EXCLUSIV | Povestea nemaiauzită a sibiencei care croșetează câini de lână după modele reale . „Le mai alină durerea să îl vadă acasă, în vitrină”
Dragostea pentru câini a făcut-o pe Teodora Manu (44 de ani) să-și descopere o pasiune inedită. Reproduce fidel patrupedele folosindu-se de o croșetă, fire de croșetat și lână. Creațiile ei seamănă atât de bine cu originalele, încât cu greu faci diferența între ele. Primul câine pe care l-a imortalizat cu ajutorul croșetei a fost chiar bulldogul său.
Viața nu a fost deloc generoasă cu sibianca Teodora Manu. La doar 23 de ani, s-a îmbolnăvit de cancer, s-a operat și credea că tot răul a trecut, dar 16 ani mai târziu aceeași boală avea să-i atace fără milă un alt organ.
A urmat o nouă operație dificilă și, de parcă nu ar fi fost de ajuns, în aceeași perioadă, cumplita boală i-a răpit, în decurs de numai cinci luni, ambii părinți.
Nevoită să-și întrerupă munca pentru a se putea reface după operația dificilă prin care a trecut, Teodora a căutat o modalitate care să o facă să mai uite de necazuri. Așa a ajuns să-și descopere o pasiune prin care și-a liniștit propriul suflet, dar le aduce bucurie și proprietarilor de câini.
Mare iubitoare de animale, ea însăși fiind stăpâna a doi câini, Teodora a încercat să reproducă patrupedele cu ajutorul croșetei și al unor materiale care să imite cât mai bine blana acestora: fire de croșetat și lână. Pentru prima lucrare i-a fost model chiar unul din cei doi câini ai săi, un buldog american.
”La început, făceam ornamente de brad și spiriduși. Într-o zi, mi-a venit o idee, mi-am zis ia să văd dacă pot să-mi croșetez cățelul!”, ne-a povestit Teodora despre cum a început totul.
Cel mai bine îi ies câinii de talie mică
Încurajată de rezultat, a continuat să-și exerseze mâna croșetând cățeii vecinilor și pe cei ai prietenilor.
”Primul l-am făcut la dimensiune mică, de vreo 10 cm. După aceea, am tot crescut dimensiunea și am rămas la un standard de 30 – 40 cm. De mică m-a învățat mama să croșetez, dar nu mai făcusem asta de mult timp. Mă gândeam oare cum începeam, că nu mai e nici mama să o pot întreba. Mă relaxez când croșetez, dar am și sentimentul că fac o conexiune cu mama în timpul ăsta. Cineva m-a rugat să croșetez un cățel pe care să îl pună chiar la mormântul patrupedului, iar altcineva voia un cățel croșetat pe care să îl așeze pe mormântul stăpânului. Cei mai mulți vor să aibă însă o amintire cu patrupedul lor, mai ales dacă acesta a murit, le mai alină durerea să îl vadă acasă, în vitrină”, ne-a povestit Teodora.
Proprietarii care doresc să-și imortalizeze patrupedele, fie că acestea sunt încă în viață, fie că au murit, îi trimit o fotografie ca sursă de inspirație. Odată ce se apucă de treabă, reușește să termine o lucrare în aproximativ 60 de ore.
La final, creația ei se deosebește cu greu de original. Deși a primit cereri să croșeteze și alte animale, ca pisici sau iepuri, deocamdată Teodora s-a rezumat la câini, dar nu exclude varianta ca pe viitor să-și lărgească aria de lucru.
În cele nouă luni de când s-a dedicat acestei pasiuni, a realizat 15 căței.
Cei mai reușiți ies câinii de talie mică, în special bichonii, unii dintre ei având și în realitate dimensiunea standard la care sunt realizate lucrările. În plus, și materialele folosite, fire de croșetat și lână, fac ca lucrarea să iasă conformă cu originalul blănos.
CITEȘTE ȘI:
Proprietarii de câini sunt parteneri fideli. Motivul este cu adevărat interesant