara Răducanu este jurnalist de eveniment. A terminat Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării din București și a lucrat la mai multe publicații, precum Jurnalul național, Evenimentul ... vezi toate articolele